Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Pentru că „poate”?

Igor Dodon, Republica Moldova

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova (Foto: Guliver Getty Images)

Republica Moldova trece printr-o perioadă turbulentă. Curtea Constituțională a stabilit că Parlamentul, în mod imperios, este dizolvat. Consecințele sunt, inter alia, următoarele:

1. orice decizie a legiuitorului este non-validă;

2. Guvernul este, de asemenea, nevalid, fiind născut de un Parlament dizolvat.

Așadar, aspectul crucial, de la care pornește totul, este dizolvarea Parlamentului. De fapt, această dizolvare este una dintre problemele ajunse pe masa Comisiei de la Veneția, din inițiativa lui Thorbjørn Jagland (Secretarul General al Consiliului Europei).

Art. 85 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova sună astfel: „în cazul imposibilităţii formării Guvernului (...) timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor (sic!) parlamentare, poate (subl. ns.) să dizolve Parlamentul”.

În Hotărârea nr. 30/2013, Curtea Constituțională arăta că „dreptul discreţionar al Şefului statului de a dizolva sau a nu dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni” (par. nr. 74).

Așadar, art. 85 alin. (2) din Constituție îi oferă Președintelui un drept discreționar. Mai departe, instanța afirma că „în cazul în care Parlamentul nu a reuşit să învestească Guvernul în termen de 3 luni de zile, Şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul, astfel dreptul lui discreţionar de a dizolva Parlamentul se transformă în obligaţie impusă de voința legiuitorului constituant” (par. nr. 75 din Hotărârea nr. 30/2013).

Cea din urmă proclamare blochează mintea. Prin ceva soi de magie, dreptul discreționar al Președintelui devine obligație. O obligație „impusă de voința legiuitorului constituant”, grăiește instanța. Mai degrabă, spun eu, zisa obligație este trasată de Curtea Constituțională, care, fără jenă, și-a propus să rescrie textul constituțional. În definitiv, s-ar părea că, în optica Curții, obligația de a dizolva Parlamentul are la bază „sarcina Şefului statului de a contribui la depăşirea crizei politice și a conflictului declanşat între puteri, și nu de a păstra situaţia de criză pentru un termen indefinit” (par. nr. 75).

Câteva întrebări pot fi evidențiate. Nu cumva sarcina Președintelui de a contribui la depășirea crizei și a conflictului ar fi realizată, într-o manieră superioară, prin negocieri politice cu Parlamentul, care, poate, depășesc trei luni? Îndatorirea Președintelui de a elimina criza politică și conflictul dintre puteri nu dictează, mai degrabă, respingerea unei obligații de dizolvare a Parlamentului și încurajarea altor mecanisme (e.g., negocieri)? În fine, pornind de la premisa că Președintele unui stat este o creatură rațională și rezonabilă, nu s-ar impune să credem că nu există vreun pericol, constând în păstrarea unei situații de criză pentru o perioadă prea îndelungată?

Confruntată, din nou, cu art. 85 alin. (1), Curtea Constituțională s-a servit de următoarea expresie: „în cazul apariției circumstanțelor de dizolvare obligatorie a Parlamentului (subl. ns.) ca urmare (...) a imposibilităţii de formare a Guvernului timp de 3 luni (90 de zile) ...”.

Pare destul de limpede că, în viziunea Curții, art. 85 alin. (1) este o regulă imperativă. Marea problemă este că art. 85 alin. (1) nu este, câtuși de puțin, imperativ. El ar fi fost așa (i.e., imperativ), în măsura în care conținea sintagme precum „este obligat să dizolve Parlamentul” sau „trebuie să dizolve Parlamentul”.

Notăm, fără mari dificultăți, că art. 85 alin. (1) utilizează vocabula „poate”. Cuvântul cu pricina este un indiciu, dacă nu chiar un criteriu, al normei permisive.

Fiind o normă permisivă, art. 85 alin. (1) nu-i impune Președintelui o conduită, adică, nu-l obligă să dizolve Parlamentul. Dispoziția respectivă îi permite Șefului statului să-și aleagă comportamentul, anume, el poate opta, dacă vrea, pentru dizolvarea legislativului.

Afirmația Curții Constituționale, din 8 iunie a.c., cel mai probabil, se va sprijini pe Hotărârea nr. 30/2013. Ceea ce a statuat organul de control constituțional în 8 iunie și în octombrie 2013 n-are nicio legătură cu formula actuală a art. 85 alin. (1). Acrobația intelectuală din 2013, care a emanat de la Curte, n-are darul să ne convingă că art. 85 alin. (1) este imperativ. Atunci când face vorbire despre dizolvarea obligatorie a Parlamentului, Curtea deviază de la art. 85 alin. (1).

La urmă, sunt înclinat să cred că această Curte Constituțională își va menține poziția, deși va fi aspru criticată de organismele externe pentru denaturarea sau chiar revizuirea art. 85 alin. (1) din Constituție.

Finalmente, soarta Guvernului, dirijat de Maia Sandu, este profund neclară... Încolo, nu m-aș aventura în speculații. Eventual, o pot face alții, mai versați decât mine. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult