Foto: Profimedia Images
Benjamin Netanyahu a declarat că operațiunea terestră a Israelului în Gaza marchează „a doua etapă" a ceea ce, în opinia sa, va fi un război „lung și dificil" cu Hamas. În cadrul unui discurs televizat, premierul israelian a confirmat că soldații israelieni sunt desfășurați „peste tot în Fâșia Gaza", în timp ce continuă bombardamentele intense.
Oricine se aștepta să audă din partea lui Netanyahu că acesta va întrerupe asaltul armatei sale asupra Gaza pentru a asigura eliberarea ostaticilor s-a înșelat. Benjamin Netanyahu a plasat această bătălie pe care o poartă cum IDF cu gruparea teroristă Hamas în cel mai larg context: o bătălie veche de 3.000 de ani pentru supraviețuirea evreilor.
Israelul, a spus Netanyahu, trebuie să învingă, iar înfrângerea Hamas este principalul său obiectiv. În ceea ce privește asigurarea eliberării ostaticilor din Gaza, ei bine, acesta este un obiectiv secundar pentru Bibi, după cum remarcă BBC News, care precizează însă că actuala conducere a Israelului este supusă unor mari presiuni internaționale pentru a asigura eliberarea celor captivi, chiar dacă operațiunile terestre se intensifică. De altfel, Netanyahu a spus că recuperarea ostaticilor este o parte „integrală” a obiectivelor armatei, dar că prioritatea sa principală este „desființarea” Hamas.
Într-un alt indiciu al strategiei guvernului său, ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a declarat că eliberarea ostaticilor este un efort foarte complex. „Cu cât lovim mai mult Hamas, știm că vor fi dispuși să ajungă la un fel de acord și vom putea să-i aducem acasă pe cei luați ostatici”, a precizat Gallant.
De altfel, în cursul zilei de sâmbătă teroriștii Hamas au venit cu ideea de a-i elibera pe toți cei peste 220 de ostatici pe care i-a răpit pe 7 octombrie, în schimbul eliberării tuturor prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene.
Benjamin Netanyahu a spus că ideea unui acord de schimb de ostatici pentru prizonieri a fost discutată în cadrul cabinetului de război israelian, dar a refuzat să dea mai multe detalii. A spus însă că acest lucru ar fi contraproductiv.
Între timp, la Istanbul, președintele Erdogan s-a adresat sutelor de mii de susținători la unul dintre cele mai mari mitinguri pro-palestiniene de la începutul războiului dintre Israel și Hamas, curtându-și baza politică islamistă cu o zi înainte de centenarul republicii seculare a Turciei.
Recep Tayyip Erdogan a numit atacurile Israelului în Gaza drept „un masacru” și a spus că aliații occidentali ai Israelului sunt „principalii vinovați” din spatele a ceea ce el a numit „crime de război ale Israelului”.
„Israel, te vom declara un criminal de război în lume. Ne pregătim pentru asta și vom prezenta Israelul în lume ca un criminal de război”, a spus Erdogan în fața sutelor de mii de oameni veniți pe aeroportul Ataturk din Istanbul. Erdogan și-a continuat, de asemenea, poziția conform căreia nu consideră Hamas o „organizație teroristă”, cu toate că această grupare este considerată teroristă de SUA, Marea Britanie și aliații europeni..
Președintele turc și-a reiterat criticile la adresa Occidentului și a refuzului acestuia de a cere o încetare a focului în Gaza, cerând în același timp unitate în lumea musulmană.
Ca răspuns la declarațiile lui Erdogan, Ministrul de externe al Israelului a rechemat diplomați din Turcia.
Între timp, conexiunea la telefon și la internet a fost restabilită în Gaza după o întrerupere care a durat mai mult de 24 de ore.
În tot acest context, The Guardian spune că sondajele din ultimele zile sugerează că patru din cinci persoane dau vina pe guvernul israelian pentru masacrele din 7 octombrie și mai mult de jumătate doresc ca premierul să demisioneze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Statele se autodefinesc raportandu-se la religia de care apartin, la cultura, valori, etnie, obiceiuri, institutii, vechime, limba, identificandu-se cu usurinta cu grupurile lor culturale (triburi, grupuri etnice, comunitati religioase, natiuni si chiar civilizatii)” - Ciocnirea Civilizaţiilor şi Refacerea Ordinii Mondiale (Samuel P. Huntington) - https://www.academia.edu/35675507/Ciocnirea_Civiliza%C5%A3iilor_%C5%9Fi_Refacerea_Ordinii_Mondiale
„Se pornește de la realitățile pe care nu le mai poate contesta nimeni, la nivel global accentuându-se problemele care îi afectează pe oameni: conflictele din diverse teritorii, situaţiile economice dificile în anumite regiuni de pe glob, ajungându-se până la crize financiare şi la modificări sociale importante, în care populaţiile majoritare trebuie să trăiască alături de minorităţi pe care, de cele mai multe ori, nu le cunosc şi nu le acceptă. Demografia lumii s-a schimbat radical influenţând şi felul în care sunt percepute religiile, culturile şi etniile cu care se intră în contact în mod repetat. Problema refugiaţilor şi migranţilor reprezintă o preocupare de mare interes, astfel încât societăţile actuale şi-au modificat structurile din punct de vedere demografic.
De la aceste realităţi s-a cristalizat şi teoria „ciocnirii civilizaţiilor”.
Potrivit lui Huntington, lumea în care trăim este definită prin opt civilizaţii mari care interacţionează pornind de la modelele culturale ce le caracterizează: sinică (civilizaţia chineză), japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană, africană.
În cele din urmă, „civilizaţiile sunt ultimele triburi umane şi ciocnirea civilizaţiilor reprezintă conflictul tribal pe scară globală”.
Mai mulţi cercetători occidentali au încercat să argumenteze faptul că Occidentul nu trebuie să aibă probleme cu Islamul, ci doar cu islamiştii extremişti violenţi. Însă, „patrusprezece secole de istorie demonstrează contrariul. Relaţiile între Islam şi Creştinism, deopotrivă ortodox şi occidental, au fost deseori furtunoase. Fiecare a fost Celălalt al celuilalt”.
Islamul a ameninţat periculos şi a pus la îndoială supremaţia Occidentului de cel puţin două ori: în 1453 (căderea Constantinopolului) şi în 1529 (asediul Vienei). Cauzele conflictelor dintre creştini şi musulmani nu se găsesc în cruciadele din sec. al XII-lea şi nici în fundamentalismul musulman al sec. al XX-lea, ci provin „din natura celor două religii şi a civilizaţiilor bazate pe ele”.
Pe de o parte, conflictul a fost provocat de diferenţele dintre cele două religii (raportul dintre religie şi politică), iar, pe de altă parte, de similitudinile dintre ele (amândouă sunt religii monoteiste, universale, misionare). „Problema fundamentală a Occidentului nu este fundamentalismul islamic, ci Islamul, o civilizaţie diferită ai cărei membri sunt convinşi de superioritatea culturii lor şi sunt obsedaţi de inferioritatea puterii lor”. - https://philarchive.org/archive/BOLSPV