Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Omul care se luptă să le dea copiilor șansa la educație: Pe unii dintre ei i-am luat chiar la limită, nu mai trecuseră pe la școală de câteva luni

Sorin Marinescu

În anul 2001, Sorin Marinescu era student la Asistență Socială în București, iar niște colegi de facultate l-au întrebat dacă nu vrea să facă voluntariat. A spus „Da” și a ajuns să lucreze cu copiii străzii, la Gara de Nord. „Îi ajutam cu haine, alimente, le ofeream posibilitatea să se spele, îi tundeam. Intram după ei în în canale, de multe ori erau tăiați, bătuți și trebuia să îi pansăm. Nu aveam tot ce ne trebuie și eram nevoiți să improvizăm”, își amintește Sorin Marinescu, care și-a dat seama că asta este ceea ce vrea să facă pentru tot restul vieții: să se pună în slujba celor aflați în nevoie. 

Fiindcă avea nevoie de bani, s-a angajat chiar în paralel, vreme de un an, la McDonald’s. Patru ani a lucrat cu copiii străzii, apoi a ajuns la o fundație care oferea sprijin familiilor defavorizate. Acolo și-a dat seama și cum trebuia să îi ajute pe ceilalți.

Micile victorii

„Îmi propuneam obiective clare, tangibile. Nu cuvinte pompoase, care dau bine pe hârtie”, spune. 

Printre acestea, să reușească să le facă acte unor oameni care nu au avut niciodată certificat de naștere sau buletin și care din acest motiv nu puteau să beneficieze de ajutor social. Sau să îi găsească ceva de lucru unei mame. Sau să racordeze la curent electric casa fără acte a unei familii. Astăzi este coordonator de programe la Fundația „Principesa Margareta a României”, unde îi ajută pe oamenii lipsiți de oportunități din mediul rural să schimbe povestea de viață a copiilor lor.

Prin Fondul Special pentru Copii, finanțat de Fundația Vodafone România, Fundația „Principesa Margareta a României” oferă anual, pentru 250 de copii din mediul rural și din orașele cu sub 30.000 de locuitori, sprijin financiar copiilor care au nevoie urgentă de ajutor pentru a continua școala, singura lor șansă adevărată de a ieși din cercul vicios al sărăciei. 


Băiatul care își dorea de Crăciun un măgar care să îl ajute să care lemnele

„Pe unii dintre copii i-am luat la limită. Ne-au sunat profesorii să ne spună că n-au mai trecut pe la școală de luni de zile pentru că n-au cu ce să se îmbrace”, explică Sorin Marinescu. Marea lui mulțumire este că toți copiii care au beneficiat de programul început în urmă cu doi ani merg încă la școală. Și că toți au trecut clasa.

Vorbește despre o mamă singură care are nouă copii, dintre care șase sunt încă minori și locuiesc cu ea. Trăiește în județul Sibiu, în vârf de munte, într-o veche școală dezafectată, și are grijă de caprele celorlalți săteni. 

„Atunci când facem o evaluare, stabilim care sunt punctele tari ale unei familii. Punctul tare al acestei familii este chiar mama. A crescut nouă copii, are 50 de ani, dar arată de 70, și este foarte muncitoare și blândă”, povestește Sorin Marinescu. Când l-a întrebat pe unul dintre băieți ce își dorește de Crăciun acesta i-a răspuns că un măgar. Un măgar l-ar fi ajutat să care iarna lemne din pădure. Sunt copii condamnați la abandon școlar și totuși una dintre fete merge astăzi la liceu în clasa a noua, o premieră în istoria familiei.

Să le arăți oamenilor că îți pasă cu adevărat

Bursele școlare oferite sunt în valoarea de 1.350 de lei anual, bani din care pot fi cumpărate haine, rechizite sau alimente. „Avem în program o familie de trei copii a căror mamă are o tumoră cerebrală. De când mama s-a îmbolnăvit, resursele s-au dus înspre tratamentul ei. Faptul că ajutăm copiii să meargă la școală ajută, de fapt, întreaga familie”, spune asistentul social.

Însă nu banii, nici actele nu îi ajută pe oameni să își schimbe povestea de viață. Foarte mulți dintre oamenii născuți și crescuți în sărăcie sunt lipsiți de abilități elementare de viață, de cunoștințe despre sistemul social care să le permită să se descurce în lume. „Când te lupți pentru supraviețuire, nu mai este loc pentru stimă de sine, pentru cum să stabilești relații cu ceilalți. Asistentul social este un fel de liant cu lumea, are tot timpul în minte niște resurse pentru a ajuta pe cineva și știe unde să le găsească”, crede Sorin Marinescu. De cele mai multe ori însă, asistența socială se face în România doar pe hârtie, iar cei care lucrează în sistemul de protecție socială ajung să manevreze doar documente, în loc să schimbe destine. Ca să îi poți ajuta pe oameni e nevoie de un lucru esențial: să îi faci să simtă că ești cu adevărat acolo pentru ei și că le înțelegi povestea de viață.

„Mulți dintre ei nu au nevoie atât de bani, cât au nevoie de cineva care să îi sprijine să ia o decizie sau să îi împingă puțin de la spate”, crede Sorin Marinescu. Îi vine în minte exemplul unei doamne care făcea totul pentru familia ei, dar care, din cauza poveștii triste de viață pe care o avusese tindea să seteze același orizont mărginit de viață pentru copiii săi. „Am ajutat-o să ia niște decizii legate de copiii săi. Astăzi una dintre fetele ei este la o postliceală sanitară, cealaltă a intrat la un liceu din Oltenița. Este al doilea an când sprijinim această familie și rezultatele se văd”, arată el.

Însă adesea este greu să le câștigi încrederea unor oameni marginalizați și judecați de ceilalți. „Dacă aș avea o cameră ascunsă, ați vedea despre ce vorbesc, cât de temători sunt, pentru că sunt obișnuiți ca ceilalți să îi stigmatizeze. Cum stau copiii deoparte, timizi, fără să îndrăznească să se apropie. Atunci eu scot telefonul, le spun că am și eu o blonduță acasă și le arăt poze cu fetele mele. Ei se apropie curioși de ecranul telefonului și lucrurile se schimbă, capătă încredere. Acum sunt la modă teremeni precum ascultare activă… Ce trebuie de fapt să faci este să îi arăți omului că îți pasă cu adevărat”, povestește Sorin Marinescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna ziua.Sunt asistent social din anul 2008.Am trecut pe aceasta functie la insistentele primarului de atunci, asta fiind in luna mai 2008.Postul era liber de un an, atributiile impartite la mai multi colegi.Nu stiam efectiv ce trebuie sa fac dar, in luna iunie au fost alegeri locale si s-a schimbat primarul.Am inceput sa fac primii pasi in asistenta sociala incepind cu copii care nu erau inregistrati iar acum nu mai avem nici un copil fara certificat de nastere sau carte de identitate.Usor, usor, m-am implicat in viata persoanelor cu probleme de sanatate, i-am insotit de la medic si pina la comisiile de evaluare atit pe copii cit si pe adulti.In prezent sunt primaria fruntasa cu un numar mare de copii cu masura de plasamen familiar, sunt prezenta in fiecare zi in scoala Matei Basarab din localitate sa-i monitorizez atit pe copii cu masura cit si pe ceilalti copii.Intr-un cuvin: nu eu am ales aceasta meserie ci ea m-a ales pe mine si sunt cea mai mindra ca sunt asistent social.
    • Like 0
  • check icon
    Asemenea oameni ar trebui să fie primari de localități, mari sau mici, ei trebuie sprijiniți să conducă la nivel local, căci din activitatea lor se vor naște premierii de mâine, premierii cu adevărat premieri, conducătorii adevărați, la nivel de Kogălniceanu, de Brătieni, de Titulescu, nu la nivelul golanilor care conduc România în ultimii 27 de ani.
    • Like 0
    • @
      Modelul unor asemenea oameni ar trebui să funcționeze pentru lărgirea unor asemenea acțiuni, slujind drept exemplu de dăruire.
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult