Foto: Guliver/ Getty Images
În podul unei case, printre cutii și vechituri, într-un colț prăfuit și întunecos, stăteau cuminți două păpuși. Una mai mare și una mai mică. Privindu-le, te-ai fi întrebat de ce Dumnezeu le-ar fi uitat cineva acolo. Erau tare frumoase! Arătau așa, de parcă abia asteptau să le cheme cineva la joacă. Să le vorbească. Să le țină în brațe. Să le iubească. Dar lângă ele nu era nimeni. Doar frig, întuneric și praf. Da, probabil că nimeni nu mai avea nevoie de ele, altă explicație n-am. Poate că stăpânul casei nu mai avea copii. Sau și-o fi cumpărat lucruri mai importante și avea nevoie de spațiu. Și, uite așa, au ajuns în pod, undeva unde să nu se mai împiedice de ele. Cine știe?
În satul cel mic din lunca Siretului, imediat cum treci de calea ferată, e o casă cu garduri verzi și-un cireș bătrân în fața porții. Dacă ați mers vreodată cu trenul spre Pașcani, o știți sigur că trenul trece prin dreptul ei și e fix înainte de barieră. Casă mare, de om gospodar. Acolo stă domnul Cârciumaru Marin. Vrednic om! A fost mulți ani contabil la primărie. Lumea din sat îl știe drept om cu pregatire. Cu studii. Și, lucru rar in zilele noastre, om cinstit. N-a pus niciodată mâna pe ce nu era al lui. Sau, cum mai fac alții, să ceară atenții. Om credincios și corect. Mergea în fiecare duminică la biserică. Nu cred să-l fi auzit vreodată cineva înjurînd sau certându-se cu careva. Pe cuvânt, puteți să întrebați lumea de pe acolo!
Domnul Cârciumaru avea o fată. Pe Marina. Isteață foc. Cât a fost la școala din sat, o fost premiantă în fiecare an. Ba, dacă am înțeles eu bine, și la o olimpiadă națională ceva, parcă la română. În fine, domnul Cârciumaru era tare mândru de fata lui. Poate că, de asta, s-a hotărât la un moment dat să o mute la o școală mai cu ștaif din Pașcani. În ideea că acolo, na, profesori mai buni, clase mai performante, în sfârșit, știți cum e.
Nici măcar o secundă nu i-ar fi dat prin cap ce necaz avea să pățească și cât avea să regrete decizia asta. Marina lui, la vreo 14 ani cât o fi avut pe atunci, o cunoscut un băiet de la oraș, șmecheraș, frumușel, care i-o sucit capul și, na, cum să vă spun, o păcălit-o să... În sfârsit, înțelegeți dumneavoastră. Acuma, știți vorba ceia, ia norocul, ia păcatul. De unde să știe copchila ce și cum se fac treburile astea. Că ei nu i-o zis nimeni niciodată nimic. Nici acasă. Nici la școală. Că nu era ca acuma, când toată lumea află de pe internet tot ce vrei si ce nu vrei.
O făcut și ea cât o dus-o mintea și sufletul.
Ș-o rămas însărcinată.
Cand i-o spus lui taică-su, a crezut că o omoară. A bătut-o cu frânghia de la căruță o jumătate de oră fără întrerupere. Că l-a făcut de râs în sat. Cum mai scoate el obrazul în lume? Cum să-și distrugă ea viitorul în halul ăsta?
Acuma, asta o fost, o greșit, o greșit. Sarcina trebuie dusă până la capăt, că doar n-o să faci, doamne ferește, vreun avort sau ceva, că doar nu suntem păgâni și fără frică de Dumnezeu. Asta e, mergem înainte.
Of, săraca Marina, ce i-o tras pielea alea 9 luni. Vai ș-amar. Nu era numa că o ocărau acasă de dimineața până seara. Dar uneori o mai și băteau. Nu tare, totuși, să nu-i facă rău copilului. Dar să bage la cap că păcatul are și consecințe! Tare o mai întrista și felul în care se uitau vecinii la ea. Și cum șușoteau pe la porți. Și râdeau.
Într-o duminică, până și popa o dat-o ca exemplu la biserică. Adică, vedeți dumneavoastră, iubiți credincioși, ce înseamnă depărtarea de sfânta biserică! Înseamnă păcat și rușine, striga, cu pumnul ridicat în sus, preotul Smarandache. Învățătură de minte sa fie acelora care, dând în păcatul trufiei, au crezut mai mult în mântuirea lumească decât în aia cerească!...
Cel mai dureros a fost atunci când s-a întâlnit cu un grup de băieți din fosta ei clasă. Născuse deja și mergea până la magazin după pamperși. Nu a salutat-o nici unul dar au măsurat-o toți din cap până în picioare și, după ce au trecut mai departe, unul s-a întors și a întrebat-o:
- Fă! Da pe noi când ne ... binedispui oleacă?
A plâns toată noaptea. Se simțea atât de singură.
Atât de singură.
Spre dimineață, prâslea s-a pus pe miorlăit. Ce să-i faci? Așa-s copiii. Și dă-i, și urlă și tot așa... Îmi pare ca o fi avut și ceva febră. La un moment dat, domnul Cârciumaru s-a trezit și, nervos foarte, a tăbărât cu pumnii și cu picioarele pe Marina, că nu se poate odihni din cauza plodului. Și dă-i, și dă-i, pe unde apuca și cum apuca. Fă, oamenii cinstiți dorm la ora asta! Curvele nu dorm, să ții minte de la mine!!
Și dă-i, și dă-i...
De spaimă, plină de vânătăi, Marina l-a luat pe cel mic în brațe și a fugit din casă, disperată sa găsească un loc în care să se adăpostească de furia lui taică-su. Undeva, unde sa fie liniște. Fără bătăi. Fără să-i spună cineva curvă.
Si atunci a vazut scările.
În podul unei case, printre cutii și vechituri, stăteau cuminți două păpuși. Una mare și una mică. Erau tare frumoase! Arătau așa, de parcă abia asteptau să le cheme cineva la joacă. Să le vorbească. Să le țină în brațe. Să le iubească. Dar lângă ele nu era nimeni. Doar frig, întuneric și praf. La un moment dat, păpușa cea mică a început să scâncească. Păpușa mai mare a strâns-o în brațe, a început să o legene și să-i cânte în șoaptă:
Nani...
Nani...
Puiul...
Mamii...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sexul duce la procreere, vrând nevrând. Tinerii au dreptul să știe cum le funcționează corpul și cum se apără de probleme. Puținii care încearcă totuși să le spună trebuie să comaseze într-o oră ce se face normal în mult mai multe.
Ce fac ai noștri? Bagă capul în nisip nevrând să recunoască un adevăr simplu: natura își cere drepturile, cu sau fără slujbe. Oamenilor li s-a fluturat pericolul că vai, vin sexo-marxiștii și le bagă prostii în cap, propaganda mincinoasă dragnistă, chipurile ce vine din vest e automat pervers. Plus referendumul pentru familia tradițională. Ba încă exista un proiect de lege pentru păstrarea inocenței celor mici, și conform căruia educația sexuală să nu se facă mai devreme de 15 ani. Prea târziu. Exact la această vârstă sunt fetele cel mai naive și ușor de sedus.
Marina nu e deloc un caz izolat. Suntem de altfel pe primul loc la procentul de mame adolescente și asta pentru că li se refuză sistematic dreptul la educație, care are de fapt efect invers: îndeamnă nu la viață sexuală precoce, ci la chibzuință, maturitate. Contracepția este un fel de plan B la vârstele tinere însă cele asimilate sunt un câștig pe viață.
Dar din pacate educatia se invata din casa, din familie. Dar unde nu este educatie nici la parinti ... ce sa astepti la copii. Poate fi vrednic daca nu are minte ! A avut papusa cea mare mai multa minte decat parintele ei.
Sunt convinsa ca cele 2 papusi si-au gasit linistea intr-un final.