Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ordonanța lăcomiei, primele semne ale crizei: din deteriorarea situației financiare a băncilor vom suferi cu toții. E chestiune de manual

Banca - Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Taxarea pe activele băncilor se lovește nu doar de faptul că valoarea acestor active scade când dobânda crește și taxarea diminuează randamentul. De aici, înrăutățirea semnificativă a ROA (return-on-assets) în foarte scurt timp pentru toate băncile românești. ROA este unul dintre indicatorii investiționali importanți. Din deteriorarea situației financiare a băncilor vom suferi, mai devreme sau mai târziu, cu toții. E chestiune de manual.

Taxarea este nedreaptă și se lovește și de calitatea și tipul activelor bancare. Când o bancă dă credit care devine neperformant, activul său nu se diminuează cu acest eșec. Activul rămâne același. Doar că banca își va diminua capacitatea de împrumut prin crearea unui provizion obligatoriu în suma creditului neperformant. Taxa pe active se va aplica la fel, și cu credit devenit neperformant și fără. Când devine neperformant creditul, taxarea activelor este însă o problemă suplimentară pentru bancă și va afecta lichiditatea ei într-o măsură mai mare.

Asta înseamnă că, având această taxă în cârca lor, băncile vor sufla și în iaurt cu privire la solvabilitatea clienților lor. Își vor alege cu mare grijă clienții. Vor prefera și mai mult ca până acum termenul scurt. Băncile cu credite ipotecare (băncile de economii) sunt mult mai afectate de această taxă pe active decât cele specializate, cu precădere, pe credite de consum. Băncile care dau credite de investiții pentru sectorul privat vor fi și mai mult nevoite să renunțe la ele, mai ales la cele mai riscante și mai îndelungate.

Sigur, atracția să creditezi statul va fi în creștere. Statul avea nevoie de așa ceva. Doar creditul nu devine ușor neperformant dacă îl dai statului. Așa credeau și băncile europene când creditau Grecia.

P.S.: Constat că reacția băncilor este extrem de palidă. Parcă nu fac parte din tablou. Parcă așteaptă să le sară cineva în apărare. Dacă își fac iluzia că banca centrală poate face multe, ea însăși sub asediu de vreo câteva luni bune, se înșală. Sunteți pe cont propriu. Și puțini, tot mai puțini, înțeleg rolul vostru în dezvoltarea unei națiuni. Nu sunteți mai breji decât ăștia care vă pun zăbală. Sau sunteți? Nu uitați că ciclul economic se inversează. Multe credite vor deveni neperformante, și cu concursul politicienilor. Taxa va rămâne. Și nu va ține cont de asta.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In general bancile sunt retinute in replici indiferent cat de atacate sunt e felul lor rezervat de a nu se hazarda in polemici de-astea pe care oricum nimeni nu le-ntelege decat cine e in bransa. Si oricum toata lumea le uraste. Vedeti si la Zamfir cate tampenii a spus omul asta de la darea-n plata pana azi nici o banca nu s-a luat de el ci doar cate o reactie pe ici pe colo dar pe persoane fizice. Si BNR la fel nu prea vedem un Suciu sau Vasilescu alaturi de politicieni prin studiouri seara de seara cu discutii si argumente inutile. Oamenii astia n-au citit o carte de economie nu cunosc pietele nu cunosc istoria economica si ce au patit altii cand s-au pus cu pietele etc. Ce discutii sa ai cu ei? Traim vremuri periculoase si ma gandesc ca ar trebui sa avem un sistem politic de autoaparare un reset un shutdown un block ceva pentru ca exista pericolul sa vina la finante sau de la cine castiga alegerile un nene care incearca scheme cu economia. Si 4 ani n-ai cum sa-l scoti din priza. Si 4 ani e foarte mult.
    • Like 4


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult