Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Pandemia și metoda capitalistă

lockdown - Bucuresti

Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia

Probabilitatea ca un lockdown să devină necesar crește foarte mult dacă sunt ignorate regulile personale de igienă și protecție. Problema principală este, așadar, referitoare la capacitatea individuală de a respecta astfel de reguli. La rândul ei, capacitatea individuală de a respecta aceste reguli depinde de gradul de responsabilitate al fiecăruia. Acest grad de responsabilitate individuală s-a redus în timp, odată cu extinderea concepțiilor etatiste referitoare la societate.

Statul s-a extins și a devenit o prezență masivă în viața socială. A acordat noi drepturi și a alocat cheltuielile asociate lor, pe care le-a finanțat cu impozite și datorii publice crescătoare. A preluat de la comunități funcții pe care acestea le îndeplinesc mai bine. A extins ponderea „regulilor dependente de scop” (neaplicabile tuturor) în defavoarea acelor reguli care stabilesc spațiul de acțiune a responsabilității individuale, și anume „regulile generale de bună conduită” (expresii preluate de la Hayek).

Rezultatul a fost că, pe de o parte, individul și statul s-au trezit într-o relație slab intermediată sau chiar neintermediată de comunități, cu extinderea sentimentului de izolare, iar pe de altă parte individul fie a renunțat la unele dintre responsabilitățile sale, fie le-a predat statului, câteodată în contextul existenței unor drepturi pecuniare[1]. Din păcate, statul nu a putut înlocui eficient nici responsabilitatea individuală nici comunitățile în multe privințe, inclusiv în cele referitoare la formarea atitudinilor față de un flagel neprovocat de om, cum este pandemia.

Acest rezultat s-a văzut în întregul Occident, atunci când pandemia a lovit la finele anului 2019. Instinctul autorităților a fost să impună starea de urgență, ceea ce pentru mulți a generat ideea că pandemia, oricât de mult ar fi o problemă, ar putea fi în primul rând un alt prilej/pretext pentru stat pentru a eroda garanțiile împotriva libertăților individuale. În mod particular, în România instituția Bisericii, care se bucură de un grad mare de încredere în societate în general, și în special în anumite comunități, nu s-a implicat de la început nici în transmiterea mesajului referitor la valoarea vaccinului pentru societate, dar, și mai important, nici referitor la responsabilitatea individuală de a respecta cu strictețe măsurile de igienă și protecție ca mijloc al fiecăruia de a-și proteja aproapele. Din fericire, Biserica a corectat în cele din urmă această ezitare prelungită, dar schimbarea atitudinii individuale a rămas insuficientă.

Pe scurt, poate că un lockdown ar fi putut fi evitat sau, dacă s-ar impune din nou, ar avea un impact economic mai puțin sever dacă gradul de responsabilitate individuală ar fi (rămas) la nivelul înalt la care îl dusese liberalismul clasic, în care individul era responsabil referitor la virtual toate aspectele vieții sale. În prezent, pentru că oamenii învață, gradul de responsabilitate individuală în combaterea pandemiei a înregistrat o oarecare creștere, dar, până acum, insuficientă pentru a evita un posibil lockdown.

Chiar dacă gradul de responsabilitate individuală a rămas relativ redus, dacă ne referim la societate în ansamblu, forțele pieței au acționat pentru a corecta acest lucru în interiorul organizațiilor. Firmele aflate în concurență au înțeles repede că nu pot rămâne pe piață dacă nu fac o prioritate din respectarea de către angajați a unor reguli stricte de igienă și protecție. Oamenii foarte calificați nu pot fi înlocuiți de pe o zi pe alta. Amintiti-vă cum a reacționat Tom Cruise când turna ultimul film din seria „Mission Impossible” și a văzut pe platourile de filmare oameni care nu respectau regulile de igienă. A amenințat cu stoparea filmărilor, care însemna pierderea de locuri de muncă și de venituri. Toți au devenit în cele din urmă riguroși și au reușit să termine filmul. Nu este exclus ca rigoarea cerută de firme să se fi transmis într-un grad crescut de responsabilitate pentru angajați și în afara organizației.

În virtutea a ceea ce am spus, apar două lecții. Prima este aceea că statul ar trebui să învețe că nu poate să se substituie comunităților și să îl facă pe cetățean să reducă responsabilitatea lui individuală, căci erodarea acestei responsabilități, la o adică, nu poate fi compensată în societate decât ineficient, parțial și temporar. Lockdown-ul a fost o astfel de compensare costisitoare d.p.d.v. economic. Pe termen lung statul trebuie să redea spațiul necesar responsabilității individuale prin inversarea procesului prin care în numele justiției sociale a favorizat creșterea ponderii regulilor cu scop în defavoarea legilor generale și prin retrimiterea către comunități a unor funcții care li se potrivesc mai puțin.

