Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Peste 5.000 de companii din România au de întocmit rapoarte de durabilitate în 2025-2026. Ce presupun aceste cerințe de raportare

big company - Getty

Foto: Getty Images

Durabilitatea a devenit în ultimii ani unul dintre principiile de bază care guvernează modul în care economiile și societățile își gândesc și planifică dezvoltarea. La nivelul Uniunii Europene, Green Deal creează o platformă esențială de aliniere a statelor, iar inițiativele ulterioare, Fit for 55 și recenta directivă privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD), vizând nu mai puțin de 50.000 de companii din întreg spațiul comunitar, vin să asigure o implementare coerentă și unitară. 

Ce trebuie să știe companiile din România?

CSRD a fost transpusă la nivel local prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 85/2024, Norma ASF nr. 4/2024 și Ordinul BNR nr. 1/2024. Conform acestor reglementări, societățile comerciale listate, cu peste 500 de angajați, trebuie să pregătească raportul privind durabilitatea începând cu anul încheiat la 31 decembrie 2024. În 2025, această cerință se extinde și asupra societăților comerciale care îndeplinesc, potrivit prevederilor actualizate în august 2024, două din următoarele trei criterii: un total al activelor de cel puțin 25 de milioane de lei; cifra de afaceri de cel puțin 50 de milioane de lei; respectiv, mai mult de 50 de angajați. Societățile care aplică Norma ASF și Ordinul BNR urmăresc criteriile incluse în aceste reglementări. În aceste condiții, este de așteptat ca, în România, aproximativ 5.300 de companii să aibă de întocmit rapoarte privind durabilitatea în 2025, ceea ce presupune din partea acestora un efort remarcabil de documentare și măsuri efective în vederea conformării, într-un calendar relativ restrâns.

Subiectele abordate de raportarea privind durabilitatea se referă la chestiuni de mediu, sociale și de guvernanță. În ceea ce privește mediul, raportarea trebuie să includă aspecte aliniate la cele șase obiective ale taxonomiei UE - atenuare și adaptare la schimbările climatice, poluare, resurse de apă și marine, biodiversitate și ecosisteme, utilizare a resurselor și economie circulară. Legat de aspectele sociale, informațiile ce vor fi incluse de către companii în rapoarte se referă la egalitatea de șanse, condiții de muncă și drepturile omului etc. Cât despre guvernanță, cerințele de raportare acoperă compoziția și rolul organelor de guvernanță, controale interne și sisteme de management al riscului, etica în afaceri și cultura corporativă etc.

Raportarea necesită o abordare transparentă și riguroasă, în condițiile în care raportul privind durabilitatea va face parte din situațiile financiare, fiind inclus în raportul administratorilor, și va trebui să fie verificat de un auditor independent, care va emite o opinie de asigurare limitată asupra acestuia.

Legislația în vigoare prevede și anumite exceptări de la întocmirea acestei raportări, în cazul filialelor ale căror informații privind durabilitatea sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor emis de o altă societate. Această scutire se aplică în condițiile în care raportul administratorilor filialei include informații precum denumirea și sediul social ale societății-mamă care raportează informații la nivel de grup, legături către raportul consolidat al administratorilor societății-mamă și către opinia de asigurare limitată aferentă, respectiv mențiunea că filiala este scutită de obligațiile de raportare. 

Un alt aspect demn de menționat este acela că informațiile din raportul de durabilitate nu se referă doar la societatea care raportează, ci la întregul său lanț valoric, ceea ce implică un efort considerabil pentru colectarea acestor date. Totuși, în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric, societățile pot furniza date privind eforturile depuse pentru a obține aceste informații, motivele pentru care nu au putut fi obținute, precum și modul în care intenționează să procedeze în viitor pentru a le obține, în primii trei ani de aplicare a cerințelor de raportare.

În concluzie, informațiile legate de durabilitate reprezintă un subiect de mare actualitate pe agenda mediului de afaceri local și european și este de așteptat ca în anii următori complexitatea cadrului de raportare să evolueze. Pregătirea raportării conform cerințelor legale este, deci, un proces amplu, care necesită atât informare promptă și alocarea de resurse financiare, cât și implicarea conducerii organizațiilor, pentru a da tonul transformării și a crea angajament în rândul echipelor.

Pe de altă parte, în condițiile în care raportarea privind durabilitatea este un subiect care va schimba dinamica raportării anuale a societăților comerciale, devine evident că rezultatele prezentate vor avea un impact semnificativ și din ce în ce mai mare asupra întegului ecosistem din jurul unei companii, influențând potențialii investitori, precum și clienții și colaboratorii.

A contribuit Oana Nicula, Director Audit, Deloitte România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „...în România, aproximativ 5.300 de companii să aibă de întocmit rapoarte privind durabilitatea în 2025, ceea ce presupune din partea acestora un efort remarcabil de documentare și măsuri efective în vederea conformării, într-un calendar relativ restrâns”.

    Ceva perfect inutil, ceva ce va impovara niste oameni de la contabilitate presupun, oameni ce deja au un milion de legi si reguli si regulamente si ordine de respectat. O munca degeaba. Pierdem timp cu tot felul de aiureli. Parcurgand OMF-ul am gasit de un milion de ori cuvantul „durabilitate” si atat. In rest, e o gargara nesfarsita.

    Romania se zbate, ultima din UE, intr-o saracie extrema, cu oameni ce nu pot manca decent (o persoana din cinci nu-si permite carne) si noi vorbim despre chestii ce nu vor aduce nimic concret, nimic important. Care nu vor conta deloc pana la urma.

    „Rata de deprivare materială și socială severă a fost de 24,3% în 2022, în creștere cu 1,2 puncte procentuale față de anul precedent. În 2022, 4.594.000 de persoane au fost afectate de deprivare materială și socială severă, dintre care 46,8% erau bărbaţi și 53,2% femei”. - https://adevarul.ro/economie/in-romania-unul-din-cinci-cetateni-este-traieste-2317065.html

    Nu vad pe nimeni preocupat de problemele majore, preocupat cu adevarat: situatie economica, coruptie, educatie, sanatate. Bine ca vom scrie niste rapoarte durabile despre durabilitate, de catre niste persoane durabile la nesfarsit.
    Sunt de acord ca si Romania trebuie sa aiba preocupari la nivel de secol XXI, dar cine rezolva problemele secolului XIX? E ca si cand nu ti-ai facut dus de 3 ani, dar te imbraci cu rochia de bal, vaporoasa si plina de sclipici si-ti pui mult fard pe ochi.

    Trebuie sa se inteleaga ca atata timp cat procente uriase (in jur de 50%) din populatie sunt afectate de saracie, analfabetism, analfabetism functional, sanatate precara, lipsa de acces la utilitati, cu justitie, autoritati corupte, lenese si incompetente, tara asta n-o sa poata progresa in veci. Din contra, trecand anii toate astea se vor vedea din ce in ce mai tare.

    Ultimele stiri din ultimele 48 de ore:
    Pe la Suceava cineva isi otraveste padurea cu buna-stiinta in scop de lacomie si afaceri veroase.
    Iohannis vrea sa fie senator si modifica o lege pe ultima suta de metri.
    Mario Iorgulescu scapa de condamnarea de 14 ani.
    Procesul lui Vlad Pascu sufera o noua amanare.
    Dosarul Revolutiei retrimis la Parchet.
    100 de copii au fost intoxicati la scoala dupa ce au mancat o masa calda din programul de rasunet national: o masa sanatoasa.
    9 nou-nascuti la Maternitatea Giulesti, cu infectii nosocomiale.
    „Are zeci de milioane de euro și un avion privat, dar merge cu metroul și autobuzul în București
    Valeriu Iftime, patronul clubului FC Botoșani, cu o avere estimată la 30 de milioane de euro, folosește transportul în comun când ajuge în București”. – digisport.ro

    Wow! 30 de milioane?! Foarte muncitor, omul. Sper ca e si durabil.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult
sound-bars icon