Pas cu pas spre parastas

(Foto: Inquam Photos / George Călin)

Sper că a meritat. Sper că aţi luat decizia pe baza unor informaţii solide, inaccesibile nouă, muritorilor de rând. Poate că a trebuit să ţineţi cont de interesele strategice ale României, de vreo conjunctură internă necunoscută şi delicată sau aveţi un plan pe termen lung, care presupune să vă folosiţi de un eventual „as din mânecă” atunci când el va putea fi decisiv. Cum aţi făcut atunci când l-aţi oprit pe Grindeanu să treacă „elefantul” pe sub masă. Sper că ne veţi putea dezvălui cândva şi nouă adevăratele motivaţii ale gestului de ieri, sau poate că ele vor deveni evidente prin desfăşurarea ulterioară e evenimentelor. Până atunci rămânem cu ce s-a văzut. Si s-a văzut prost. Foarte prost.

Dar, până la a ajunge la ce s-a văzut, se impun măcar două întrebări. Sunt convins că vi le-aţi pus şi dumneavoastră. Prima ar fi cui anume aţi oferit atât de generos „încă o şansă” să conducă România? Păi unora care au ajuns la concluzia că pentru situaţia dezastruoasă în care au adus ţara, după un an în care ei au guvernat-o, este responsabil Diavolul. „Mefisto, adică Dracul!” cum spunea regretatul Toma Caragiu, într-un monolog celebru. Dacă eram pe la începutul epocii medievale, în urmă cu mai bine de 1000 de ani, ideea nu ar fi fost deplasată. Ardeam rapid nişte femei pe rug (eventual din cele care nu fac parte din „familia tradiţională”), executam câteva procesiuni religioase, aruncam cu apă sfinţită şi gata. Se rezolva. Diavolul o lua la fugă, norii se risipeau şi se revărsa peste noi bunăstarea. Dar, având în vedere că suntem în anul 2018, că între timp s-a descoperit că Pământul este rotund şi că se învârte în jurul Soarelui, genul acesta de idei năstruşnice sunt de regulă urmate de intervenţia urgentă a echipajului de pe ambulanţă. Nu şi din punctul dumneavoastră de vedere, din moment ce aţi considerat că cei care le vehiculează public sunt apţi să ne conducă.

De altfel, nu aveaţi cum să rataţi informaţia că grupul acesta de oameni este fatalmente acelaşi care considera că lanterna de la telefonul mobil consumă minutele din abonament, că agricultura modernă se face vorbind cu oaia pentru a-i înţelege nevoile spirituale, că protestatarii sunt manipulaţi din sateliţi cu aparate psihotronice, că există un stat paralel care se numeşte tot România şi că extratereştrii au aterizat la Târgovişte. Aceşti tipi „glumeţi”, pe care altfel nu i-ar lăsa nimeni să conducă nici măcar un cărucior prin hipermarket, au produs două guverne succesive alcătuite din analfabeţi funcţionali, impostori, plagiatori şi personaje de circ. Concluzia dumneavoastră? Să mai încercăm încă o dată. Ceea ce ne duce la a doua întrebare. Ca să ce?

Să vedem dacă găsesc pe cineva care să maimuţărească şi mai mult limba franceză, să pariem dacă viitorul ministru al agriculturii va reuşi să mănânce cârnaţii direct de pe jos şi nu din portbagajul maşinii sau dacă viitorul prim-ministru ne va cere să nu mai folosim bancomatele pentru că sunt unealta Diavolului şi să ne ţinem banii în borcanul cu zahăr din dulap? Poate să ne aşteptăm ca viitorul ministru de externe să dezvolte proaspetele excelente relaţii diplomatice cu Japonia şi să meargă urgent la Tokyo pentru a-l scuipa voiniceşte pe împărat direct în faţă. Să ştim o treabă. Dacă nici după asta nu înţeleg ce înseamnă eticheta şi bunele maniere nu ne rămâne decât să le declarăm război. Că în privinţa a ceea ce are cel mai de preţ cultura noastră naţională i-am lămurit: le-am demonstrat că roata olarului nu mai are secrete pentru noi.  

Revenind, aveţi cumva convingerea că tanti Viorica este un pas înainte în domeniul competenţei şi că se va descurca în funcţie mai bine decât Grindeanu şi Tudose? Va reuşi dânsa, imediat după ce află unde anume se găsesc Irakul şi Pakistanul, să rezolve ceea ce nu au putut predecesorii? Să transforme în realitate powerpoint-urile de campanie? Să fim serioşi! Nici personajul invocat de conducerea partidului n-ar putea. Singura garanţie pe care o prezintă este aceea că va încerca, din adâncul sufletului său „în primul rând de femeie”, să rezolve problemele penale ale „mult iubitului şi stimatului” Dragnea. Singurul punct de vedere din care se poate dovedi într-adevăr „o surpriză plăcută”. Poate totuşi sunteţi convins, în ciuda evidenţelor, că ea îndeplineşte standardele de moralitate şi competenţă pe care chiar dumneavoastră le-aţi enunţat. Altfel de ce aţi fi încălcat promisiunea fermă pe care aţi făcut-o la investirea guvernului Tudose? Ţineţi minte? Aţi spus că dacă şi al doilea guvern PSD eşuează, veţi considera că nu sunt în stare să guverneze (şi iată că nu sunt) şi nu veţi mai numi un al treilea premier tot din rândurile lor. Până şi Dragnea spunea, confruntat cu rezistenţa internă la numirea lui Tudose, că el nu se duce la Cotroceni cu a treia propunere. Câteva luni mai târziu Tudose a intrat cu Trabantul în gard şi dumneavoastră aţi numit al treilea prim-ministru de la PSD.

Ar fi explicaţia cu stabilitatea şi ameninţarea cu suspendarea. Despre prima nu ştiu ce se poate spune. Dacă ceea ce este acum se numeşte „stabilitate”, atunci sincer nu merită un astfel de sacrificiu. Mai ales unul făcut pe spinarea noastră. Cât despre ameninţarea cu suspendarea chiar sunt curios cât a cântărit în decizie. Unii comentatori spun că de asta aţi făcut-o. Eu mă întreb dacă v-aţi gândit dumneavoastră că este un pericol real sau v-au sfătuit consilierii. Dacă v-au spus consilierii, atunci vă sugerez să le găsiţi urgent nişte posturi de ambasadori, pentru că tocmai v-au distrus complet aiurea perspectiva de a obţine al doilea mandat. Cine poate crede că în situaţia actuală, cu trei sferturi din ţară împotriva lui, Liviu Dragnea ar fi declanşat procedura de suspendare?

Şi dacă totuşi, sfătuit de zisul Diavol, vă suspenda ce se întâmpla? Pe Băsescu l-au suspendat de două ori. Ultima dată s-a bătut cu ei dintr-un garaj. Şi i-a bătut. Dar nu pentru că ar fi fost Băsescu vreun geniu, ci pentru că avea dreptate, iar românii au înţeles de partea cui trebuie să fie. Şi au fost. Cu toate că urau poşetele doamnei Udrea, marmura lui Videanu şi toate „băsismele” de doi lei, au ales răul cel mai mic. Şi Băsescu a ieşit din garaj. Vă suspendau? Îi spulberam. E adevărat că asta presupunea să înţelegeţi că sunteţi în fruntea unei republici prezidenţiale, pe care aşa aţi moştenit-o de la Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Iar instituţia prezidenţială este atât de puternică sau de slabă, pe cât de puternic sau de slab este cel care o conduce. La noi asta presupune, măcar din când în când, să îţi asumi responsabilitatea şi să ieşi la bătaie. Pentru noi, nu pentru funcţie şi calcule. Cu regret că recurg la comparaţie vă spun că Băsescu (cu toate păcatele lui, şi nu sunt puţine) ar fi preferat să se ducă singur în garaj, decât să semneze decretul de investire al doamnei Viorica. Şi fiindcă veni vorba despre aspectul moral, indiscutabil principalul dumneavoastră atu, să-l luăm şi pe el puţin în considerare. Nu-i deloc puţin lucru.

Ce poate fi mai imoral decât modul în care s-a ajuns la nominalizarea doamnei Dăncilă? Ce poate fi mai odios decât să te foloseşti de emoţia publică pricinuită de suferinţa a doi copii pentru a-ţi îndepărta un adversar politic incomod şi a-ţi impune protejata? Mai ştie cineva cum a început totul? De la un pedofil care a agresat doi copii. Acesta a fost pretextul. Cel mai josnic cu putinţă. În contextul acesta cum să nu ieşiţi public şi să refuzaţi să fiţi părtaş la manipularea asta ordinară? Preşedintele nu avea nevoie să citească nici Constituţia, nici deciziile Curţii Constituţionale şi nici să numere câţi parlamentari are PSD. Putea spune doar atât: „Refuz să numesc un premier rezultat din instrumentarea politică a suferinţei unor copii”. Cine, ce avea de comentat ? Credeţi că nu se înţelegea? De când primează „aritmetica parlamentară” asupra umanităţii şi compasiunii?

Că veni vorba de calcule, ce veţi face dacă (şi nu este complet imposibil după cum evoluează lucrurile) domnul Dragnea se hotărăşte să o înlocuiască după o lună pe Viorica Dăncilă cu şoferul domniei sale? Acceptaţi nominalizarea pentru a „slava stabilitatea” şi pentru a-i da „încă o şansă”? Şi ştiţi foarte bine ce tot încearcă domnul Dragnea şi pe ce îşi consumă şansele. Nu pe guvernare, ci pe fuga de puşcărie. Câte „şanse” îi veţi mai da? Nu de alta, dar dânsul încearcă să scape distrugând ţara. Adică pe noi.

Cum spuneam, sper să aveţi explicaţiile corecte şi îmi doresc sincer să ajung să vă votez şi pentru al doilea mandat. Poate vă voi vota pentru că meritaţi şi nu pentru că în cealaltă căsuţă va fi doamna Firea. Dar este posibil să nu ajung să o fac, pentru că să ştiţi că între timp oamenii ăştia cărora le daţi „şanse” vor fi reuşit să ne îngroape, într-un fel sau altul, pe toţi. Caz în care vă doresc să vă îndepliniţi visul pas cu pas. Să fie de sufletul nostru. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp