Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pe 17 ianuarie, de ziua numelui nostru, se umplea casa de cucoane gătite și zgomotoase - prietenele bunicii

Femeie cu pălărie roșie

Foto: Profimedia Images

Bunica își sărbătorea aniversarea numai cu familia.

Dar întotdeauna pe 17 ianuarie, de ziua numelui nostru, se umplea casa de prietenele ei. Li se zicea în multe feluri: „fetele”, „preotesele”. Bunicul le zicea „căzăturile” și nimeni nu se supăra pentru că ei toți erau o generație care prețuiau sarcasmul și umorul cuvintelor, nedând doi bani pe politețuri zaharisite, deși le plăcea actoria și scoteau panglici pe nas cum se întâlneau.

Deci se umplea casa înainte de prânz. De "cucoane" gătite și zgomotoase, acoperite cu haine de blană lungi până în pământ, sau măcar cu două- trei vulpi la gât. Erau o priveliște comică, dar și ușor grotescă pentru noi, copiii, care de abia așteptam să se termine pupatul.

Povesteam cu fratele meu, Constantin,  încă dinainte să vină ele cum ne va băga tanti Georgeta mai întâi nasul în ochi, îl va apăsa bine și apoi ne va pupa pe obraz, cu buze foarte subțiri și foarte reci. Vărul nostru, Șerban, întreba mereu din gesturi dacă vine tanti Tamara- era preferata lui, îl fascina. Șerban era surdo-mut și nu-și putea lua ochii de la figura acestei doamne- celelalte îl plictiseau.

Îmi amintesc perfect mirosul lor, mirosul parfumurilor grele, scoase din sticluțe procurate cu greu și păstrate cu sfințenie- numai parfumurile din categoria aia de miros îmi plac până în ziua de astăzi. Îmi amintesc perfect rujurile. Roșii. Portocalii. Dar mai mult roșii. Date mereu tremurat, puțin pe dinți și puțin peste buze sau puțin sub buze, niciodată în contur perfect. Îmi amintesc perfect bijuteriile. Cerceii cu clips. Broșele. Inelele mari pe degete strâmbate de artrită, cu unghiile pilite puțin ascuțit. Îmi amintesc vocile groase, râsetele, șoaptele.

Se beau cafele și alcool, se mâncau prăjituri și prăjiturele, paharele erau din cristal și tăvile erau acoperite cu șervete brodate și scrobite. Era o zi a femeilor și aveau voie să fie prezenți și copiii. Bunicul sau tata erau personaje pasagere în acest iures muieresc, mai făceau o glumă, mai umpleau un pahar. Sărbătoarea era a bunicii și puțin și a mea.

În mintea mea, 17 ianuarie, Sfântul Anton, a rămas ca o sărbătoare cu și despre femei. La noi acasă era sărbătoarea femeilor ăstora gureșe, care cântau de bucurie, râdeau cu tot corpul, găteau dumnezeiește, țineau în picioare cu mâini de fier gospodării grele și familii complicate, niște leoaice irezistibile toate și fiecare dintre ele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    La mulți ani cu sănătate autoarei și celorlalți sărbătoriți azi!
    • Like 0


Îți recomandăm

Ciolacu și Grindeanu

PSD-ul refuză să mai fie progresist. A fost destul progres acolo ca să vină și timpul unei stagnări binemeritate, nu? Nu se poate nici cu progresul constant! Iar rezultate au tot fost și au culminat în vremea lui Ciolacu, când PSD-ul chiar a progresat serios și a reușit să vâre cel mai adânc ghearele în fondul de rezervă, oferind o imagine clară și definitorie a ceea ce poate însemna o guvernare pesedistă determinată. Foto: George Călin/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult