Călătoria prin orașele fascinante ale Vietnamului continuă. După ce am adus la lumină impresii de călătorie din Hanoi și am explorat alte două metropole - Ho Chi Minh și Vũng Tàu - azi ne aventurăm prin orașele Da Lat, Hue, Da Nang și Hoi An, destinații vibrante și pline de experiențe de neuitat.
În Vietnam au fost mulți misionari, exploratori care își ziceau că trec, văd și pleacă mai departe. Patru nume mari au rămas ceva mai mult timp decât își propuseseră și au contribuit într-un fel sau altul la dezvoltarea Vietnamului, într-un domeniu sau mai multe, îndrăgostindu-se de această țară. În ordinea nașterii lor: Alexandre de Rhodes (1591-1601), Louis Pasteur (1822 -1895), Léon Charles Albert Calmette (1863 – 1933) și Alexandre Yersin (1863-1943).
Despre toți voi mai scrie, dar vorbind despre orașul Da Lat trebuie să-l amintesc, acum, doar pe Alexandre Yersin.
Alexandre Yersin (Elveția,1863-1943, Nha Trang -Vietnam), medic, bacteriolog franco-elvetian, explorator. Yersin a descoperit în anul 1894 bacilul ciumei (Yersinia pestis) și prepararea primului ser anti-ciumă, precum și studiul toxinei difterice.
În 1890, el a venit în Indochina Franceză unde a creat orașul Da Lat cu ajutorul guvernatorului Paul Doumer. În 1899, Yersin a introdus arborele de cauciuc în regiunea Nha Trang. În 1902, el a fost fondatorul și primul director al Școlii de Medicină din Hanoi care de atunci a devenit Universitatea de Medicină din Hanoi. În 2014, Alexandre Yersin a fost numit postum cetățean de onoare al Vietnamului.
Da Lat este un oraș la un timp de 5-6 ore de mers cu microbuzul din orașul Ho Chi Minh. La sfârșitul secolului al XIX-lea, guvernatorul Paul Doumer din Indochina, la propunerea doctorului Alexandre Yersin, construiește o stațiune pentru francezi.
Așa a apărut Da Lat, devenind pe timpul Indochinei un oraș frumos cu vile, birouri, hoteluri și școli, un centru turistic și educațional al acelor timpuri. De mult visam să ajung în orașul de reședință al francezilor pe care nu i-am iubit pentru că erau colonialiștii... dar, măcar am apreciat că au lăsat și ceva bun în urma lor. Ca peste tot în Vietnam, astăzi, Da Lat și-a impus și cultura proprie. Peste tot apar vechiul și noul într-o concordanță de invidiat. Asta numai vietnamezii pot să o facă, dând fiecăruia ce-i aparține.
Da Lat este situat la 1.500 m deasupra nivelului mării, are o climă temperată.
Se spune că Da Lat are toate cele patru anotimpuri într-o singură zi:
PRIMĂVARA dimineața,
VARA la amiază,
TOAMNA după-amiaza,
IARNA noaptea, de la apus până la răsărit.
Aici, temperatura medie este de 14 până la 23 °C. Cea mai ridicată temperatură vreodată în Da Lat a fost de 32,0 °C
Vremea temperată din Da Lat pe tot parcursul anului, în contrast cu clima tropicală din centrul și sudul Vietnamului, a făcut ca acesta să fie supranumit „Orașul Primăverii Eterne”, „Orașul miilor de pini” – sunt o frumusețe!, „Micul Paris”, dar și: Orașul iubirii, Orașul poeziei, Orașul verde...
Clima sa temperată face ca acest loc – Da Lat – să fie ideal pentru agricultură.
Într-adevăr, Da Lat este renumit pentru orhideele, trandafirii, legumele și fructele sale. În regiune sunt industrii de vinificație și de flori. Vinul de Da Lat este extraordinar de bun.
Și astăzi descoperim aici rămășițe ale prezenței franceze: vile și cabane cu arhitectură regională franceză, Satul /Cartierul francez atât de frumos, fostul liceu francez Alexandre Yersin, Biblioteca orașului, Institutul Pasteur, Catedrala principală Dalat sau biserica Da Lat Chicken, construcția francezilor în anul 1938, finalizată în ianuarie 1942. Arhitectura bisericii este construită la fel ca toate bisericile romano-catolice din Europa, stil arhitectural tipic în arhitectura romană.
Biserica se numește Biserica Pui deoarece pe crucea din vârful clopotniței este amplasată, din bronz negru, statuia cocoșului galic.
Cocoșul galic pe Catedrala din Da Lat
Imagini din Satul francez – Da Lat care are camere de închiriat...
Linh Quy Phap An Pagoda absolut superbă
Piața Centrală Da Lat – de unde am cumpărat căpșuni proaspete și dulceață de căpșuni. Exista și dulceață de dude!
Gara Da Lat, construită în 1938, o versiune a gării Trouville-Deauville din Normandia. O plimbare cu trenul de epocă... superb! Conacul lui Bao Dai - unul din palatale de vară ale ultimului împărat, aici, în Da Lat unde a locuit împreună cu concubinele sale fiind atras de răcoarea verilor vietnameze fierbinți, asta înainte de a fi trimis definitiv în exil pe Riviera Franceză.
Pensiunea Hang Nga este decorată cu forme organice răsucite. De remarcat în mod deosebit este arhitectura neconvențională a pensiunii Hang Nga, cunoscută sub numele de „Crazy House”.
Descrisă ca o „casă de basm”, designul său general seamănă cu un arbore de smochin uriaș, încorporând elemente de design sculptate reprezentând forme naturale, cum ar fi părți ale corpului omenesc, animale, ciuperci, pânze de păianjen, peșteri.
Este creația arhitectei vietnameze Dang Viet Nga – simplu Hang Nga. Ea are un doctorat în arhitectură la Universitatea de Stat din Moscova.
Recunoaște inspirația arhitectului catalan spaniol Antoni Gaudí în proiectarea clădirii.
Vizitatorii au făcut diverse paralele între pensiune și lucrările unor artiști precum Salvador Dalí și Walt Disney.
Mai este o comparație și cu o casă fantastică coborâtă dintr-un basm, direct din Grimm și Alice în Țara Minunilor. Te pierzi prin poduri, tuneluri, noapte – zi, fantastic! Nu poți crede că așa ceva este în Vietnam!
De la deschiderea sa în 1990, clădirea a obținut recunoaștere pentru arhitectura sa unică, fiind evidențiată în diverse ghiduri, ea apare ca una dintre cele mai „bizare” clădiri din lume. Crazy House este și hotel. Se poate înnopta aici, fără modernisme ca televizor, frigider, etc. - mie nu mi-ar plăcea, dar sunt unii care au închiriat aici măcar și o noapte. Am cotrobăit prin toată căsuța asta care mi se pare a fi dintr-un basm de speriat copiii... hahaha. Deși pe aici erau niște copii care zburau pe scările strâmte de-mi era mie frică, dar lor nici nu le păsa... Trebuie să ai o doză de nebunie ca să creezi(?!) asa ceva... scuze, artiștilor - prietenii mei sau nu.
Orașul Hue, recunoscut de UNESCO drept unul dintre siturile patrimoniului mondial este fosta capitală a Vietnamului. Acest oraș este leagănul culturii vietnameze, a fost centrul educațional, cultural și politic al Vietnamului sub dinastia Nguyen. Orașul are o istorie unică.
Aici se pot vedea, temple, pagode, numeroase morminte și monumente cu reprezentări din timpurile străvechi.
Sunt și hoteluri luxoase, dar se găsesc tot feluri de pensiuni (hostel) bine întreținute, cu tot confortul, cu servire ireproșabilă. Și cel mai important acestea sunt foarte ieftine, atmosferă plăcută, chiar cu mai multă intimitate.
Aici am locuit câteva nopți și a fost perfect. Pe terasa hotelului am băut de fiecare dată o cafea bună și ieftină chiar dacă hotelul se numește Saigon Morrin.
Se fac tururi la cele mai importante complexe mortuare ale unor conducători vietnamezi. În vizite la câteva, m-a încercat un sentiment pe care, poate, îl au mulți oameni: și după moarte aceștia stau în măreție... Împărații aceștia și-au construit locurile de veci la fel de costisitoare ca și viața pe care au dus-o. Mormântul Khai Dinh, cunoscut oficial ca Mausoleul Ứng, interesant de văzut, este una dintre atracțiile Hue și este situat la vreo 10 km de oraș.
Într-una din sălile palatului, contra cost, te poți costuma în hainele de la Curte și poți să te fotografiezi pe tronul fostului împărat...
Se spune că trupele americane au distrus multe structuri istorice, totuși nu s-a distrus tot. De asemenea, Hue oferă și câteva plaje exotice foarte căutate, Lang Co sau Thuan An. Aici găsim și câteva izvoare termale minerale.
În Hue, capitala imperială, odată, are acum viață de noapte. Sunt tot felul de atracții. Ca mai în toate orașele se găsește câte o stradă sau sunt câteva străzi pline de cafenele, restaurante, baruri, care seara sunt pline de oameni. Foarte mulți vin cu întreaga familie, trei generații, copii, părinți, bunici. Îmi place! Notez aici DMZ Coffee and Restaurant, loc pentru mâncare vietnameză la orice oră din zi, iar noaptea se transformă într-un bar, cu muzică DJ, dar și muzică acustică live.
Da Nang este al cincilea oraș ca mărime din Vietnam după populația lui. Se află pe coasta Mării de Est a Vietnamului și este unul dintre cele mai importante orașe-port din Vietnam.
Eu îl asemăn cu Constanța. Poziția lui la Ocean îl face să aibă mulți turiști, iar hotelurile de pe coastă sunt de vis.
În vechime s-a numit Cửa Hàn, apoi Tourane (sau Turon) în timpul dominației coloniale franceze. El este foarte aproape de mai multe situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, orașul imperial Huế, orașul vechi Hội An și ruinele Mỹ Sơn.
În timpul războiului din Vietnam, Da Nang a fost o bază aeriană importantă folosită de forțele aeriene sud-vietnameze împreună cu cele ale Statelor Unite.
Da Nang este port și înconjurat de munți. Sunt niște locuri minunate, cu renumitul pas Hải Vân la nord. Este un oraș foarte curat, liniștit, luminos, aerisit, circulația este mult mai înceată. Îl văd ca pe un loc bun pentru bătrânei, nici nu are multe posibilități de distracții.
În Da Nang trebuie neapărat să vezi Muzeul sculpturilor Champa.
Muzeul a fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Ecole Française d’Extreme Orient. Clădirea a fost proiectată de doi arhitecți francezi, Delaval și Auclair, imitând stil arhitectural Cham. Muzeul prezintă o colecție intensivă și diversă de sculptură Champa, datând din secolele VII până în secolele XV,una di când predomina o societate matriarhală.
Ni se spune că sculpturile Cham sunt exact ca și viața acestei civilizații. Trecutul unui neam glorios, timp de opt secole, pasionat de artă și decăderea...
”Lumea misterioasă a zeităților, legendele picturale, simbolurile religioase, liniile curbe ale trupurilor dansatoarelor, trăsăturile sânilor plini umflați, zâmbetele unui timp vag, toate acestea sunt arătate foarte vii și în multe detalii
În Da Nang există un bulevard splendid care poartă numele unei poete deosebite, Ho Xuan Huong (1772-1822). În traducere numele ei înseamnă: Aroma Primăverii. Era o femeie foarte inteligentă, frumoasă, sensibilă.
Se spune că poeziile ei sunt recitate și de vietnamezii cu mai puțină carte. Aceasta și pentru că poeziile ei se apropie de creația populară. Este și o poezie tristă, ea fiind o femeie care a trăit singură. Nu a fost niciodată soție principală și vorbește în versurile ei despre femeia fără noroc. Poemele lui Xuan Huong - Aroma Primăverii au fost traduse în limbile chineză, engleză, franceză. Iar din anul 2006 ele sunt și în limba română!
Poemele lui Xuan Huong, în limba română, în tălmăcirea ex-ambasadoului Constantin Lupeanu, o poetă non-conformistă în Vietnam, din secolul 18 și începutul secolului 19.
Institutul Francez din Da Nang. Atât în Hanoi cât și în Ho Chi Minh – city există Institutul francez. În Hanoi există și Institutul Goethe – iată câte mai erau de spus...
Până mai ieri Podul Dragonului era cel mai frumos din Da Nang. După apariția Podului de Aur, cel cu Dragonul a trecut pe locul doi. Sâmbăta și duminica, în sărbători legale ”Dragonul” scoate flăcări și apoi apa curge tot prin limbile de foc... Un spectacol unic, cea mai mare bucurie a copiilor. Dar și pentru mine a fost o încântare.
Din Da Nang oricine vrea să ajungă în stațiunea Bà Nà Hills unde vedem acea construcție minunată Golden Bridge – Podul de Aur = Cau Vang, podul susținut pe două palme, la 1400 metri. I se spune Podul de Aur susținut de două mâini uriașe, numite ”mâinile lui Dumnezeu”- denumire, oarecum, improprie pentru că podul este ținut pe două PALME gigantice. La vederea minunăției, mama unui prieten american l-a întrebat pe fiul ei dacă se află în Vietnam, nu cumva a greșit țara?! Este un pod nemaipomenit!
Parcă mai ai puțin și atingi norii sau poți spune că mergi printre nori.
La pod se ajunge cu cabine ultramoderne, totul organizat perfect!
Sunt organizate vizite de o zi, de câteva zile și mai mult – cu cazare în hotelurile din satul francez, de deasupra Podului de Aur. De la baza munților Ba Na pe mai departe se ajunge numai cu telegondola (chiar nu înțeleg de ce nu există și drum rutier. Nu pot crede că nu exista. Că, doar francezii la 1920 cum veneau ?! Ori nu este un drum amenajat, ori … mister!). Există trei linii de telegondole, fiecare linie cu telegondolele viu colorate, în verde, galben, roșu. La telegondole zărești o mulțime de oameni și te îngrozești gândind că va trebui să aștepți ore bune… – obișnuiți ca în România la telecabină/telescaune, ori, aici, nici nu realizezi că peste 2-3 minute ești deja în telegondolă. Nu știu cum se întâmplă. O singură linie din cele trei linii de telegondole merge până la Golden Bridge. Celelalte două urcă și mai departe. Cum telegondolele vin unele după altele, îmbarcarea se face rapid, nici nu te dumirești bine și ești deja așezat pe băncuța din telegondolă. De aici începi să te minunezi de ce vezi în jurul tău, priveliști încântătoare. Timp de privit în liniște sau de fotografiat există din plin pentru că se ajunge la Golden Bridge, în 40 de minute.
Din gondolă vedem această construcție care, parcă, este Hotelul de la Cota 1400 – Sinaia
Înaintând pe munți, puțin mai sus de pod dăm de Satul Francez – le Village Français = Lang Phap. Satul francez din mijlocul Vietnamului, aici în creierii munților Ba Na este exact un sat francez din inima Franței. Pe mine satul francez de pe munții Ba Na m-a lăsat ”bouche bée” că tot este vorba de Franța! Am spus mereu că satul francez face să pălească creația Golden Bridge. Satul francez are și o Biserică, sunt magazine, restaurante, hoteluri, arhitectura clădirilor fiind inspirată din clădirile franceze, din piatră și lemn. Treci prin gări franceze, ajungi în restaurante franceze, celebrele cafenele pariziene le găsești aici… așa ca revii la realitatea anului 2019. Vietnamezii nu l-au uitat pe Gambrinus – regele berii. Există aici o inscripție care amintește Legenda lui Gambrinus. Oare, motivul ar fi fost strict comercial ca să se cumpere/bea cât mai multă bere? Cred că vorbind despre Gambrinus aici, vietnamezii pot să-și vândă mai multă bere alături de preparatele tradiționale. Aici se găsesc și alte mâncăruri specifice și deosebite de prin toate țările lumii. Evident că nu lipsesc florile. Eu am nimerit pe timpul lalelelor. Multicolore, crestate, cu petale de toate formele, rotunde, alungite/lunguiețe, bătute – câmpuri întregi de lalele.
Este aici o imitare perfectă a tot ce este francez. Cred că sentimentul pe care ți-l transmit vietnamezii după ce străbați străzile și aleile din Satul Francez este de mândrie, parcă ar spune: ”iacă-tă, am construit totul, mult mai frumos și mai franțuzesc!” Nici nu și-ar fi închipuit francezii, acum 100 de ani, că s-ar fi putut crea aici un loc de basm, cu o atmosferă franceză sută la sută. Totul este organizat cu profesionalism, cu dorința de a încânta, fiecare turist trebuie să fie mulțumit nu numai pe moment, dar să fie convins că merită să revină, și bineînțeles să spună prietenilor că este un loc pe pământ pe care trebuie să-l vezi.
imagini cu o parte din ruinele satului francez care se mai zăresc, ici-colo.
Tot aici găsim și Complexul de distracții Fantasy Park, cu Muzeul figurilor de ceară. Creat pe trei nivele, Complexul te acaparează imediat. Intri rapid în lumea poveștilor cu zâne, mistere, gnomi, magicieni… Sunt spectacole, se dau reprezentații, copiii cântă, dansează, urcă pe scenă oricine vrea să spună o poezie, un cântec o poate face. Se dansează, se spun glume, saltimbancii și aici fac ce știu ei mai bine și provoacă râsul tuturor. Este o atmosferă de bună dispoziție, de sărbătoare. Totul este firesc, totul ne pare atât de familiar. Parcă toată lumea s-ar cunoaște, asta este impresia că toți oamenii se știu, se cunosc… zâmbim unii altora, ne salutăm cu un Hello, toată lumea este veselă și există o condescendență tăcută, ca între adevărații prieteni. Se trage cu arcul, cu pușca, cine are noroc mai și câștigă câte ceva. Copii, femei, bărbați aleargă de la un aparat la altul, fiecare vrea să treacă pe la toate aparatele, și roata și lanțurile și caruselul și mașinuțele electrice… nimic să nu ne scape.
Muzeul figurilor de ceară –BANA HILLS WAX MUSEUM, de asemenea ca orice muzeu de acest gen. Arată bine, figurile reprezentate sunt bine realizate.
Pe drumul dintre Da Nang și Hoi An este un loc deosebit, cu statui de tot felul, cu Buddha sunt cele mai multe, cu președinți de state, satui moderne, etc.
L-am găsit și pe Iisus cu Maica Domnului:
Hội An
Orașul înseamnă „unirea în pace”. A fost numit atunci când orașul era la apogeul său comercial și negustorii din întreaga lume s-au intersectat pe străzile sale. Coloniștii francezi îi spuneau „Faifo”.
Era orașul comercianților unde se spune că existau alături de comercianții vietnamezi cei chinezi și japonezi.
În zilele noastre, Hoi An – Vietnam, este un oraș de vis care atrage mulți turiști din toate colțurile lumii.
Asa cum orașul Aveiro este Veneția Portugaliei, pot spune fără să greșesc că Hoi An este Veneția Vietnamului.
Voi pune semnul egal intre aceste trei orașe superbe și asemănătoare, din trei colțuri de lume... Veneția = Aveiro = Hoi An
Din anul 1987, Veneția face parte din Patrimoniul UNESCO
Hoi An este în Patrimoniul UNESCO din anul 1999.
Tot în Hoi An am găsit locul în care s-au filmat unele scene din filmul ”Un american liniştit” –The Quiet American, după romanul lui Graham Greene, în regia lui Phillip Noyce, cu Michael Caine, Brendan Fraser. Este un film care a prins momentul în care armata colonială franceză va fi curând învinsă de Ho Chi Minh... anul 1952! Un film politic, cu un triunghi amoros, cu multă violență.
Casa din Hoi An în care au fost filmate unele scene este o casă a unei familii vechi vietnameze, o familie cu tradiție, veche de 200 de ani și care a permis aceste filmări. În acest moment casa a devenit o cafenea frumoasă, cu iz istoric, cu totul altfel decât alte cafenele. Intrarea cafenelei este destul de discretă, dar clienții sunt atrași încă din prag de afișe care-ți amintesc de filmul american. Este o atracție sigură! Odată intrat în cafenea, parcă intri în istorie... Este prezentat un istoric al familiei vietnameze, generații după generații... cu activitățile lor, din cele mai vechi timpuri până la contemporani. Sunt prezentate datele familiei, sunt fotografii deosebite... fotografii din film... Într-una din încăperi, la un televizor rulează continuu scene din filmul american. În altă cameră, unde aveau loc întâlnirile, este exact mobilierul de atunci, ș.a.m.d.
În curtea interioară, ca într-un muzeu de antichități sunt păstrate unele obiecte de pe timpuri. Așa am zărit fântâna locului care se aseamănă atât de bine cu o fântână din satele românești.
Ziua sau seara, Hoi An este superb. Zile întregi să cutreieri străzile și tot mai găsești ceva, parcă, nevăzut.
Înghețată și pizza vietnameză care se fac sub ochii clientului.
Iar plaja este o altă atracție deosebită care rivalizează și aceasta cu Miami Beach. Pe plajă, de-ale gurii, din specificul țării, .... Iar curățenia era ca la carte!
Am intrat în bucătăria lor ca să alegem crabii, peștii doriți, care se cântăresc în fața ta... asta pentru o masă pe plajă. Am apreciat cel mai mult calamarii prăjiți sau aburiți – specificul vietnamez împreună cu ”morning glory” (un soi de spanac vietnamez, cu usturoi și alte condimente)
Din Hoi An e bine să ajungi pe insula tropicală Cham.
De fapt, corect ar fi insulele Cham, pentru că sunt vreo opt, dar una singură este foarte bine amenajată, fiind și cea mai mare... Un vapor te duce în 40 de minute până acolo. Odată ajunși pe insulă ești asaltat de cei care vor să-ți ofere cameră de închiriat, iar dacă ai făcut deja reținerea te așteaptă cei de la hotel, îți iau bagajele și de la început ești copleșit de amabilitate. Insula este superbă, plaja este superbă, hotelul de pe plajă, de o frumusețe unică, ”împodobit” cu verdeață pe fiecare etaj. Prețurile sunt foarte mici. Hotelul îți oferă mâncare tradițională. Și noi preferăm peștele preparat în cele mai diverse moduri, așa cum este indicat în toate dietele din lume. Dacă te prinde o furtună temporară și nu mai poți ajunge înapoi când ți-ai propus, așa cum mi s-a întâmplat, chiar dacă îți zici ”aici șezum și ne întristarăm” până la urmă ne ”bucurarăm” fiind momentul potrivit pentru o odihnă binefăcătoare, de plimbat și fotografiat, de scris, de meditat.
Continuarea impresiilor din Vietnam va fi cu cafenelele Vietnamului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.