Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Orașul din România pe care-l pocesc aproape toți românii. Și festivalul lui din Nordul extrem

Zilele Nordului

Foto: Facebook Zilele Nordului

Prima dată am ajuns în nordul extrem al țării anul trecut cam pe vremea asta. De fapt, era final de august și organizam, la fel ca acum, în cel mai nordic oraș din România, festivalul Zilele Nordului. Orașul ăsta mic poartă numele Darabani, dar din ceva motiv inexplicabil cam toți cei ce nu-l cunosc îl pronunță și-l scriu cu ă, deși n-are niciunul în dotare. E Darabani, cu 3 a: așa obișnuim să le zicem celor care vor să scrie despre festival, să vină să descopere nordul extrem prin concerte, tururi ghidate în Nordul și Moldova neștiută. Culmea e că și pe site-ul unor (multe) instituții publice naționale numele orașului apare scris greșit, așa că e cumva de înțeles că mulți îl pocesc.

Fără niciun ă la purtător, Darabaniul se pregătește zilele astea pentru festival. Și nu doar el, ci și localitățile din preajmă pentru că Zilele Nordului e destinația de vacanță pentru turiști care vor să descopere un altfel de festival într-un loc plin de poveste, dar și pentru cei din oraș și din apropiere.

Guerrilla are stație fix în Darabani, iar pentru că muzica-i unește pe oameni indiferent din ce colț ar veni ei, oamenii faini de la Radio Guerrilla au propus un line-up în stilul lor și-n stilul festivalului în care au rolul principal trupe precum Coma, Moonlight Breakfast și Taraf de Caliu, care vor cânta live în Poiană, unde intrarea e liberă pentru toți. Două campinguri sunt puse la dispoziția celor care vor să descopere, într-o altfel de vacanță, locurile de poveste din Nord. Te alături?

Se-ntâmplă în 17-20 august, iar timp de patru zile muzica pune stăpânire pe curtea Conacului Balș și Poiana Teioasa din Darabani, amfiteatrul din Pomârla, cicliștii se întrec la MTB Maratonul Nordului, filme faine vor rula chiar la miez de noapte în aer liber, iar călătorii dornici de destinații cu poveste și istorie vin în Tururile Nordului și descoperă locuri pitorești din cele mai nordice puncte ale României: Cetatea Doamnei, Delta Prutului, vechea capitală Siret, șezătoarea de altădată și, desigur, Darabaniul.

Oricât lobby aș face Nordului, eu, fată de oraș născută și crescută-n Cluj, ajunsă-n Darabani de numai un an, nu se va apropia de experiența pe care o ai când vii la festival și trăiești experiența de aici. Montează-ți cortul la Darabani. Cu 3 A și mult chef de explorat!


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Nostim: scurt și la obiect!
    • Like 0
  • check icon
    Nu toată lumea pocește numele orașului, doamnă: moldovenii îl cam pronunță corect: Darabani.
    • Like 0
    • @
      Corina check icon
      Aveți perfectă dreptate, doar cei care nu-l cunosc, n-au auzit de el și n-au fost acolo au tendința să-l pronunțe cu ă și mulți dintre ei chiar folosesc varianta greșită (inclusiv pe site-uri ale unor instituții publice naționale). Am scris în articol că dintr-un motiv inexplicabil "cam toți cei ce nu-l cunosc îl pronunță și-l scriu cu ă" și că "aproape toți românii" îl pocesc. Evident că nu vorbim despre toți. Numărul celor care îl scriu greșit e foarte mare și din păcate cei care îl scriu și î pronunță corect par să reprezinte excepțiile, nu regula.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult