Foto: Inquam Photos
Există în ultimul timp în spațiul public o nemaiîntâlnită efervescență a dezvăluirilor privind justiția, politicienii, instituțiile de forță. Ele vin dinspre cei care critică „statul paralel”, mulți dintre aceștia membri marcanți ai „statului penal”. Toată această campanie este întreținută la foc mic în mass-media, prin manipulatorii de serviciu, care execută o agendă politică ce a acaparat tot spațiul public. Niciodată Partidul nu a fost atât de puternic în impunerea agendei publice, chit că majoritatea temelor sunt perdele de fum, intoxicări și manipulări perfect paralele cu viața de zi cu zi a cetățenilor.
Regimurile politice succesive au avut nevoie spre validare de „lideri de opinie” din presă. Poate și datorită unora dintre ei, care au subscris la răul neocomunist, l-am avut de pildă pe Ion Iliescu perceput drept o fatalitate asumată. S-a afirmat că, deși este în esență un politician cu idei și convingeri comuniste, a fost un om politic util timpului său, învăluit, prin urmare, de unii jurnaliști cu o manta pozitiv-îngăduitoare.
L-am avut pe Adrian Năstase autoritar și arogant, creditat însă cu o „masivă știință de carte” și calificat, în mod năucitor, de unii ziariști ca „cel mai bun prim-ministru” de după 1989, care a condus „cel mai bun guvern”... și care, tocmai de aceea, a pierdut alegerile prezidențiale din 2004.
L-am avut pe Călin Popescu Tăriceanu, liberal „cu papion”, dar argat la toți boierii pesediști (Ion Iliescu, Victor Ponta, Liviu Dragnea).
L-am avut președinte și pe Emil Constantinescu, cel „învins de Securitate”, din al cărui mandat ne-a rămas drept moștenire Mugur Ciuvică, fostul șef de cabinet al acestui președinte metafizic.
Înconjurat de un alai admirativ de jurnaliști, l-am avut pe Traian Băsescu președinte, fals justițiar și convertit oportunist la anticomunism. A fost savurat într-un mod de neînțeles de intelectuali de vârf. Le-a plăcut intelectualilor și jurnaliștilor rafinați acest politician bolovănos, aparent rebel, dar în realitate doar „un comunist” de sistem, asemeni lui Adrian Năstase, celălalt „comunist” pe care îl învinsese la prezidențiale.
Fiecare venit cu echipa lui „de jurnaliști” susținători, îi avem azi pe Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sau Sebastian Ghiță, chibițați de prin studiouri TV să dărâme statului de drept. Aceiași jurnaliști, altfel instransigenți cu „guvernul zero” al lui Dacian Cioloș, trec sub tăcere dezastrul guvernării de azi, cauționând habarnismul cronic al Guvernului V. Dăncilă.
În practica susținerii răului, există - iată - un itinerar gradual, de la relativizările din cazul lui Ion Iliescu, la vârful minciunii instituționalizate de astăzi.
Dar parcă niciodată programul de guvernare nu a fost, ca acum, doar un spectacol mediatic al cabotinilor întreținuți de votul din 2016. Și alții făceau propagandă, dar mai și guvernau. Iar pentru ca acest program să fie un succes de piață, greul cade pe salariații de la ministerul Propagandei. În echipa Dragnea-Tăriceanu, ei sunt mai importanți decât toți miniștrii și chiar decât premierul-recitator, deoarece ei mențin vie în inima publicului flacăra arzătoare a Partidului. Comunismul a rezistat multe decenii prin complicitate, subscriere la rău și la pactul slujirii diabolice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din prima frază a paragrafului antepenultim lipsește un cuvânt. „Fiecare venit cu echipa lui „de jurnaliști” susținători, îi avem azi pe Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sau Sebastian Ghiță, chibițați de prin studiouri TV să dărâme statului de drept.” Să dărâme dușmanii statului de drept?
Altfel, mă bucur de revenirea unui condei incisiv unic, de care avem nevoie.