Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Turismul românesc la munte. Cum ne sufocă prostia și urâțenia la fiecare pas

Această poză nu este un trucaj. Nu este o exagerare. Este o decorațiune tipică dintr-un restaurant cu așa-zis specific românesc de la munte. Aș zice chiar că e emblematică, deși nu aș putea să o descriu. Ea întâmpină cu entuziasm feroce, după cum se vede în poză, turiștii care ajung la restaurantul de la Cota 1400, din Sinaia.

La intrarea în cârciuma care se laudă de la intrare că are ciorbițe și „vestiții papanași”, printre altele, se mai găsește și o gheretă cu clătite de unde muzica duduie: Carla’s Dreams, Jason Derulo, în fine, ce e în topuri acum.

Asortați priveliștii dezolante sunt românii supraponderali care vin cu mașinile până sus, parchează pe stradă, în afara parcării, pentru a evita taxa de 20 de lei pe zi, apoi bagă o ciorbiță, ce altceva?, o tochitură sau un șnițel, iar la final, verifică dacă papanașii își merită renumele. Uneori, ei urcă ghiftuiți cu telecabina, își fac o poză, apoi se întorc. De la 1400, se urcă iar în mașini, că atât au înțeles ei din munte: vii, te uiți, mănânci și pleci. Sunt ușor dezamăgiți, desigur, parcă la mare trece altfel timpul, stai pe plajă, mai mănânci o gogoașă, o înghețată. La munte, nu ai nimic de făcut, li se pare. 

Hotelurile din zonă se împart în două categorii: alea multe și urâte cu spume și alea puține în care e relativ decent. Dintre cele urâte cu spume, avem variantele cu mobilier vechi, cu camere care put îngrozitor și mobilier care scârțăie și se strică sub ochii tăi, dar și cele recent renovate în care camerele arată pregătite pentru videochat, cu pereți roșii sau albastru-cerneală, paturi cu baldachine sau cadre metalice cu înflorituri amețitoare vopsite în auriu și jacuzzi lângă ele. 


Restaurantele se luptă pentru supremația titlului de „acolo de mănâncă excelent” cu preparate care te îngrașă și dacă le privești doar. Totul înoată în ulei, e prăjit sau are o tonă de smântână, iar carnea tocată are loc sfânt, fie că vorbim de mici sau cârnați de toate felurile. Mai sunt locuri care vor să iasă în evidență în stațiunile montane, cu preparate italienești sau cu specific mediteranean, dar aceiași bucătari, se pare, încearcă noi rețete, iar rezultatul este mediocru. Eu în weekend-ul trecut mi-am luat inima în dinți și am comandat o salată recomandată de ospătar, cu „brânzeturi”, care avea doar o brânză: danish feta, poate știți ce e aia, o chestie procesată, imitație de feta. Am zis să dau o șansă și unui restaurant italienesc mai fițos, cu prețuri mari, dar pastele cu somon erau inundate în smântână de gătit, fără niciun gust, nicio gândire, doar un condiment: niște busuioc uscat pus deasupra. 

Aceste derapaje nu sunt amendate însă de clientul român care, la rândul lui, vrea să mânânce mult, nu neapărat bine. Sau nici nu știe ce însemnă să mânânce bine? Patronii vor profit mare cu ingrediente ieftine, bucătari neinstruiți și/sau prost plătiți, fără investiții în hoteluri sau restaurante, fără vreun respect față de loc sau oameni. Cine să se plângă? Turiștii au bifat un weekend, sunt mulțumiți că își primesc ciorbița, porția imensă de mămăligă și cârnați și pleacă acasă. Nici nu își pun problema să se plimbe puțin pe munte, iar dacă o fac, se duc în șlapi și cheamă salvamontul, nu înainte de a arunca gunoaie pe traseu. Iresponsabili, inconștienți și, dați-mi voie!, idioți.

Este o complicitate periculoasă, lipsa de cultură de ambele părți, acest miserupism, ghiolbănism, prostie, cum vreți să îi spunem, se întinde ca un cancer peste tot și toate. Suntem în țara lui “pune o panseluță”, când șoseaua are gropi, țara lui „stau la cel mai scump hotel”, chiar dacă e cel mai urât, „am doctorat“, deși e cumpărat. Suntem din ce în ce mai puțin bineveniți aici, marginalizați, sufocați.

Nu că mi-aș dori să trăiesc într-o țară în care un comitet ne spune ce e frumos și e urât, mai bine liberi și proști, decât supuși și înregimentați, dar oare nu exista nimic între aceste extreme? Nu se poate să existe reguli flexibile, dialog, planuri gândite de oameni de cultură care să inspire și antreprenorii, și turiștii? De unde începem, cu școala primară, cu reforma învățământului, cu planul guvernamental, cu bani europeni, cu alegeri, cu ce? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doar turismul practicat la Cota 1400 e de plâns sau în general turismul românesc cu excepțiile de rigoare bineînțeles ? Sau „turiștii„ români ? Probabil ambele categorii și, este de fapt în ambele cazuri vorba de...educație. Cum spune „francezul„ : niet kultur, niet pretenții. Nu trebuie să ne apuce durerile de inimă precum că avem așa de mulți și așa de needucați concetățeni. Avem ceea ce am votat în ultimii 30 de ani.
    • Like 1
  • Articolul asta imi aduce aminte de o experienta de prin anii 1998 - 1999 din Piatra Craiului. Hotarasem intr-o dimineata sa nu o luam pe cararile obisnuite ci sa ajungem unde ne-am propus explorand oarecum necunoscutul. Dupa vreo doua-trei ore de catarat pe pietre, strecurat printre multitudinea de arbusti care mai de care mai teposi, am dat de un luminis de cativa metri patrati unde am hotarat sa ne odihnim si sa luam o gustare. Nu mica ne-a fost mirarea cand am gasit urme "umane" in zona: cutii ruginite de conserve. Primul lucru la care m-am gandit a fost urmatorul: daca si aici, unde nu se putea ajunge usor si se presupune ca esti un iubitor de munte hotarat sa faca ceva efort sa cunoasca natura, gasesti urme de "civilizatie", e greu de crezut ca zone cu turism de masa pot fi civilizate.
    Cred ca bun simt fara educatie si sanctiuni severe timp de cateva generatii e un deziderat aproape imposibil ...
    • Like 3
  • Sa mergi "la munte" ca sa maninci mi se pare un sacrilegiu! Dupa o zi de "traseu" adevarat, ORICE mincare este cea mai buna din lume, dar asta o inteleg numai iubitorii muntelui.
    Din pacate virsta ma impiedica sa mai parcurg trasee cu mai mult de 1000m diferenta de nivel, dar amintirile de pina acum un deceniu ramin de nesters.
    • Like 2
  • Cand citesc articole despre munte, despre mare, despre Delta, in care sunt descrise lucruri care ma nemultumesc si pe mine, ma gandesc ca probabil suntem minoritari cei care ne dorim altfel de turism. Daca nu ar fi pe placul celor mai multi, astfel de pensiuni/restaurante nu ar mai exista. Mai sunt cateva locuri civilizate, doar insule izolate din cauza drumurilor proaste, a lipsei atractiilor din zona, a inexistentei unui oficiu de turism local care sa faca recomandari de petrecere a timpului sau a unor preturi prohibitive pentru multi turisti civilizati dar care nu au vouchere de vacanta sau cateva mii de euro de cheltuit pe sejur.
    • Like 2
    • @ Viorica Ionita
      Am preferat sa -mi pastrez amintirile frumoase din muntii nostri si sa ma indrept acum spre alte meleaguri, unde oamenii respecta muntii si pe cei care-i strabat. Culmea tristei ironii este ca pe acolo este chiar mai ieftin decit in muntii nostri slutiti de lacomie si badaranie!
      • Like 1
  • Se numeste savoir faire mioritic, doar copii mai pot fi gasiti vinovati de normalitate in tara asta si din pacate prea putini dintre ei.
    • Like 2
  • românii supraponderali care vin cu mașinile până sus, ..., apoi bagă o ciorbiță, ce altceva?, o tochitură sau un șnițel, iar la final, verifică dacă papanașii își merită renumele.
    Splendid!!!!!
    • Like 3
    • @ Florin Ch
      Nume check icon
      Intr-adevar frumos scris, dar trist si adevarat... Cam acesta este turismul de masa care s-a dezvoltat in ultimii ani datorita cresterii puterii de cumparare si a voucher-elor guvernamentale. Iar cu banii economisiti s-au cumparat trening-uri (eventual cu turul lasat) si pantofi sport (neparat NB ) care sunt emblema turistului roman de week-end. Si as mai adauga pungile de seminte...Acum ceva timp faceam o plimbare cu bicicleta si pe un drum forestier am gasit un grup numberos de vajnicii turisti romani care faceau o plimbare in aer liber - care chiar daca stateau unul langa altul nu vorbeau, ci strigau - poate pentru ca era prea multa liniste in zona - si intre doua strigaturi mai scuipau niste seminte...
      • Like 2
  • Foarte bun articolul. Eu, ca iubitor de munte, nu pot decat rezona cu cele scrise. Chiar nu inteleg cum oamenii pot trece atat de nepasatori pe langa frumusetea si maiestuozitatea acestor forme de relief si cum totul se rezuma doar la berica rece si micul consumat in sange (pentru ei).
    • Like 2
  • Cu ce incepem? As incepe cu un exercitiu. Ma gandesc ce ar fi scris autoarea acestui articol despre un sfarsit de saptamana petrecut cu Cristi Cismaru la un Transilvania Branche, o vizita la Carmen Schuster in Cincsor, la lacul Sf.Ana, pe terasa cabanei Curmatura, la Casa dintre Salcii din Uzlina, etc. Cred ca ar face din articolul dansei doua. Intr-unul ar analiza Sinaia ca destinatie turistica si i-ar acorda punctajul meritat. In celalalt articol ar recomanda destinatii de elita. Tot mai des mi se confirma: Daca vrei sa gresesti , generalizeaza!
    • Like 7
    • @ Horst Schuller
      Nu ai inteles absolut NIMIC din tot articolul!
      • Like 0
    • @ Adrian Avramescu
      Ajutati-ma atunci sa inteleg. Sintetizati-mi mesajul articolului in cateva fraze.
      • Like 1
    • @ Horst Schuller
      Nume check icon
      Cu siguranta ar fi scris altceva, dar din pacate intr-un week-end este destul de greu sa ajungi din capitala in Transilvania sau in alte locuri mai indepartate. Inainte de pandemie ar mai fi fost solutia sa se ia avionul din Bucuresti si eventual sa se inchirieze o masina - pentru ca nici aici transportul public nu este prea bine organizat - dar nici aceasta solutie nu cred ca a fost preferata de prea multi (costuri si obisnuinta masinii personale). Pana la urma tot varianta autostrazilor este cea preferata de majoritatea romanilor. Acum, insa te intrebi daca ai vrea ca turismul de masa de tipul Valea Prahovei si Bran-Moeciu - sa invadeze chiar toata tara.
      • Like 0
    • @ Nume
      Bineinteles ca nu sunt pentru turismul de masa care se practica pe Valea Prahovei si zona Bran. Incerc doar sa diluez aceasta senzatie care pune stapanire pe noi amintind ca se intampla si lucruri bune, ca nu e corect sa spui ca " suntem o tara de..." atata timp cat avem exemple de turism de calitate. Nu e corect din punctul de vedere al valorii de adevar al in- formatiei si nu este corect fata de cei care, cunoscand situatia dominanta, fiind la fel de nemultumiti de ea ca autorii comentariilor de aici, au vrut si au reusit sa schimbe lucrurile in bine.
      • Like 1
  • Nume check icon
    Consumul a devenit din pacate principalul criteriu de "civilizatie" al tuturor claselor sociale in RO, prin urmare si in turism se reflecta puternic acest lucru. Si din pacate media noastra tabloida contribuie din plin la asa ceva atat timp cat la stiri vedem numai preturi - preturi - preturi - unde este ieftin si unde este scump, cat coasta halba de bere, micul, ceafa cu cartofi prajiti, etc.
    Acestia suntem si cu acestia defilam, indiferent ca ne place sau nu.
    • Like 1
  • AlexisZ check icon
    Problema e ca noi deja nu ne respectam pe noi ca indivizi, iar de aici decurge si lipsa de respect, bun simt, fata de semeni, fata de natura, samd. Mental, cultural, social noi n'am depasit inca tranzitia. Si treaba asta n'are nici o legatura cu puterea financiara a individului x sau y. Tare mi'e teama ca nu ne putem depasi umbra si ca suntem condamnati sa ramanem intr'o zona si o stare asa, càlâie, incerta, cetoasa.
    • Like 3


Îți recomandăm

Statuie mască

„Primul lucru care contează atunci când faci o donație este ca gestul respectiv să te facă să te simți că ai făcut cu adevărat o faptă bună. Dacă cauza respectivă reușește să te facă să te simți ca un mic erou, te face să te simți bine că ai ajutat, reușește să te facă donezi”, spune Nicoleta Deliu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult