Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Pentru că „poate”?

Igor Dodon, Republica Moldova

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova (Foto: Guliver Getty Images)

Republica Moldova trece printr-o perioadă turbulentă. Curtea Constituțională a stabilit că Parlamentul, în mod imperios, este dizolvat. Consecințele sunt, inter alia, următoarele:

1. orice decizie a legiuitorului este non-validă;

2. Guvernul este, de asemenea, nevalid, fiind născut de un Parlament dizolvat.

Așadar, aspectul crucial, de la care pornește totul, este dizolvarea Parlamentului. De fapt, această dizolvare este una dintre problemele ajunse pe masa Comisiei de la Veneția, din inițiativa lui Thorbjørn Jagland (Secretarul General al Consiliului Europei).

Art. 85 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova sună astfel: „în cazul imposibilităţii formării Guvernului (...) timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor (sic!) parlamentare, poate (subl. ns.) să dizolve Parlamentul”.

În Hotărârea nr. 30/2013, Curtea Constituțională arăta că „dreptul discreţionar al Şefului statului de a dizolva sau a nu dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni” (par. nr. 74).

Așadar, art. 85 alin. (2) din Constituție îi oferă Președintelui un drept discreționar. Mai departe, instanța afirma că „în cazul în care Parlamentul nu a reuşit să învestească Guvernul în termen de 3 luni de zile, Şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul, astfel dreptul lui discreţionar de a dizolva Parlamentul se transformă în obligaţie impusă de voința legiuitorului constituant” (par. nr. 75 din Hotărârea nr. 30/2013).

Cea din urmă proclamare blochează mintea. Prin ceva soi de magie, dreptul discreționar al Președintelui devine obligație. O obligație „impusă de voința legiuitorului constituant”, grăiește instanța. Mai degrabă, spun eu, zisa obligație este trasată de Curtea Constituțională, care, fără jenă, și-a propus să rescrie textul constituțional. În definitiv, s-ar părea că, în optica Curții, obligația de a dizolva Parlamentul are la bază „sarcina Şefului statului de a contribui la depăşirea crizei politice și a conflictului declanşat între puteri, și nu de a păstra situaţia de criză pentru un termen indefinit” (par. nr. 75).

Câteva întrebări pot fi evidențiate. Nu cumva sarcina Președintelui de a contribui la depășirea crizei și a conflictului ar fi realizată, într-o manieră superioară, prin negocieri politice cu Parlamentul, care, poate, depășesc trei luni? Îndatorirea Președintelui de a elimina criza politică și conflictul dintre puteri nu dictează, mai degrabă, respingerea unei obligații de dizolvare a Parlamentului și încurajarea altor mecanisme (e.g., negocieri)? În fine, pornind de la premisa că Președintele unui stat este o creatură rațională și rezonabilă, nu s-ar impune să credem că nu există vreun pericol, constând în păstrarea unei situații de criză pentru o perioadă prea îndelungată?

Confruntată, din nou, cu art. 85 alin. (1), Curtea Constituțională s-a servit de următoarea expresie: „în cazul apariției circumstanțelor de dizolvare obligatorie a Parlamentului (subl. ns.) ca urmare (...) a imposibilităţii de formare a Guvernului timp de 3 luni (90 de zile) ...”.

Pare destul de limpede că, în viziunea Curții, art. 85 alin. (1) este o regulă imperativă. Marea problemă este că art. 85 alin. (1) nu este, câtuși de puțin, imperativ. El ar fi fost așa (i.e., imperativ), în măsura în care conținea sintagme precum „este obligat să dizolve Parlamentul” sau „trebuie să dizolve Parlamentul”.

Notăm, fără mari dificultăți, că art. 85 alin. (1) utilizează vocabula „poate”. Cuvântul cu pricina este un indiciu, dacă nu chiar un criteriu, al normei permisive.

Fiind o normă permisivă, art. 85 alin. (1) nu-i impune Președintelui o conduită, adică, nu-l obligă să dizolve Parlamentul. Dispoziția respectivă îi permite Șefului statului să-și aleagă comportamentul, anume, el poate opta, dacă vrea, pentru dizolvarea legislativului.

Afirmația Curții Constituționale, din 8 iunie a.c., cel mai probabil, se va sprijini pe Hotărârea nr. 30/2013. Ceea ce a statuat organul de control constituțional în 8 iunie și în octombrie 2013 n-are nicio legătură cu formula actuală a art. 85 alin. (1). Acrobația intelectuală din 2013, care a emanat de la Curte, n-are darul să ne convingă că art. 85 alin. (1) este imperativ. Atunci când face vorbire despre dizolvarea obligatorie a Parlamentului, Curtea deviază de la art. 85 alin. (1).

La urmă, sunt înclinat să cred că această Curte Constituțională își va menține poziția, deși va fi aspru criticată de organismele externe pentru denaturarea sau chiar revizuirea art. 85 alin. (1) din Constituție.

Finalmente, soarta Guvernului, dirijat de Maia Sandu, este profund neclară... Încolo, nu m-aș aventura în speculații. Eventual, o pot face alții, mai versați decât mine. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult