Cine a inspirat cele 47 de măsuri cu care Guvernul Cioloș încearcă să schimbe viața a 500.000 de români

Guvernul Cioloș a prezentat, miercuri, un set de 47 de măsuri antisărăcie, care ar putea reduce, până în 2020, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie cu peste jumătate de milion de oameni. În aceeași zi, World Vision a publicat un studiu bazat pe cifre din 2014, conform cărora peste 40% din întreaga populație a României, și mai mult de jumătate dintre copii, trăiesc cu riscul sărăciei extreme. Măsurile antisărăcie sunt o prioritate pentru România.

Una dintre măsurile transversale ale guvernului, care include proiecte din mai multe domenii, este „extinderea la nivel de politici naționale a proiectelor de succes ale ONG-urilor sau autorităților locale”. Am numărat, și voi detalia mai jos, mai mult de 10 măsuri care au pornit întâi ca o idee bună în domeniul nonprofit, au câștigat încredere și finanțări și au căpătat suficientă experiență cât să se poată traduce într-o politică publică.

Este pentru prima dată când nu mai cred că afacerile și domeniul nonprofit funcționează în ciuda administrației, ci că pot să lucreze împreună. Acest lucru ar fi părut de nesperat cu un an sau chiar șase luni în urmă, când o serie de organizații nonprofit lucrau din greu singure să acopere golurile din sistemele naționale de educație, sănătate sau protecție socială. Și cum banii privați nu sunt niciodată suficienți pentru reforme profunde la nivel național, majoritatea proiectelor de succes erau studii de caz, cu numere mici, care aveau doar potențialul de a aduce un impact la nivel de domeniu, dar fără magnitudinea unei implementări naționale.

Profesor din programul Teach for Romania. Foto: Dragoș Savu

Prezența lor pe masa de priorități a guvernului arată încredere și recunoaștere a impactului de până acum. Să vedem care sunt proiectele care au această șansă, și de unde au pornit ele.

„Program național după modelul Teach for Romania”. Construit pe un model american în anii '90 care s-a extins în peste 30 de țări din lume, Teach for Romania atrage absolvenți de top care nu ar fi considerat în mod normal, ca opțiuni de viitor profesional, meseria de profesor. Îi recrutează după cunoștințe, experiență și potențial de lidership, îi antrenează, le oferă burse care completează salariul din sistemul de educație și îi trimite, pentru minimum doi ani, în școli din zone sărace din țară, în care alți profesori nu vor să meargă. Profesorii Teach nu predau doar materiile școlare, ei devin mentori ai copiilor și îi ajută să își înțeleagă potențialul și să aibă încredere în șansele lor. Cu o echipă în România care se ghidează după principii de performanță, cu mai mult de 40 de profesori deja în sistem după mai puțin de trei ani de existență, proiectul are capacitatea să dea o șansă prin educație unor copii care acum nu au nici o șansă.

Monitorizarea implementării legii „Fiecare copil în grădiniță”. Devenit lege de anul trecut, programul de incluziune al copiilor preșcolari din zonele defavorizate a pornit de la Asociația Ovidiu Ro, a cărei misiune este ca fiecare copil sărac să beneficieze de educație timpurie de calitate și să devină, astfel, un membru activ al societății românești. Programul presupune tichete sociale pentru familiile ai căror copii vin, fără absențe, la grădiniță, ca să aibă apoi un risc mai mic de abandon școlar.

Programul național după modelul „Caravane medicale la sate” a pornit din proiecte de voluntariat ale studenților la medicină sau rezidenților, din Societatea Studenților la Medicină în București, Asociația Caravana cu Medici sau din diverse companii cu specific medical din țară, care și-au derulat astfel programele de responsabilitate socială. Voluntarii au mers, peste tot în țară, să facă controale și analize de rutină și să prescrie tratamente, acolo unde nu există acces la sistemul sanitar. Asta se întâmplă în condițiile în care, conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Regionale din 2015, unui medic de țară îi revin de șapte ori mai mulți pacienți decât unui medic de la oraș.

Școala de după școală este un program prevăzut de cel puțin trei strategii guvernamentale, ca soluție compensatorie la nevoile elevilor din comunități dezavantajate. Cu toate acestea, doar 15% dintre școli beneficiază de programe de sprijin educațional suplimentar, acestea fiind situațiile unde părinții suportă costurile ori intervine o organizație non-guvernamentală. Recent, Asociația Human Catalyst și CeRe, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, au lansat o petiție prin care cereau finanțare guvernamentală pentru program.

Programe de antreprenoriat social sunt pilotate, în România, de câțiva ani. Pionierul în domeniu este organizația non-profit internațională NessT, care a adus în România conceptul de întreprinderi sociale și a convins companiile să investească direct în deschiderea și dezvoltarea lor. Din 2007, NessT a investit peste 1,4 milioane de dolari în finanțare și consultanță pentru zeci de afaceri dezvoltate în zone defavorizate sau de categorii sociale defavorizate.

Program național după modelul Prima Lumină. Asociația Free Miorița a pilotat ideea de a ilumina satele neelectrificate folosind panouri foto-voltaice instalate pe casă. A început cu Lumină pentru Ursici, un sat din Mehedinți, a continuat cu lumină pentru Ineleț, unde a adus curentul electric în școală, și apoi a construit harta satelor neelectrificate, în programul mai ambițios Lumină pentru România.

Programele Bunicii comunității, Centre comunitare multi-funcționale și Finanțarea îngrijirii la domiciliu a persoanelor vârstnice se regăsesc, de mulți ani, în lista de activități a Fundației Principesa Margareta a României. Centrul Comunitar Generații, care aduce împreună copii din cartier cu persoane în vârstă, și crează adevărate familii, există în București de mulți ani și se extinde în mai multe orașe din țară, cu ajutorul fundațiilor comunitare și al donatorilor privați. Iar programul Niciodată singur pune împreună, în mai multe orașe din țară, persoane singure în vârstă și voluntari dispuși să îi ajute. În acest domeniu, cred că aproape fiecare oraș are propriile sale centre comunitare, cu standardele și specificul lor propriu, dar ele sunt scumpe și niciodată nu acoperă toate nevoile locale.

Toate aceste proiecte au pornit ca visul câtorva oameni și echipe, care nu au vrut să mai aștepte ca lucrurile să se întâmple de la sine, în domenii care contează pentru ei, și și-au pus energia în rezolvarea lor directă. Prin scalare guvernamentală la nivel național, impactul acestor echipe poate atinge acum întreaga Românie.

Încă nu știm cum va funcționa acest pachet de măsuri în practică și dacă guvernul va reuși să scaleze național toate aceste proiecte bune. Până la urmă, nu sunt suficiente doar nume și idei care sună bine; ce contează este ca ele să fie puse în practică la același nivel de calitate ca atunci când se derulau în trei sate, sau cinci centre, sau 20 de școli. Cred că organizațiile care și-au pus numele și reputația pe lista guvernului ar trebui să fie încă și mai atente la performanță și impact. Și probabil că este infernal de greu să reziști presiunilor din administrația centrală și să nu scurtezi din drum pe ici-colo.

Dar un lucru e cert - implementarea tuturor acestor proiecte presupune muncă susținută împreună, pentru administrația locală, organizații nonprofit profesioniste și companii care deja derulează programe în comunități. Și asta este, în sine, o veste bună.

Sunt sigură că proiectele preluate de Guvern sunt mai multe; am scris această analiză la cald și este posibil să nu am informații complete. Dacă mai știți și astfel de proiecte care se vor transforma în politici publice, vă invit să le menționați în comentarii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp