Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pentru cei 25 de copii ai „mamei Tatiana”, una dintre victimele incendiului de la Piatra Neamț, viața merge mai departe: „Dumnezeu vindecă orice rană!”

Dobreni

La două luni de la tragedia de la Piatra Neamț, în urma căreia 12 persoane, potrivit ultimului bilanț, au murit în urma unui incendiu devastator la Secţia ATI a Spitalului Judeţean, viața celor 25 de copii din Dobreni, un sat aflat la 12 kilometri de oraș, merge înainte. Și-au pierdut mama – adoptivă, pentru 19 dintre ei, biologică, pentru alți șase – pe Tatiana Gavril, în tragedie, iar de atunci au devenit mult mai independenți. Lipsa „mamei Tatiana”, una dintre victimele dezastrului din 14 noiembrie, s-a resimțit cel mai mult de Crăciun, o sărbătoare prin excelență a familiei.

De altfel, în 12 familii din Neamț, Nașterea Domnului a fost o sărbătoare incompletă, schilodită de pierderea unui om drag și de durerea încă proaspătă a celor rămași să-i pomenească Din cauza pandemiei, copiii „mamei Tatiana” nu au mai fost prin spitale să colinde, obicei pe care-l respectau an de an. Era o învățătură de la cea care avea grijă de ei, să ofere o fărâmă de bucurie și din spiritul Crăciunului și bolnavilor care erau departe de familii. În acest an, sărbătoarea nu a mai fost sărbătoare. Copiii au ținut o serbare restrânsă la centru, simplă, au cântat câteva colinde, având un tablou a Tatianei așezat pe o masă. Au dus flori la mormânt și au aprins lumânări și au ornat crenguțe de brad cu globuri și ghirlande. Au primit daruri, ca în fiecare an, însă nimic nu a putut suplini lipsa celei care i-a crescut și educat. Mână de fier, femeia era și bucătăreasă, și pedagog, și prietenă, și confidentă, și, mai ales, mamă, pentru toți puii de om din Casa Rey și nu numai. „Mama nu numai în preajma sărbătorilor era vioara întâi, mereu era prezentă la tot ce se întâmpla. Le știa pe toate și se pricepea la toate. La cozonaci și cadouri avea centura neagră, oricum făcea ce făcea și implica și copiii la treabă, la pregătirea mesei de Crăciun, la împodobirea brazilor. Nu îi condiționa, ei voiau să ajute”, povestește Mihai Gavril, unul dintre copiii biologici ai mamei Tatiana. 

De Revelion, copiii au trecut în noul an cu multă speranță, deopotrivă cu un sentiment puternic de dor. „Am avut un timp plăcut împreună, dar peste toate acest mici bucurii, în permanență a plutit o absență și o tristețe apăsătoare”, a afirmat Mihai. Aceleași emoții i-au încercat și pe nepoții familiei Gavril,  care au crescut alături de cei din Casa Rey, fără ca cineva să facă vreo diferență între ei. În 1994, familia Gavril a înființat în curtea casei un cămin de copii, care să crească pe lângă patru băieți și două fete, moștenitorii lor .

De-a lungul timpului, Dobreniul a însemnat „acasă” pentru zeci de pui de om orfani sau proveniți din familii defavorizate și din centre de plasament. Soții Gavril au încercat mereu să mențină unitatea în casă și să nu despartă frații. Frații Ciorhan, frații Baghiu, frații Sandu și frații Matei sunt numai câțiva dintre locatarii Casei Rey. Totodată, mai ales mama Tatiana, femeie ambițioasă și iubitoare de cărți, a ținut ca fiecare copil să facă studii.

În 2021, copiii aflați în grija familiei Gavril își doresc să fie sănătoși, împreună și așteaptă să înceapă școala. Toți au avut tablete în perioada predării online, dispozitive electronice predate de primărie, însă le-a lipsit interacțiunea cu colegii. Sunt încrezători că „Dumnezeu le va vindeca orice rană și, odată cu trecerea timpului, acest nor greu și apăsător se va mai ridica de peste casa lor, chiar dacă absența va rămâne pentru totdeauna.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult