Am început să studiez dezinformarea nu pentru că mă credeam imună la ea, ci tocmai pentru că am înțeles că nu sunt. Multă vreme, am avut și eu reflexul, foarte omenesc de altfel, de a distribui lucruri care mi se păreau importante, urgente, nedrepte sau îngrijorătoare. Nu am făcut asta niciodată cu rea-credință. Dimpotrivă. O făceam pentru că îmi păsa. foto Profimedia

Săptămâna trecută eram la un eveniment de business. Nimic spectaculos. O sală plină, oameni bine îmbrăcați, prezentări curate, slide-uri cu bullet points ca la carte. Și apoi, unul dintre speakeri, la începutul discursului, vine cu replica: „Dragilor…”

Autoritate sau frică? Cum ești influențat fără să-ți dai seama. foto Profimedia

Practica ne omoară şi o face în sistemul de educaţie de 70 de ani. E greu să treci de la idealuri scrise frumos pe hârtie la programe concrete care să materializeze acele idealuri. (Foto: Getty Images)

Proliferează în ultima vreme discursurile publice privind amenințările iminente la adresa noastră: la adresa României, la adresa identității noastre, a credinței noastre, a sexualității noastre. Dușmanul e peste tot, e la porțile cetății și doar vigilența noastră neîntreruptă ne mai poate feri de dezastru. (Foto: Inquam Photos)

Și dacă am accepta, pentru o clipă măcar, că nu suntem victime, ci producători ai manipulării? Dar nu într-un sens metaforic sau vag, nici într-un sens „bun” al cuvântului, ci în sensul deplin al termenului: noi, fiecare, la un moment sau celălalt manipulăm, suntem fabricanți de manipulare, adică de înțelesuri false, deturnate, trunchiate, interesate, chiar de minciuni și fake news.

Rezultatele alegerilor din Marea Britanie, Statele Unite, Franța, Italia, Germania, Olanda, Austria, au fost influențate într-un fel sau altul de folosirea abilă a rețelelor sociale, atât de actorii politici din acele țări, dar și de actori statali externi.

Pe lângă o România pro și alta anti-europeană mai există și o alta: o Românie buimacă, lipsită de informații elementare despre țara și lumea în care trăim, este de părere jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

Chiar dacă am analizat critic demersul educațional al SRI-ului, îl găsesc a fi un mic pas înainte în direcția bună. Personal consider că acest material este "cel mai mic numitor comun" al combaterii manipulării. Este corect, dar se poate și trebuie mult mai mult (opinie personală).

Niciodată Partidul nu a fost atât de puternic în impunerea agendei publice, chit că majoritatea temelor sunt perdele de fum, intoxicări și manipulări perfect paralele cu viața de zi cu zi a cetățenilor. (Foto: Inquam Photos)