A doua lecție este aceea că dacă responsabilitatea individuală întârzie să ajungă la nivelurile necesare pentru combaterea pandemiei, astfel contribuind la agravarea situației, cel care a atrofiat-o, adică statul, trebuie să facă ceea ce este necesar pentru a o impune și pentru a o suplini. Mă grăbesc să adaug ceea ce știm de la Hayek, și anume că singura instanță în care guvernul poate utiliza coerciția într-o societate liberă este aceea în care apără utilizarea legilor generale. În cazul pandemiei, instanța specifică este apărarea libertății fiecăruia de a rămâne sănătos, conform legilor generale aplicabile.

Dacă prea multe persoane tind să nu respecte regulile de igienă și protecția, contribuind la agravarea pandemiei și la blocarea sistemului medical, atunci acestea încălcă libertatea altor persoane de a rămâne sănătoase și a-l putea utiliza. Concret, în acest caz, consider că statul trebuie să întervină cu măsuri care să restricționeze comportamentele care duc la încălcarea libertății individuale. În acest caz, lockdown-ul ar putea deveni necesar. Dar, până la lockdown, pot exista multe alte soluții, mai ieftine, pe care statul trebuie să le impună, dar care în România s-au dovedit un eșec de concepție. De exemplu, un astfel de eșec a fost redeschiderea școlilor fără o pregătire adecvată prin testarea frecventă înainte de intrarea la clasă.

Așa cum impunerea unui lockdown depinde în primul rând de responsabilitatea individuală privind reguli de igienă și protecție și de caracteristicile diferitelor variante ale virusului, tot așa, impactul economic al lockdown-ului depinde în cea mai mare măsură de libertatea piețelor. Concurența a accelerat procesul de învățare, iar firmele au găsit soluții de a continua producția, chiar și în timpul unui lockdown, așa cum am încercat să subliniez referindu-mă la turnarea noului film din seria „Mission Impossible”. Aceasta nu înseamnă că specificul unor activități cum ar fi industria horeca nu face ca acestea să sufere în lockdown. Acest tip de industrii suferă în timpul unei pandemii chiar și dacă nu ar exista lockdown, deoarece inclusiv în condițiile unui grad înalt de responsabilitate individuală, reducerea scalei afacerii este necesară, pentru a asigura o distanță minimă între persoane. Totuși, inclusiv aici procesele de învățare sunt continue, iar industriile respective vor deveni mai puțin dependente de pandemie.

În opinia mea, entitățile economice expuse concurenței sunt mai bine pregătite să facă față pandemiei. De aceea, impactul asupra creșterii economice va fi mai mic cu cât piețele sunt mai puțin încorsetate de reglementări excesive. Punctele slabe rămân la comportamentele individuale, care dacă nu se corectează vor face ca diverse valuri ale pandemiei să sufoce sistemul sanitar și să necesite noi și noi cheltuieli publice. În virtutea celor argumentate mai sus, statul nu ar trebui să permită astfel de comportamente.

La rândul său, statul ar trebui să fi învățat deja că pandemia va fi un proces de durată; el trebuie să se fi pregătit mai bine pentru a menține sănătatea finanțelor publice, în timp ce sprijină unele activități care suferă fără să aibă vreo vină. În acest scop, statul poate să elibereze unele resurse prin eliminarea acelor cheltuieli care nu sunt necesare, dar care se fac pentru a da satisfacție unor grupuri de presiune.

În același timp, societatea trebuie să fi învățat deja că problemele existente pe partea ofertei agregate pot fi agravate de pandemie. Într-adevăr, în economiile occidentale există atâtea reglementări pe piețele financiare și pe piețele muncii încât ele constituie principala comorbiditate a economiilor respective, căci încetinesc oferta în general, cu atât mai mult în timpul pandemiei. Aceste reglementări, adoptate mai eles din perspectiva justiției sociale, sunt foarte costisitoare nu doar direct în termenii producției, dar și direct în termenii cheltuielilor publice.

Diferite valuri ale pandemiei și încetinirea producției s-ar putea suprapune cu accelerarea inflației. Creșterea ratelor dobânzilor necesare pentru a combate inflația va fi mai puțin costisitoare în termenii șomajului și ai cheltuielilor cu dobânzile la datorii dacă oferta va fi eliberată de constrângerile la care m-am referit. Eliminarea reglementărilor care încorsetează oferta, adică libera întreprindere, precum și creșterea gradului de responsabilitate individuală vor ușura sarcinile atât pentru politica fiscală, cât și pentru politica monetară, atât în timpul pandemiei cât și după.

Societatea noastră rămâne capitalistă inclusiv în timpul pandemiei, adică este, în esență, economie de piață. Haberler a spus că miracolul economic al Germaniei de Vest de după 1948 a fost produs de „metoda capitalistă”[2], care înseamnă menținerea sănătății monedei și a liberei întreprinderi, cu, adaug eu, corolarul ei referitor la responsabilitatea individuală. Aici am sugerat că, pe lângă efortul medicilor, ambele componente sunt esențiale pentru a menține sănătatea oamenilor în timpul unei pandemii cu durată incertă. Mai precis, valurilor pandemice succesive le putem face față cu pierderi umane și materiale minime doar dacă reușim să creștem libertatea și responsabilitatea individuală și să menținem sănătatea monedei și finanțe publice sănătoase.

[1] De exemplu, în contextul în care cheltuielile cu spitalizarea sunt gratuite, unii nu s-au simțit responsabili să respecte regulile de igienă și protecție sau să se vaccineze, ceea ce a echivalat cu transferarea către stat atât a responsabilității față de sănătatea altora, cât și a eventualelor cheltuieli cu spitalizarea ce au apărut din cauza unor astfel de comportamente.

[2] Haberler utilizează expresia lui Schumpeter.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru ca sunt ca de obicei in toane bune am sa va SERVESC una de sistem romanesc ca o forma de completare anterioara : Domnilor dv. in ultima vreme cu ce melodie de la Radio sau Televizor mai rezonati in Pandemie ?. un mic criteriu pentru a descoperii VACCINATII NE-VACCINATI. Daca este greu de inteles acest comentariu folositi DEX.-ul ca sens lingvistic. Iar din punctul meu de vedere aici se termina comentariile mele despre Romania. O zi buna va doresc !
    • Like 0
  • Despre pandemie in Romania subliniez in Romania : ce pretentii sa ai de la niste spalati pe creier bisericosi in a se proteja prin vaccinare CAND oameni asa zisi cu carte "intelectuali" posesori de biblioteca printre altele habar nu au sau intentionat prin actiunile comise duc la diversi factori comitiosi in INFECTARE. Din categoria "inotului sincron" intre LEGAL si ILEGAL asa zisul pentru ca ma pot fofila prin aparatul birocratic sau prin hatisul regulilor PANDEMICE desi sunt vaccinat. Mai exact cu INCONSTIENTA la doctor. In concluzie niste RETARZI protejati si incurajati sa fie RETARDATI pentru ca desigur nu-i baga nimeni in seama IAR cine totusi ii promoveaza o fac la nivel de CULT pentru ca desigur SE VINDE bine la imagine regasindu-se tocmai in acel RETARD ne-conventional ! O zi buna !
    • Like 0
  • Nume check icon
    Cateva considerații:
    - Biserica nu a corectat aproape nimic din atitudinea inițială referitor la pandemie. Toate declarațiile lor sunt NUMAI politice pentru ca dacă ar fi așa acest lucru s-ar vedea și în teritoriu. Iar aici se vede foarte clar ca FIECARE preot face ce vrea. Și nu înțeleg de unde atâta autonomie intr-o religie foarte stricta. Sa înțeleg ca în sec XXI încă dacă se plătește peșcheșul care pe vremurile fanariote, faci ce vrei?
    - Nu toate firmele au aplicat rigorile ca la carte în aceasta perioada. Ca la romani, zici ca ei și faci ca tine. Dacă s-ar fi aplicat nu am fi avut atât de multe glasuri ridicate împotrivesc restricțiilor și mult mai putine infectări, respectiv decese.
    - Statul nu a înțeles nimic și nici nu cred ca dorește sa înțeleagă ceva din aceasta pandemie. Da chiar nimic. Ei au văzut și văd pandemia ca o probleme electorala și eventual o posibilitate de acumulare de capital în buzunare private intr-o perioada în care lumea este concentrata pe sine și mai putin pe comunitate.
    Din păcate cu cât va tine mai mult pandemia lucrurile vor scapă de sub control din ce în ce mai mult. Și este un cerc vicios: creșterea neconformarii duce la prelungirea pandemiei care duce la o creștere a neconformarii, samd. In rest cei care au dorit sa se vaccineze s-au vaccinat - de voie sau de nevoie - iar .cei care nu s-au vaccinat deloc pana acum nu se vor vaccina deloc în continuare, indiferent de stimuli sau pedepse. Probleme este ca și cei care s-au vaccinat nu mai sunt atât de convinși ca au făcut mare brânză pentru ca comportamentul statelor și a firmelor farmaceutice este în continuare destul de ambiguu pe acest subiect, prin urmare cei care vor face doza booster sau booster II la anu' va scade simtitor. De aceea sunt doua soluții: un miracol prin care acest virus isi va pierde puterea și/sau un medicament minune accesibil tuturor și mai ales acceptat de toată lumea care sa anihileze virusul în primele zile. Dacă nu, D-zeu cu mila.
    • Like 2
  • Măi, nene, cum poți să scrii atât de mult fără să aduci, practic, nimic valoros?
    Schumpeter, Hajek...
    • Like 0
    • @ Crator Tan
      Zici? Greșești, ți se potrtivește și ți se și nimerește ” dacă tăceai...” , știu că știi să continui!
      • Like 0
    • @ Niculae Moromete
      Măi, Moromete, mai du-te-n pln. Știi tu ce înseamnă și de ce.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult