Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Până acum doi ani provocarea principală în HR era de a aduce oameni valoroși, acum problema e una dublă: retenția oamenilor noi și vechi, deopotrivă

Marea „Demisioneală" părea un fenomen din afară, ceva străin nouă, sau cel puțin ușor îndepărtat de realitatea noastră imediată. Asta până la studiile și sondajele din 2021, prilej cu care am realizat, cu toții, turnura neașteptată, în ceea ce privește situația din piața muncii.

Dacă până acum doi ani, provocarea principală în HR era aceea de a aduce oameni valoroși pentru a întregi o echipă, ne vedem puși acum în fața unei dublări a problemei: retenția oamenilor noi și vechi, deopotrivă.

Reputația de angajator

Devine din ce în ce mai clar că nu putem vorbi despre retenție, fără a conștientiza reputația angajatorilor din piață. Oricine crede altceva este fie naiv, fie pur și simplu nu acceptă realitatea. Asta pentru că reputația de angajator sau ce se spune despre o companie în raport cu angajații, este crucial pentru percepția sa în piață.

Brand recognition, misiuni declarate, valori ale brandului, multe dintre aceste atribute au fost noțiuni pur teoretice până nu de mult, atunci când vorbeam de identitatea unei companii. Mai mult, poate că erau mai mereu asociate cu produsele sau serviciile oferite, mai puțin cu oamenii din spatele magiei.

Adevărul e că, dacă ne gândim la realitatea de dinainte de 2020, nu găsim prea multe exemple de conexiuni reale create între angajatori și angajați, între misiunile și obiectivele păstrate la nivel declarative și realitatea oamenilor din echipe, între oameni… la urma urmei. Totul exista la nivel de text, nicidecum într-o practică general, comună, pentru un scop mult mai mare.

Prezentul ne demonstrează că angajații, candidații și nevoile lor au schimbat această paradigmă a reputației.

Dacă înainte era important să ”găsești un loc de muncă așa cum o fi el, numai să lucrezi”, astăzi suntem martori la interesul candidaților față de cine sunt companiile la care aplică, ce valori au, cum le transpun în practica zilnică, cum se concretizează dinamica între departamente, ce reputație au.

Într-o lume în care Employer Brandingul este o practică de marketing bazată pe teorie, devine tot mai clar că reputația de angajator este efectul unui efort practic, firesc, complex și susținut.

Employer Branding

Așa cum spuneam, retenția a devenit un subiect esențial în orice discuție legată de talent management și parte esențială în orice strategie de HR a unei companii. Iar aceasta este strâns legată de noțiunea de employer branding, anume întreaga experiență a angajatului, de la primul pas în companie și până la – acolo unde e cazul, părăsirea ei. Studii recente arată că cele mai multe organizații realizează importanța brandului de angajator, dar că puține monitorizează propriul impact. De cealaltă parte, marea majoritate a candidaților decid să aplice pentru joburi în companii cu un employer branding atractiv, iar mulți dintre ei nici nu aplică dacă reputația companiei este una mai puțin bună.

Ce presupune employer brandingul?

Dincolo de aspecte precum salariul, beneficiile sau condițiile de muncă, brandul de angajator este compus și din elemente precum echilibru viață personală/ job, oportunități de dezvoltare, recunoaștere a meritelor sau valori și cultură organizațională. Acest melanj stă la baza unei identități la care oamenii nu numai că aderă în mod organic, ci cu care aleg să se identifice și să rămână, pentru că îi reprezintă. În aceste condiții, oamenii nu pot fi furați de la jobul actual de către alte companii. Dacă nu-și doresc asta.

Am încercat să-mi ofer o explicație, bazată pe întreaga expertiză, și în special pe seriile de interviuri Exit și Stay derulate în ultimii ani. Astfel, așa cum îmi demonstrează propria radiografie asupra pieței muncii, omul din spatele rolului ocupat într-o companie nu mai trăiește pentru a munci. Dacă până acum nu de mult, fericirea la job era un subiect destinat articolelor de tip Cum să.....în 10 pași, în prezent reprezintă o adevărată cauză pentru care oamenii luptă. Mai mult decât atât, azi ei simt nevoia de a se identifica, înainte de toate, cu valorile declarate - și transpuse în realitate, a unei companii. Astfel, o strategie eficientă de employer branding devine o condiție esențială pentru orice companie care aspiră la retenție.

Discuția nu se mai poartă în jurul imaginii brandului, doar din perspectiva clientului. Oamenii din companie reprezintă multiplicatori de imagine pentru companie iar opinia lor, fie că vor râmâne sau că vor pleca, devine parte esențială din tot ceea ce însumează reputația unei organizații.

În era feedback-ului și a review-urilor imediat vizibile, orice discrepanță între valorile declarate ale unei companii și realitatea din interiorul ei, privind experiența angajatului este imediat taxată aspru. De aceea, poate la fel de important precum crearea unui brand bun de angajator, e transpunerea misiunii declarate în realitate, deci construirea unei reputații bune de angajator.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mda... Probabil ca autorul a realizat faptul ca piața se-a schimbat direcția. Dacă angajații pleacă - sau nici nu se prezintă - înseamnă ca este ceva în neregula cu compania. Branding și altele asemenea nu au decit intenția sa prezinte o imagine a companiei care este de fapt nereale.
    • Like 0
  • Foarte bun articolul și excelent mesajul acestuia.
    Aș propune o schimbare de vocabular: hai să nu mai vorbim despre retenție (”a găsi metode pentru a ține oamenii înăuntrul organizației”), ci despre loialitate sau loializare (”a încuraja oamenii să își dorească să rămână în acea organizație”).
    Cu alte cuvinte, retenția presupune niște garduri și piedici în calea lor spre ieșire, pe când loialitatea presupune construirea unor relații atât de puternice și pozitive, încât oamenii să își dorească să păstreze acea relație pe termen lung.
    Și o clarificare conceptuală: să facem diferența între brand și branding. Brandul desemnează reputația, adică factorul de valoare care atrage și păstrează oamenii, pe când brandingul este procesul care produce brandul, adică suma de activități și experiențe prin care se construiește reputația.

    Pentru cei curioși să știe mai mult în acest domeniu, am publicat acum câteva luni cartea ”Employer Branding 100%” la Editura Curtea Veche și am lansat săptămâna trecută podcastul Hacking Work - https://hackingwork.ro/. Mulțumesc încă o dată, tema abordată este extrem de importantă astăzi.
    • Like 0
    • @ Doru Șupeală
      Brand = reputatie???
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult