Foto: Inquam Photos / George Călin
Cum să încep acest articol? Să mă apuc de marea analiză a sistemului de învățământ care nu asigură bunăstarea profesorului și nici a elevului? Aș putea să scriu o mulțime de lucruri despre cât de slab este, despre lacunele strategiilor de aplicare a normelor sale, despre permisivitatea greșit aplicată, despre dascăli umiliți și intimidați, despre o libertate a exprimării prost înțeleasă. Unii ar fi convinși că sunt fanul cultului personalității celui de la catedră, spunându-le că nu e vorba despre asta, ci despre a fi un om de bun simț, care-l respectă pe celălalt nu pentru statut sau profesie, ci pentru că știe unde să se oprească și când încalcă limitele, pentru că înțelege că există lucruri care îl depășesc și că există persoane competente care să se ocupe mai bine de ele.
Observ și în învățământ această atitudine, în special din partea părinților ”implicați”, care le știu pe toate (unii sunt simultan doctori, polițiști, judecători, inspectori, profesori, oameni de știință) și pare că și-au luat doctoratul în toate domeniile. Dar îți dai seama că sunt doar oameni cu prea mult timp liber, care au mereu reclamații de făcut școlii, cele mai multe dintre ele motivate hilar. Realizezi rapid că e vorba despre domni și doamne care vin cu un avânt al dreptății să spună cadrului didactic cum să își facă meseria. Că doar ei/ele au dreptul la o opinie!
Da, din fericire toți avem acest drept, dar ce nu înțeleg majoritatea părinților care își spun în stânga și în dreapta părerile este că acestea trebuie însoțite de argumente logice și susținute de fapte sau date, nu de ’’am citit într-o carte de parenting’’, ’’așa știu eu că e mai bine’’, ’’sunt mamă’’, ’’nu este normal fiindcă așa consider eu’’. Și când crezi în mod nerealist că ești capabil să contești integritatea profesională și competența unui profesor doar pe baza credințelor și ideilor tale limitative, e amuzant pentru cei care îți analizează ”argumentația” (mai mereu cuprinzând formularea ’’fiindcă așa cred eu’’) și trist pentru copiii care îți vor moșteni tipul eronat de abordare.
Din păcate, părinții au cam început să facă legea în școli, și aici nu mă refer la părerile lor, ci la influența directă sau indirectă pe care o exercită în tot acest context socio-profesional. Din experiența personală și din interacțiunea cu colegii am căpătat convingerea că această influență începe să atenteze la autoritatea, integritatea și siguranța profesorului. Aflăm de cadre didactice cu experiență cât o viață de om jignite și umilite de mămici și tătici care au dezvoltat obsesii puternice pentru făcut sesizări și reclamații. Cele mai multe de-o inutilitate ușor sesizabilă la simpla citire a documentului (să nu mai vorbim despre coerența unora sau despre modul în care maltratează altele limba română).
Dar problema nu este că astfel de persoane există și au ”puncte de vedere”, ci faptul că, deseori, și le pot impune, pentru că nu avem reglementări clare care să interzică astfel de intervenții subiective în sfera activității didactice. Că nu le spune nimeni răspicat că nu poți analiza prin prisma propriilor nemulțumiri (îzvorâte, cel mai probabil, din incapacitatea de detașare de experiența personală) un întreg sistem de factori sociali, culturali, economici care depind mult de educația de bază din familie. Și, mai ales, că nu recunoaștem lipsa evidentă a acesteia la unii copii cu probleme de comportament, pe care părinții și autoritățile îi aruncă în brațele profesorilor, nevoiți să se descurce cu ei și să-și asume integral responsabilitatea eventualului eșec.
Școala nu este a părinților, este a elevilor în primul rând și a celor ce-i educă. Școala nu trebuie să fie despre cine crede că are dreptate și despre cum îl pot scoate eu nevinovat pe fiul meu ca să nu dea prost în fața clasei, doar pentru că nu am reușit să îl stăpânesc și să îi ofer educația necesară înainte de a păși pragul unei instituții care e menită, în primul rând, să îți învețe copilul, nu să facă față lipsei celor 7 ani de-acasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Întrebare de 100%: între un manual al unui profesor obișnuit și unul făcut de un inspector care credeți că va câștiga? Hmmm? Se merge pe calitate sau.... hmm?
Invatamantul trebuie sa dezvolte personalitatea copilului ca parte dintr-un intreg, copilul „functionand” de sine statator, dar si in relatia cu ceilalti. Invatamantul ar trebui sa puna accent pe lume si pe viata, pe partea practica ce va fi necesara in viitoarea viata de adult.
Tot dl. Mihai are dreptate cand spune: „cu accent pe dezvoltarea EMOȚIILOR copiilor, nu pe cantitatea de cunoastere ! Vreau să am copii care să inteleagă dăruirea, bunătatea, empatia, toleranța la diversitate, generozitatea, recunosțiinta, cooperarea, intr-ajutorarea, etc.”
Ideea e ca nu trebuie sa indesi cu polonicul in capul copiilor, de toate. Ca in final nu se obtine nimic.
Materiile trebuie curatate de incarcatura inutila de cunostinte, trebuie simplificate si predata esenta lor. Copiii dupa 1-8, trebuie sa aiba o baza de cunostinte de istorie, geografie, fizica, chimie, literatura etc (adica nu trebuie sa cauti Europa prin Oceanul Indian) si multe cunostinte (clasele 1-4, mai ales) despre responsabilitate, despre cum sa te porti, cum sa vorbesti, cum sa fii politicos, cum sa-i respecti pe ceilalti copii, cum sa mananci nimai dupa ce te-ai spalat pe maini (copiii japonezi invata inca de la gradinita cum sa stea la coada, spre exemplu. Sa nu sara randul. Rezultatul? coada mai perfecta ca in Japonia nu cred ca mai exista. Un alt aspect uimitor: nu se vorbeste in tren. Daca vrei sa vorbesti la telefon, te duci pe intervalul dintre vagoane si nici aici nu trancani la volum maxim. Unde se invata asta? Acasa, dar si la scoala. Acolo, invatatorii sunt foarte iubiti si respectati pentru ca ei continua munca de acasa a parintilor. Sunt ca parintii numarul 2).
Stiu, unii vor spune ca asta se invata in cei 7 ani de acasa, dar nu e chiar asa. Copiii incep un nou capitol din viata lor odata cu inceperea scolii. Este un loc nou, complet diferit de acasa sau gradinita, iar educatia continua, cu noi elemente aduse in discutie, le va face mult bine. Cu multe jocuri si lectii axate pe logica, inteligenta, creativitate, la finalul celor 8 ani vor fi niste elevi bine educati, bine instruiti cu o baza solida de cunostinte necesare accederii la urmatorul nivel si in noua etapa de viata.
Mai departe pentru 9-12 alegandu-se domenii de studiu unde vor fi aprofundate materiile pentru care elevul opteaza (3 materii maxim ca principale si inca 1-2 ca secundare, plus 2-3 ore pe saptamana legate de sport, arte, dezvoltare personala. Tot la alegere.) Adica ceea ce-i place si ceea ce doreste sa studieze mai departe. Dupa liceu se poate opta pentru scoli postliceale cu durata de 2-3 ani sau universitati.
Daca nu, liceul axat pe cateva materii, poate oferi oameni calificati de un nivel mediu foarte bun, care pot ocupa functii intermediare, de tehnicieni, laboranti, functionari etc.
Mai pot fi urmate cursuri scurte de aprofundare (5-6 luni) in varii domenii in care ai ales sa studiezi si in liceu: birotica, IT, contabilitate primara, vanzari, imobiliare etc.
Cei care doresc sa mearga la scoli de arte si meserii o pot face dupa 8 clase.
Invatamantul trebuie sa devina simplu, clar, precis, logic, atragator, concret. Accentul trebuie pus pe viata, pe emotii, pe bine, pe umanitate. Copilul este in primul rand un cetatean al planetei si ar trebui sa invete despre viata pe aceasta planeta. Despre diversitate, toleranta, iubire, respect, frumos. Despre clima, finante personale, dezvoltare personala, despre semeni, despre pastrarea ecosistemelor, reciclare si responsabilitate. Lectii universale despre traditii, cultura, gastronomie.
Acesta ar trebui sa fie invatamantul. Romania nu a facut nimic in sensul asta. 34 de ani pierduti. Caderea este mare: analfabetism functional, abandon scolar, mediu de studiu viciat de violenta, prostie, rautate, obsesii sexuale. Toata lumea fumeaza, vapeaza, fumega. Automatul e la poarta scolii alaturi de baiatul cu prafuri. Si nu vorbim de vreo periferie, de vreun cartier rau famat. Toata lumea e de vina: profesori, parinti, elevi. Fiecare dintre aceste categorii a esuat.
Manelizarea societatii dincolo de orice limita, orientarea spre grotesc, alunecarea in nepasare, consum de droguri, pariuri, jocuri de noroc, violenta excesiva fac ca un procent urias de copii si adolescenti, dar si adulti, sa fie atinsi de una sau mai multe dintre aceste tare.
Felul in care nimeni nu are nimic de facut, nu are nicio responsabilitate, nu se trezeste a doua zi devreme arata clar cum societatea aluneca in neimplicare, dezinteres, lipsa de bun-simt, dar mai ales arata imposibilitatea ca individul sa se intretina singur, sa ia decizii corecte, sa-si organizeze viata, sa aiba un ideal.
Ingrosarea randurilor celor fara ocupatie, fara un tel, fara nicio noima, fara orizont duce la ingrosarea randurilor lumii interlope, a infractionalitatii, a traitului de azi pe maine, a mismasiilor si combinatiilor de la marginea trotuarului sau de la carciuma din sat, pentru ca cu ceva tot trebie sa traiesti, ceva tot trebuie sa mananci. Nu?
Si daca mai era necesar de amintit:
• „Simularea pentru Bacalaureat 2024 a avut loc în perioada 4-7 martie.
Aproape 40% dintre elevii de clasa a XII-a nu au luat nota 5 la Limba română, iar la matematică sau istorie, 35% nu au luat peste 5, potrivit comunicatului transmis de Minister vineri după amiază.
În total au fost 22 de note de 10 în țară la simularea examenului de BAC 2024 și 663 de note de 10 la proba obligatorie a profilului matematică sau istorie, mai transmite Ministerul Educației.
La proba de limba română cele mai multe note, aproape 40%, au fost sub 5. Alți 22% dintre elevi au luat note între 5 și 6 la această probă. La simularea de anul trecut, doar 20% dintre elevi au luat sub nota 5.
Pentru a trece proba e necesară o notă de minimum 5, însă examenul este promovat dacă media este de peste 6.
La matematică sau istorie, proba obligatorie a profilului, cei mai mulți elevi – aproape 36% au obținut sub nota 5. Între 5 și 6 au luat 13% dintre elevii de clasa a XII-a. Anul trecut procentul a fost similar (aproximativ 33 la sută au luat atunci sub nota 5).” - https://www.edupedu.ro/rezultate-simulare-bac-2024-aproape-40-dintre-elevii-de-clasa-a-xii-a-nu-au-luat-nota-5-la-limba-romana-la-matematica-sau-istorie-35-nu-au-luat-peste-5/
Stau si ma intreb de ce? De ce sunt note atat de mici la limba romana, spre exemplu. Cred ca sunt vreo 5 ore de limba si literatura romana pe saptamana incepand cu clasa 5 si pana la clasa 12. Mii de ore inutile, se pare. Vazand rezultatele foarte slabe de multi ani incoace, ministerul nu intelege ca ceva e foarte gresit in sistemul de predare, in materii, in programa, in manuale?
Bine ca avem droguri, sex si violenta. Din partea tuturor: profesori, elevi, parinti peste care troneaza un minister de doi lei cu un program numit Romania Educata. La pacanele, as completa eu.
Remediul dat este strict în beneficiul fetei, pe termen scurt. Copilul ar trebui să lupte cu problemele generate de dascăli și de elevi, pentru o bunăstare globală, nu să abandoneze și să caute soluția locală, prin evitarea confruntării.
Nu ați folosit deloc o abordare la risc— nu sunteți singurul— prin urmare totul pare să sune bine, până la primul efect advers care nu poate fi mitigat.
Insă ce mă miră pe mine dna profesoară, este că dvs ați ales din comentariile mele doar acele lucruri care sunt defazate față de realitatea actuală; in loc să conceptualizați o idee si să faceti un comentariu de ansamblu/substanța/atitudine din comentariile mele, dvs contrapuneți o informație de la mine -desuetă ce este drept- unei realităti imediate, iar această contrapunere vă "indreptățește" să luați pozitia de la catedră si să CORECTAȚI ! Asta văd eu in poziția dvs: că ati corectat ! In formă, aveți dreptate. In conținut, ati trecut pe lângă substanța discutată de mine. Mai departe, faceți niste afirmații despre motivele pe care le-ati avea dvs să evitati scoala fizică, cu care sunt de acord. Dacă după 16 ani la catedră IMPULSUL dvs este să CORECTAȚI, atunci eu aleg să nu intru in polemică cu dvs, chiar dacă corectia dvs are obiect. Sunt convins că știți foarte bine că , criticismul n-are nimic de-a face cu gandirea critică. Prima este de ne-dorit, a doua este binevenită. Pe de altă parte, "invățătura" pe care o capatâ un elev este direct proportională cu EXPUNEREA lui la o CANTITATE de informație. Calitatea acelei informații rezultă in urma unei decelări si aici este arta profesorilor de a transforma mintea copilului. Crearea unui forum de dezbatere , o agora, in care profesorul propune unghiuri si argumente si invita elevii sa participe fiecare cu cât poate si vrea, este destinatia finala a unei bune pedagogii, după mintea mea. "Care dezbatere ?" ar intreba o suita de profesori, disperati nu doar de dezinteresul elevilor ci si de cele 40-45 de minute (aștept să mă corectați !) total insuficiente ca să.parcurgă PROGRAMA ! Si disperarea este indreptățită; parcurgerea programei a devenit un scop in sine, si nicidecum cernerea/rafinarea informatiilor, dezbaterea socratică. Din.punctul asta de vedere sunt total alaturi de profesori: este inadmisibilă furca cu care se trantesc toate informațiile in "arena" celor 40+ minute ! Ne mirăm că acei copii sunt dezinteresați ? Păi dacă stau de vorbă cu un japonez, in japoneză, iar eu nu știu o boabă de japoneză, cam cât mi-ar lua să-mi pierd răbdarea rămânând intr-un absurd al neințelegerii ? Puțin.
Mulțumesc și va rog sa iertați tonul precedent.
Deasemenea, vedeti ca sunt grupuri de copii homeschooled unde se aduna cate 3-5 si fac ora cu un profesor/student platit, ce le explica un subiect, lucreaza cateva probleme impreuna - un fel de meditatie dar de grup.
Am lucrat cu coleg din homeschooling, si de departe a fost cel mai organizat si disciplinat.
Bun, spunem cam așa: în sistemele performante există, ca în medicină, ghiduri și obiective centrale. Chirurgii nu-și fac singuri protocolul de operație, dar nici nu taie fiecare pacient la fel ca altul, după cum nici medicul nu oferă invariabil același medicament tuturor.
Nu am experiența dvs., dar persoana despre care am aflat numeroase lucruri despre educație - profesor de educație plastică - are încă doi ani în plus față de dvs. Și el s-a zbătut, dar lucrurile s-au lămurit când, o vreme, a predat în afară.
Încerc niște definiții pentru cei care nu înțeleg domeniul și care ne urmăresc discuția: învățământul are anumite OBIECTiVE (numite competențe) care trebuiesc bifate anual și la sfârșit de ciclu educațional (preșcolar, gimnazial, liceal, educație superioară etc.). Aceste obiective sunt traduse în CONȚINUTURI, adică ceea ce trebuie să deprindă elevul pentru ca respectivele obiective să se îndeplinească.
În sistemele performante, aceste conținuturi sunt de regulă pilotate. Adică sunt testate pe o arie restrânsă pentru dacă sunt asimilabile la o anumită vârstă. Dacă tot vorbim de medicină, un medicament este pus în circulație tot în același fel.
Cu ce studii vin programele școlare actuale? Cât de transparentă este alegerea acestor conținuturi și cine le face? Au lucrat cei care le selectează cu elevi? Au lucrat la grupa de vârstă respectivă? Un pediatru are experiență în tratarea copiilor. Cei care fac aceste manuale, programe și subiecte de examen au această experiență? Nu spun că în aceste echipe n-ar exista și persoane care au lucrat cu copii, dar LEGEA NU PREVEDE O PERIOADĂ DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTA RESPECTIVĂ. Adică să faci programă de gimnaziu DOAR dacă ai lucrat la gimnaziu.
Revin la amicul meu, cu o experiență doar cu doi ani mai mare ca a dvs. Ceea ce la noi se face în clasa a V-a la educație plastică, în Finlanda, Olanda sau alte sisteme performante se face de abea în clasa a VII-a. Și nu toate conținuturile, pentru că unele sunt dificile și pentru studenți. E inutil să precizez că face ceea ce foarte mulți profesori buni fac: selectează. La risc. Evident, când pică inspecția o face ca la carte, după programă și în limbaj de manual. Pe urmă, când trece pericolul, își vede de treabă.
1. Ce studii are la baza programa pe care e nevoit să o predea, și care vine de sus? În sistemele performante vorbim de studii care datează încă din anii 70. La noi sunt? Există în programele școlare o listă care să ateste că aceste conținuturi sunt selectate în funcție de o anumită treaptă de vârstă?
Nu există. De ce? Pentru că la noi învățământul e TEHNOCENTRIST, nu PEDOCENTRIST. Adică e paralel cu elevul. Poleiala pedocentristă în care sunt învelite aceste conținuturi e pur și simplu poleială. Ele nu funcționează, și o spun din ce în ce mai mulți profesori (interesante articolele scrise de profesorii de matematică pe acest subiect).
2. Sunt aceste conținuturi armonizate cu numărul de ore? Amicul meu spune că e imposibil ca programa care i se bagă pe gât să fie eficientă la o oră pe săptămână (la liceu e redusă la o oră la două săptămâni). Spune că cei care au alcătuit-o nu au experiență în lucrul cu elevii.
Eu cred că nu le pasă. Pur și simplu.
Ca să trag o concluzie, nu vorbim aici de inventat apa caldă, ci de adoptearea unor articole de lege care să sune cam în felul următor:
1. PARTICIPAREA ÎN COMISIILE DE PROGRAME, DE MANUALE ȘCOLARE SAU SUBIECTE DE EXAMEN SĂ FIE CONDIȚIONATĂ DE O ETAPĂ DE 10 ANI DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESPECTIVĂ.
2. SĂ NU FIE PERMISĂ PARTICIPAREA ÎN COMISIILE DE PROGRAME, DE MANUALE ȘCOLARE SAU SUBIECTE DE EXAMEN A PERSOANELOR CARE DEȚIN FUNCȚII ÎN STRUCTURI DE CONDUCERE.
3. CALITATEA DE DASCĂL SĂ FIE INCOMPATIBLĂ CU CALITATEA DE MEMBRU AL UNUI PARTID POLITIC SAU CU ORICE ALTĂ FUNCȚIE DEȚINUTĂ ÎN SISTEM.
Simplu și elegant.
director al unității de învățământ a încercat să rezolve în vreun fel?