Am participat recent la un eveniment important, vechi de mii de ani, dintr-o vreme în care armonia cu natura și simbioza vieții omului cu animalele erau fundamentale, transhumanța.
Cuvântul transhumanță provine din limba franceză și derivă din cuvintele latine trans “peste” și humus “pământ” și face referire la migrația periodică a păstorilor și a turmelor de animale din zona de șes în zona de munte, în vederea asigurării hranei pentru animale.
Printre țările unde această practică are loc, pot fi menționate Scoția, Irlanda, Franța, Elveția, Cauzaz, Georgia, etc. tări care acordă o importanță deosebită acestui fenoment, sărbătorindu-l prin muzică, împodobirea animalelor cu flori, panglici colorate și multă voie bună.
În țara noastră, doar coborâtul oilor de la munte este deseori sărbătorit, scăldat în vin, pastramă, muzică populară și nelipsita brânza de burduf în scoarță de brad care-ți aduce instant muntele mai aproape de tine.
Sentimentele care m-au încercat pe tot parcursul drumului alături de animalale care își cunoșteau foarte bine potecile către vârfului muntelui, au fost dintre cele mai profunde. Frumusețea peisajelor, mirosul pădurilor de brad, atracția conurilor proaspete de pin din care am preparat cel mai bun sirop, ploaia, vântul, soarele, prânzul câmpenesc alături de toți însoțitorii turmei și bucuria turiștilor la întâlnirea cu animale au fost dintre cele mai frumoase (m-am bucurat mult ca am întâlnit și foarte multi turiști strâini, alături de cei români!).
Dar unde este bucurie, este și multa durere, nu?!
Munții care altădată adăposteau multe stâne cu turme mari de animale, acum sunt sufocați de ambalaje din plastic și pet-uri, onorați doar de câțiva păstori amărâți, turme mai mici și turiștii cu adevarăt iubitori de natură.
La prima vedere nu prea poți înțelege amărăciunea cănd ești înconjurat de atăta frumusețe, am înteles-o însa, discutând cu diverși oameni care aveau grijă de stânele din zona și fiind nevoiți să parcurgem o bucată de drum, pe care cornutele noastre și-au însușit-o drept podium și au început să defileze, printre bolizii nervoși, blițuri și priviri mirate, lăsându-ni nouă pe aceia care erau nervoși, țipau, ne ocărau care mai de care mai “finuț”, aruncau cu maștile de protecție în animale si claxonau isteric.
Oamenii muntelui nu trăiesc sub semnul calendarului și nu au “daily meetings”, dar se trezesc în fiecare zi la ora 4AM și se culca la ora 11PM, sunt pârjoliți de soare, murați de ploaie, mistuiți de dorul celor de acasă, însă au o legatură specială cu natura, o legatură pe care eu nu o pot descrie în cuvinte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Depopularea satelor aflate la distanțe mai mari de orașele în care munceau și unde nu-și mai găsesc loc de muncă.
2. Retrocedările pământurilor de la fostele CAP-uri, fără mijloace de producție specifice astfel că lucratul pământului a devenit o activitate prohibitivă din punct de vedere financiar, pensiile foștilor lucrători la CAP fiind înghețate la 704 lei din motiv de prăbușire a bugetului.
3. Privatizarea industriei de prelucrare a laptelui împotriva oricărei reguli capitaliste a concurenței astfel că o singură firmă a adunat în portofoliul propriu toate fabricile și făbricuțele de prelucrare a laptelui, iar odată acest lucru realizat a trecut la încetarea activității în majoritatea acestora.
4. Dispariția manufacturilor de prelucrare a lânii.
5. Blocarea exportului de animale vii ( așa cum solicită importatorii arabi ) din motive de bunăstare a animalelor.
6. Ingerința diferitelor categorii de potențați peste arealul de păstorit ( vânători care au suprapopulat cu animale sălbatice, exploatatori de păduri, etc. ).