Renașterea educației. Propuneri pentru instalarea unei culturi a eticii și integrității în școli și universități

Ar trebui să ne gândim mai mult la a ne simți bine în mediul educațional românesc și asta pentru că facem ce e corect și în beneficiul studenților noștri. Pentru că dorim să dezvoltăm ceva ce este al lor, nu să apărăm ce este al nostru.

Am crezut că, fără centrarea pe dezvoltarea personală, transmisia și receptarea de cunoștințe rămân acte unilaterale de comunicare didactică. Avem nevoie, trebuie să putem schimba gândirea despre Educație.

O tragedie colectivă a funcționat, imediat după, ca un revelator de substanțe chimice. Undele de șoc ale tragediei au reverberat în corpul social al României și au pus în discuție elemente importante ale construcției unui stat: sistemul medical, sistemul de siguranță publică, derapaje ale demnitarilor. Un guvern a fost schimbat cu altul. Pe termen scurt. Față de care, ca și la alegerile prezidențiale trecute, așteptările multora erau mari. Căruia i se cere repede să însănătoșească elemente de structură bolnave, încleiate în inerții, lipsă de modernitate. Educația este un astfel de element de structură.

În ultima perioadă, nemulțumiri față de noul cadru legislativ privind studiile doctorale indică îngreunarea procesului, prin termene care diluează mult șansele de intervenție efectivă. Mi-am spus și eu punctul de vedere aici. Ca și alții interesați de o Educație care să creeze premisele unui viitor rezonabil, nu ale unei birocratizări fără speranță, m-am gândit și eu la cum ar trebui schimbată gândirea despre Educație și am crezut că fără centrarea pe dezvoltarea personală, transmisia și receptarea de cunoștințe rămân acte unilaterale de comunicare didactică. A schimba gândirea despre Educație.

Nu cred că se anunță o primăvară a Educației. Din păcate. După o iarnă a nemulțumirii noastre, memoria colectivă s-a lichefiat în reîntoarcerea politicienilor în tranșeele neaerisite ale unei bătălii din care câștigă foarte rar statul de drept, ideea de justiție, nivelul de trai și încrederea întrun viitor apropiat.

Complicități vechi în Educație, care au făcut să treacă ani de zile lipsa de integritate, ascunderea unor labilități, favorizarea unor incompetenți, inapetența pentru construcție organizată (cu câteva excepții) care să pună interesele beneficiarilor pe primul plan și tot timpul, prelungesc zona gri în care fragmente de idei bune, sferturi de inițiative, cețuri birocratice peste ce ar trebui să fie proceduri simple, alimentează nemulțumiri, frustrări.

Nu sunt deloc încântat că, pentru a retrage titlul de doctor în cazul plagiatorilor, va trebui, practic, să o luăm de la început. În această perioadă au loc alegeri la nivelul universităților, se schimbă componența Comisiilor de etică. Cei nou veniți vor trebui să se familiarizeze cu cazurile doctoratelor plagiate vechi ș.a.m.d. E recentul cadru legislativ suficient, are acoperirea solidă din punct de vedere juridic, în relație cu prevederi existente, astfel încât să nu se producă, după retragerea titlului, acțiuni în instanță cu consecințe greu de prevăzut acum?

E recentul cadru legislativ suficient, are acoperirea solidă din punct de vedere juridic, în relație cu prevederi existente, astfel încât să nu se producă, după retragerea titlului, acțiuni în instanță cu consecințe greu de prevăzut acum?

Știți că o Comisie de etică trebuie să rezolve un caz în 30 de zile! Am avut situații când numai obținerea cărților de unde s-a plagiat lua săptămâni de zile, ele nefiind disponibile în București. Zece zile sunt așteptarea răspunsului celu/ei vizat/ă de sesizare. Calendarele acțiunilor prevăzute de noul cadru, cel al funcționării unei Comisii de etică, resursele limitate ale acestora (profesorii care fac parte din Comisiile de etică nu sunt angajați ai acestora), obligațiile de răspuns la termen al unei instituții publice, toate îngreunează un proces care ar trebui să fie mai simplu. Uneori o Comisie nu poate da o decizie, ci enunța numai un „punct de vedere”. Legea Educației, Carta universitară, Codul de etică, Regulamentul Comisiei de etică sunt, deocamdată, pilonii unei construcții ale cărei „etaje” sunt încă slab corelate între ele.

A trebuit, unii dintre noi, să învățăm din mers. Ce înseamnă un plagiat, un tip de malpraxis academic cu atât de multe fețe, situații, ce înseamnă comportament academic necorespunzător, ce înseamnă hărțuire, etc. Speram că toată această problematică să fie de interes pentru toată comunitatea academică. Nu este. Există, în continuare, percepția, că asta e treaba Comisiilor de etică. E eroare pe care o plătim în fiecare zi, și noi și studenții noștri.

După momentul decernării Premiului GDS 2015 și al dezbaterii care a urmat, m-am gândit la câteva lucruri practice care ar putea fi luate în discuție pentru o renaștere a Educației în România. Au mai fost emise și de către alții unele idei bune. Ar trebui văzut dacă merg în același sens. Ar trebui să ne gândim mai mult la a ne simți bine în mediul educațional românesc și asta pentru că facem ce e corect și în beneficiul studenților noștri. Pentru că dorim să dezvoltăm ceva ce este al lor, nu să apărăm ce este al nostru.

                                     Propuneri privind instalarea unei culturi a eticii și integrității în mediul Educației

                                                                  Ce poate face Universitatea în România?

• Un document programatic asumat de MEN privind copiatul și plagiatul, modul corect al citării și problemele autoriatului. Acesta trebuie să prevadă modul practic în care ciclurile școlare: primară, gimnnaziu, liceu, universitate, vor colabora în vederea unei culturi consistente a eticii și integrității în mediul de predare-învățare-evaluare.
  
• Instituirea unei Autorități unice, la nivelul Universității, specializată în tratarea cazurilor de plagiat ale cadrelor didactice.
  
• Instituirea unui Birou al Studenților care să trateze problematica plagiatului în cazul studenților, prin colaborare precizată cu mecanismul de la nivelul facultății creat pentru evaluarea malpraxisului academic.
  
• Introducerea seminariilor privind Scrierea academică cu durată de 2 semestre în ciclul de licență. Crearea unui modul special, la nivel de masterat, pentru problemele referențierii corecte, evitării malpraxisului în cercetare și scriere academică.
  
• Depozitarea electronică a lucrărilor de licență, masterat și doctorat pentru a evita, în cazul sesizărilor de plagiat apărute în timp, lipsa de acces la lucrări ce vor fi fost deja casate.
  
• Evidențierea tipurilor de plagiat și a sancțiunilor corespunzătoare, postată pe site-ul universităților.
  
• Crearea unui modul special pentru cadrele didactice pentru dobândirea competențelor privind sfera morală, culturală, academică și tehnică a plagiatului și integrității academice.
  
• Prescrierea unor obligații precise ale directorilor de studii, tutorilor de an, coordonatorilor de lucrări de licență, masterat, doctorat în ce privește etica și integritatea academică.
  
• Crearea unui mecanism la nivelul facultății care să presupună evaluarea, în primă instanță, cu propunerea de sancționare eventuală, a cazurilor de malpraxis academic.
  
• În proiectul managerial în vederea candidaturii al directorului de departament, directorului Școlii doctorale, decanului, rectorului, să apară obligatoriu modul concret de instalare, în viitorul mandat, a soluțiilor privind cultura etică și a integrității în mediul de predare-învățare-evaluare.
  

NOTĂ: Cele de mai sus trebuie coroborate cu cadrul legislativ existent. Unde e cazul, acest cadru legislativ trebuie modificat.

(„Deșteptarea primăverii. O tragedie a copiilor” e titlul unei celebre piede de teatru a lui Frank Wedekind, un text superb unde educația la pubertate e „actorul” principal. Scrisă pe la 1891, s-a reprezentat prima dată în 1906, adică acum 110 ani.)

ARTICOLUL A FOST PUBLICAT PE BLOGUL AUTORULUI

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp