Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pe Marc l-am avut prea puțin. Dar fără Europa, nu l-aș fi cunoscut niciodată. De aceea, pe 18 mai votez pentru viață, pentru speranță

picior de bebelus

foto: JeongHyeon Noh / Alamy / Profimedia

Am ales să scriu o mică poveste pentru că recent copilașul meu ar fi împlinit 4 ani și jumătate. 

Mărcuț a fost unul dintre copiii născuți cu malformații cardiace complexe, atât de complexe încât nu găsesc o rezolvare în România. Cel puțin în acei ani nu ar fi fost nicio șansă pentru Marc aici și ar fi murit în scurt timp, probabil la câteva săptămâni după naștere. Ar fi stat în spital până când inimioara lui dezvoltată doar pe jumătate nu ar mai fi putut duce greul. Nu l-aș fi cunoscut niciodată, iar el nu ar fi avut niciodată un acasă plin de iubire. 

Înainte de a doua operație, când au apărut și alte complicații pe lângă malformația inițială, situația era și mai greu, imposibilă pentru spitalele de la noi. România nu avea medici suficient de bine pregătiți pentru o intervenție atât de complexă, dar nici dotările necesare pentru un copil de nici 4 luni care avea nevoie de săptămâni îndelungate de terapie intensivă și chiar și de conectare la ECMO după operație (despre care nu știam atunci). Ar fi fost o zbatere plină de durere, pentru că el suferea deja foarte mult și aș fi trăit și neputința de a nu putea face nimic pentru el, nimic pentru a găsi o rezolvare.

Speranța pentru Marc a venit datorită formularului S2/E112, prin care România decontează intervenții chirurgicale și tratamente medicale făcute în țări ale Uniunii Europene, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Datorită acestui privilegiu și a acordului dat de spitalul din Italia pentru a-l primi pe Marc, el a avut oportunitatea primei operații la inimioară la două săptămâni de la naștere, iar apoi oportunitatea unei a doua operații la 3 luni și 20 de zile de viață. A fost binecuvântarea unei șanse la viață, chiar dacă pentru scurt timp, binecuvântarea de a fi iubit și de a primi o familie, privilegiul de a-l cunoaște, de a-i fi mamă și de a lupta pentru el. Binecuvântarea de a primi timp împreună.

Asemenea lui Marc sunt foarte mulți copii din România. Copii născuți cu malformații cardiace sau alte afecțiuni medicale grave și copii cu cancer. Sunt copiii care nu ar fi avut nicio șansă aici și nu neapărat pentru o viață lungă, dar măcar pentru câteva luni sau câțiva ani în plus alături de părinți, alături de familie. Șansa de a simți iubirea pe acest pământ mai mult timp. Eu cunosc mulți asemenea copii. Și, în fapt, nu este vorba doar despre copii, ci și despre adulți. Persoane care nu ar fi avut niciodată posibilitatea financiară de a strânge zeci și sute de mii de euro pentru a se trata sau a-și trata copiii în Europa.

De ce am ales să povestesc acum despre această experiență? Pentru că unii dintre noi nu conștientizează privilegiul imens pe care îl avem pentru că facem parte din Uniunea Europeană.

Unii vor zice: „Dar stai liniștită, nu te agita, nu vom ieși din Uniunea Europeană”. Și poate că așa este. Poate că nu vom ieși, cel puțin în primii ani. Dar vom avea o anumită reputație în Uniunea Europeană (deja începem să o avem), iar spitalele aleg țările din care primesc pacienți. Fără o invitație din partea spitalului ca să te poți duce acolo, nu rezolvi nimic. Casa de Asigurări de Sănătate din România nu te poate ajuta oricât te-ai zbate. Dacă spitalele respective vor considera că România nu este de încredere și că nu există garanții că își vor putea primi banii înapoi, nu vor trimite invitație și nu vor primi un caz medical, chiar dacă acolo ar fi ultima soluție. Ultima speranță. Deja există o reticență față de România care s-a accentuat odată cu creșterea valului extremist, numit suveranist, așa că va fi o realitate trăită cu durere de multe familii.

Poate veți zice: „Nu mă interesează. Nu mă afectează pe mine. Ceilalți să se descurce.” Problema este că nu știi când te va afecta. Nu știi când în familia ta sau printre cei apropiați ție se va naște un copilaș cu malformație cardiacă sau cu o boală gravă, fără soluționare în România. Nu știi când un copil sănătos până la acel moment va face cancer și vei dori să lupți pentru el mai mult decât îți poate asigura România. Gândește prevăzător. Alege acum luând în calcul toate posibilele variante pentru viitorul și binele copiilor sau nepoților tăi. Votează înțelept. Nu da cu piciorul unui privilegiu pe care îl avem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Elev roman teste PISA / sursa foto: Profimedia

Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.

Citește mai mult

Călin Georgescu / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Prieteni liceu / sursa foto: Profimedia

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Citește mai mult

Trei generatii: bunica, mama, copil / sursa foto: Profimedia

Rachel Yehuda, cercetătoare la Mount Sinai, a studiat timp de două decenii copiii supraviețuitorilor Holocaustului. În 2016, echipa ei a publicat un studiu care a comparat metilarea genei FKBP5, implicată direct în reglarea răspunsului la stres, la părinți care trecuseră prin lagărele naziste și la copiii lor adulți. Ambele generații arătau modificări ale aceleiași gene, în aceeași regiune, deși copiii nu trăiseră niciodată evenimentul în sine.

Citește mai mult

Zelenski si emisarii americani / sursa foto: Profimedia

Weekendul diplomatic dintre Moscova și Kiev s-a încheiat așa cum s-au desfășurat, de altfel, toate rundele anterioare de negocieri din acest război: cu declarații de optimism prudent și cu absența oricărui semn concret că părțile s-au apropiat de un acord.

Citește mai mult