Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pentru cei 25 de copii ai „mamei Tatiana”, una dintre victimele incendiului de la Piatra Neamț, viața merge mai departe: „Dumnezeu vindecă orice rană!”

Dobreni

La două luni de la tragedia de la Piatra Neamț, în urma căreia 12 persoane, potrivit ultimului bilanț, au murit în urma unui incendiu devastator la Secţia ATI a Spitalului Judeţean, viața celor 25 de copii din Dobreni, un sat aflat la 12 kilometri de oraș, merge înainte. Și-au pierdut mama – adoptivă, pentru 19 dintre ei, biologică, pentru alți șase – pe Tatiana Gavril, în tragedie, iar de atunci au devenit mult mai independenți. Lipsa „mamei Tatiana”, una dintre victimele dezastrului din 14 noiembrie, s-a resimțit cel mai mult de Crăciun, o sărbătoare prin excelență a familiei.

De altfel, în 12 familii din Neamț, Nașterea Domnului a fost o sărbătoare incompletă, schilodită de pierderea unui om drag și de durerea încă proaspătă a celor rămași să-i pomenească Din cauza pandemiei, copiii „mamei Tatiana” nu au mai fost prin spitale să colinde, obicei pe care-l respectau an de an. Era o învățătură de la cea care avea grijă de ei, să ofere o fărâmă de bucurie și din spiritul Crăciunului și bolnavilor care erau departe de familii. În acest an, sărbătoarea nu a mai fost sărbătoare. Copiii au ținut o serbare restrânsă la centru, simplă, au cântat câteva colinde, având un tablou a Tatianei așezat pe o masă. Au dus flori la mormânt și au aprins lumânări și au ornat crenguțe de brad cu globuri și ghirlande. Au primit daruri, ca în fiecare an, însă nimic nu a putut suplini lipsa celei care i-a crescut și educat. Mână de fier, femeia era și bucătăreasă, și pedagog, și prietenă, și confidentă, și, mai ales, mamă, pentru toți puii de om din Casa Rey și nu numai. „Mama nu numai în preajma sărbătorilor era vioara întâi, mereu era prezentă la tot ce se întâmpla. Le știa pe toate și se pricepea la toate. La cozonaci și cadouri avea centura neagră, oricum făcea ce făcea și implica și copiii la treabă, la pregătirea mesei de Crăciun, la împodobirea brazilor. Nu îi condiționa, ei voiau să ajute”, povestește Mihai Gavril, unul dintre copiii biologici ai mamei Tatiana. 

De Revelion, copiii au trecut în noul an cu multă speranță, deopotrivă cu un sentiment puternic de dor. „Am avut un timp plăcut împreună, dar peste toate acest mici bucurii, în permanență a plutit o absență și o tristețe apăsătoare”, a afirmat Mihai. Aceleași emoții i-au încercat și pe nepoții familiei Gavril,  care au crescut alături de cei din Casa Rey, fără ca cineva să facă vreo diferență între ei. În 1994, familia Gavril a înființat în curtea casei un cămin de copii, care să crească pe lângă patru băieți și două fete, moștenitorii lor .

De-a lungul timpului, Dobreniul a însemnat „acasă” pentru zeci de pui de om orfani sau proveniți din familii defavorizate și din centre de plasament. Soții Gavril au încercat mereu să mențină unitatea în casă și să nu despartă frații. Frații Ciorhan, frații Baghiu, frații Sandu și frații Matei sunt numai câțiva dintre locatarii Casei Rey. Totodată, mai ales mama Tatiana, femeie ambițioasă și iubitoare de cărți, a ținut ca fiecare copil să facă studii.

În 2021, copiii aflați în grija familiei Gavril își doresc să fie sănătoși, împreună și așteaptă să înceapă școala. Toți au avut tablete în perioada predării online, dispozitive electronice predate de primărie, însă le-a lipsit interacțiunea cu colegii. Sunt încrezători că „Dumnezeu le va vindeca orice rană și, odată cu trecerea timpului, acest nor greu și apăsător se va mai ridica de peste casa lor, chiar dacă absența va rămâne pentru totdeauna.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult