Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Pentru a avea o dezbatere este suficient ca unul din candidați să lanseze o provocare relevantă celorlalți

vot - Octav Ganea

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Nu cred că avem „una din cele mai plictisitoare campanii electorale", din contră, cred că avem una din cele mai active campanii din ultimii 30 de ani. Și e firesc să fie așa, pentru că acum toată lumea este conectată la „piața publică", își dă cu părerea, discută informațiile care se transmit fulgerător în toate straturile societății.

Societatea s-a schimbat. La fel cum emisiunile TV din ani '90 s-au demodat, la fel și-au pierdut din importanță dezbaterile clasice între politicieni. Ne amintim de ele cu nostalgia cu care rememorăm meciurile de fotbal, când ne strângeam toți din bloc în fața unui televizor; era un moment rar, era un eveniment; la fel cum a fost când a ajuns Basic Instinct la Scala, în București, de era coadă la bilete de 100 de metri pe Magheru. 

Astăzi, când avem posibilitatea de a privi toate meciurile din lume, când suntem la un click distanță de a afla starea oricărui jucător/club, nu mai sunt astfel de evenimente. Există competiție, se joacă fotbal în continuare, mai sunt destui microbiști care se adună în baruri sau pe stadioane să asiste "pe viu", dar societatea nu mai cunoaște asemenea emoție.

Dezbaterea nu a dispărut, există în continuare, mai amplă ca oricând, cum spuneam, doar că în altă formă. Nu e valabil doar în România. În SUA, de exemplu, președintele Trump creează dezbateri zilnic cu postările pe Twitter, care ajung adânc în societate. Schimbul de replici este zilnic, doar că nu mai e coagulat timp de două ore într-un studio tv.

Și nu doar asta. Dar noi în România chiar nu putem să ne plângem că nu avem dezbatere non-stop. Stăm într-o campanie continuă de ani de zile. N-ar fi rău să ne mai liniștim puțin.

Cei care suferă de pe urma absenței vechilor spectacole politice sunt cei care trăiau de pe urma lor. Dar asta e, orice schimbare presupune sacrificii.

Dacă este cineva care vrea încă mai multă dezbatere, atunci este bine de știut că pentru a avea o dezbatere este suficient ca unul din candidați să lanseze o provocare relevantă celorlalți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult