Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Pe Marc l-am avut prea puțin. Dar fără Europa, nu l-aș fi cunoscut niciodată. De aceea, pe 18 mai votez pentru viață, pentru speranță

picior de bebelus

foto: JeongHyeon Noh / Alamy / Profimedia

Am ales să scriu o mică poveste pentru că recent copilașul meu ar fi împlinit 4 ani și jumătate. 

Mărcuț a fost unul dintre copiii născuți cu malformații cardiace complexe, atât de complexe încât nu găsesc o rezolvare în România. Cel puțin în acei ani nu ar fi fost nicio șansă pentru Marc aici și ar fi murit în scurt timp, probabil la câteva săptămâni după naștere. Ar fi stat în spital până când inimioara lui dezvoltată doar pe jumătate nu ar mai fi putut duce greul. Nu l-aș fi cunoscut niciodată, iar el nu ar fi avut niciodată un acasă plin de iubire. 

Înainte de a doua operație, când au apărut și alte complicații pe lângă malformația inițială, situația era și mai greu, imposibilă pentru spitalele de la noi. România nu avea medici suficient de bine pregătiți pentru o intervenție atât de complexă, dar nici dotările necesare pentru un copil de nici 4 luni care avea nevoie de săptămâni îndelungate de terapie intensivă și chiar și de conectare la ECMO după operație (despre care nu știam atunci). Ar fi fost o zbatere plină de durere, pentru că el suferea deja foarte mult și aș fi trăit și neputința de a nu putea face nimic pentru el, nimic pentru a găsi o rezolvare.

Speranța pentru Marc a venit datorită formularului S2/E112, prin care România decontează intervenții chirurgicale și tratamente medicale făcute în țări ale Uniunii Europene, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Datorită acestui privilegiu și a acordului dat de spitalul din Italia pentru a-l primi pe Marc, el a avut oportunitatea primei operații la inimioară la două săptămâni de la naștere, iar apoi oportunitatea unei a doua operații la 3 luni și 20 de zile de viață. A fost binecuvântarea unei șanse la viață, chiar dacă pentru scurt timp, binecuvântarea de a fi iubit și de a primi o familie, privilegiul de a-l cunoaște, de a-i fi mamă și de a lupta pentru el. Binecuvântarea de a primi timp împreună.

Asemenea lui Marc sunt foarte mulți copii din România. Copii născuți cu malformații cardiace sau alte afecțiuni medicale grave și copii cu cancer. Sunt copiii care nu ar fi avut nicio șansă aici și nu neapărat pentru o viață lungă, dar măcar pentru câteva luni sau câțiva ani în plus alături de părinți, alături de familie. Șansa de a simți iubirea pe acest pământ mai mult timp. Eu cunosc mulți asemenea copii. Și, în fapt, nu este vorba doar despre copii, ci și despre adulți. Persoane care nu ar fi avut niciodată posibilitatea financiară de a strânge zeci și sute de mii de euro pentru a se trata sau a-și trata copiii în Europa.

De ce am ales să povestesc acum despre această experiență? Pentru că unii dintre noi nu conștientizează privilegiul imens pe care îl avem pentru că facem parte din Uniunea Europeană.

Unii vor zice: „Dar stai liniștită, nu te agita, nu vom ieși din Uniunea Europeană”. Și poate că așa este. Poate că nu vom ieși, cel puțin în primii ani. Dar vom avea o anumită reputație în Uniunea Europeană (deja începem să o avem), iar spitalele aleg țările din care primesc pacienți. Fără o invitație din partea spitalului ca să te poți duce acolo, nu rezolvi nimic. Casa de Asigurări de Sănătate din România nu te poate ajuta oricât te-ai zbate. Dacă spitalele respective vor considera că România nu este de încredere și că nu există garanții că își vor putea primi banii înapoi, nu vor trimite invitație și nu vor primi un caz medical, chiar dacă acolo ar fi ultima soluție. Ultima speranță. Deja există o reticență față de România care s-a accentuat odată cu creșterea valului extremist, numit suveranist, așa că va fi o realitate trăită cu durere de multe familii.

Poate veți zice: „Nu mă interesează. Nu mă afectează pe mine. Ceilalți să se descurce.” Problema este că nu știi când te va afecta. Nu știi când în familia ta sau printre cei apropiați ție se va naște un copilaș cu malformație cardiacă sau cu o boală gravă, fără soluționare în România. Nu știi când un copil sănătos până la acel moment va face cancer și vei dori să lupți pentru el mai mult decât îți poate asigura România. Gândește prevăzător. Alege acum luând în calcul toate posibilele variante pentru viitorul și binele copiilor sau nepoților tăi. Votează înțelept. Nu da cu piciorul unui privilegiu pe care îl avem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult