Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Pentru că „poate”?

Igor Dodon, Republica Moldova

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova (Foto: Guliver Getty Images)

Republica Moldova trece printr-o perioadă turbulentă. Curtea Constituțională a stabilit că Parlamentul, în mod imperios, este dizolvat. Consecințele sunt, inter alia, următoarele:

1. orice decizie a legiuitorului este non-validă;

2. Guvernul este, de asemenea, nevalid, fiind născut de un Parlament dizolvat.

Așadar, aspectul crucial, de la care pornește totul, este dizolvarea Parlamentului. De fapt, această dizolvare este una dintre problemele ajunse pe masa Comisiei de la Veneția, din inițiativa lui Thorbjørn Jagland (Secretarul General al Consiliului Europei).

Art. 85 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova sună astfel: „în cazul imposibilităţii formării Guvernului (...) timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor (sic!) parlamentare, poate (subl. ns.) să dizolve Parlamentul”.

În Hotărârea nr. 30/2013, Curtea Constituțională arăta că „dreptul discreţionar al Şefului statului de a dizolva sau a nu dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni” (par. nr. 74).

Așadar, art. 85 alin. (2) din Constituție îi oferă Președintelui un drept discreționar. Mai departe, instanța afirma că „în cazul în care Parlamentul nu a reuşit să învestească Guvernul în termen de 3 luni de zile, Şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul, astfel dreptul lui discreţionar de a dizolva Parlamentul se transformă în obligaţie impusă de voința legiuitorului constituant” (par. nr. 75 din Hotărârea nr. 30/2013).

Cea din urmă proclamare blochează mintea. Prin ceva soi de magie, dreptul discreționar al Președintelui devine obligație. O obligație „impusă de voința legiuitorului constituant”, grăiește instanța. Mai degrabă, spun eu, zisa obligație este trasată de Curtea Constituțională, care, fără jenă, și-a propus să rescrie textul constituțional. În definitiv, s-ar părea că, în optica Curții, obligația de a dizolva Parlamentul are la bază „sarcina Şefului statului de a contribui la depăşirea crizei politice și a conflictului declanşat între puteri, și nu de a păstra situaţia de criză pentru un termen indefinit” (par. nr. 75).

Câteva întrebări pot fi evidențiate. Nu cumva sarcina Președintelui de a contribui la depășirea crizei și a conflictului ar fi realizată, într-o manieră superioară, prin negocieri politice cu Parlamentul, care, poate, depășesc trei luni? Îndatorirea Președintelui de a elimina criza politică și conflictul dintre puteri nu dictează, mai degrabă, respingerea unei obligații de dizolvare a Parlamentului și încurajarea altor mecanisme (e.g., negocieri)? În fine, pornind de la premisa că Președintele unui stat este o creatură rațională și rezonabilă, nu s-ar impune să credem că nu există vreun pericol, constând în păstrarea unei situații de criză pentru o perioadă prea îndelungată?

Confruntată, din nou, cu art. 85 alin. (1), Curtea Constituțională s-a servit de următoarea expresie: „în cazul apariției circumstanțelor de dizolvare obligatorie a Parlamentului (subl. ns.) ca urmare (...) a imposibilităţii de formare a Guvernului timp de 3 luni (90 de zile) ...”.

Pare destul de limpede că, în viziunea Curții, art. 85 alin. (1) este o regulă imperativă. Marea problemă este că art. 85 alin. (1) nu este, câtuși de puțin, imperativ. El ar fi fost așa (i.e., imperativ), în măsura în care conținea sintagme precum „este obligat să dizolve Parlamentul” sau „trebuie să dizolve Parlamentul”.

Notăm, fără mari dificultăți, că art. 85 alin. (1) utilizează vocabula „poate”. Cuvântul cu pricina este un indiciu, dacă nu chiar un criteriu, al normei permisive.

Fiind o normă permisivă, art. 85 alin. (1) nu-i impune Președintelui o conduită, adică, nu-l obligă să dizolve Parlamentul. Dispoziția respectivă îi permite Șefului statului să-și aleagă comportamentul, anume, el poate opta, dacă vrea, pentru dizolvarea legislativului.

Afirmația Curții Constituționale, din 8 iunie a.c., cel mai probabil, se va sprijini pe Hotărârea nr. 30/2013. Ceea ce a statuat organul de control constituțional în 8 iunie și în octombrie 2013 n-are nicio legătură cu formula actuală a art. 85 alin. (1). Acrobația intelectuală din 2013, care a emanat de la Curte, n-are darul să ne convingă că art. 85 alin. (1) este imperativ. Atunci când face vorbire despre dizolvarea obligatorie a Parlamentului, Curtea deviază de la art. 85 alin. (1).

La urmă, sunt înclinat să cred că această Curte Constituțională își va menține poziția, deși va fi aspru criticată de organismele externe pentru denaturarea sau chiar revizuirea art. 85 alin. (1) din Constituție.

Finalmente, soarta Guvernului, dirijat de Maia Sandu, este profund neclară... Încolo, nu m-aș aventura în speculații. Eventual, o pot face alții, mai versați decât mine. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult