Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ordonanța lăcomiei, primele semne ale crizei: din deteriorarea situației financiare a băncilor vom suferi cu toții. E chestiune de manual

Banca - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Taxarea pe activele băncilor se lovește nu doar de faptul că valoarea acestor active scade când dobânda crește și taxarea diminuează randamentul. De aici, înrăutățirea semnificativă a ROA (return-on-assets) în foarte scurt timp pentru toate băncile românești. ROA este unul dintre indicatorii investiționali importanți. Din deteriorarea situației financiare a băncilor vom suferi, mai devreme sau mai târziu, cu toții. E chestiune de manual.

Taxarea este nedreaptă și se lovește și de calitatea și tipul activelor bancare. Când o bancă dă credit care devine neperformant, activul său nu se diminuează cu acest eșec. Activul rămâne același. Doar că banca își va diminua capacitatea de împrumut prin crearea unui provizion obligatoriu în suma creditului neperformant. Taxa pe active se va aplica la fel, și cu credit devenit neperformant și fără. Când devine neperformant creditul, taxarea activelor este însă o problemă suplimentară pentru bancă și va afecta lichiditatea ei într-o măsură mai mare.

Asta înseamnă că, având această taxă în cârca lor, băncile vor sufla și în iaurt cu privire la solvabilitatea clienților lor. Își vor alege cu mare grijă clienții. Vor prefera și mai mult ca până acum termenul scurt. Băncile cu credite ipotecare (băncile de economii) sunt mult mai afectate de această taxă pe active decât cele specializate, cu precădere, pe credite de consum. Băncile care dau credite de investiții pentru sectorul privat vor fi și mai mult nevoite să renunțe la ele, mai ales la cele mai riscante și mai îndelungate.

Sigur, atracția să creditezi statul va fi în creștere. Statul avea nevoie de așa ceva. Doar creditul nu devine ușor neperformant dacă îl dai statului. Așa credeau și băncile europene când creditau Grecia.

P.S.: Constat că reacția băncilor este extrem de palidă. Parcă nu fac parte din tablou. Parcă așteaptă să le sară cineva în apărare. Dacă își fac iluzia că banca centrală poate face multe, ea însăși sub asediu de vreo câteva luni bune, se înșală. Sunteți pe cont propriu. Și puțini, tot mai puțini, înțeleg rolul vostru în dezvoltarea unei națiuni. Nu sunteți mai breji decât ăștia care vă pun zăbală. Sau sunteți? Nu uitați că ciclul economic se inversează. Multe credite vor deveni neperformante, și cu concursul politicienilor. Taxa va rămâne. Și nu va ține cont de asta.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In general bancile sunt retinute in replici indiferent cat de atacate sunt e felul lor rezervat de a nu se hazarda in polemici de-astea pe care oricum nimeni nu le-ntelege decat cine e in bransa. Si oricum toata lumea le uraste. Vedeti si la Zamfir cate tampenii a spus omul asta de la darea-n plata pana azi nici o banca nu s-a luat de el ci doar cate o reactie pe ici pe colo dar pe persoane fizice. Si BNR la fel nu prea vedem un Suciu sau Vasilescu alaturi de politicieni prin studiouri seara de seara cu discutii si argumente inutile. Oamenii astia n-au citit o carte de economie nu cunosc pietele nu cunosc istoria economica si ce au patit altii cand s-au pus cu pietele etc. Ce discutii sa ai cu ei? Traim vremuri periculoase si ma gandesc ca ar trebui sa avem un sistem politic de autoaparare un reset un shutdown un block ceva pentru ca exista pericolul sa vina la finante sau de la cine castiga alegerile un nene care incearca scheme cu economia. Si 4 ani n-ai cum sa-l scoti din priza. Si 4 ani e foarte mult.
    • Like 4
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro