PNL, PSD, Cooperativa. Cât îl va mai ține norocul pe Klaus Iohannis, șoferul care merge cu 60 la oră și prinde toate semafoarele pe verde

Foto: presidency.ro

• Un prieten microbist îmi descrie meciul politic dintre PSD și PNL: „Parcă vedeam cum se bat Gloria Bistrița și Ceahlăul Piatra Neamț”. Zâmbesc amintidu-mi de celebra înfruntare din epoca de aur a Cooperativei, ciocnirea giganților Tata Jean și Pinalti, esența blatului din fotbal. Zilele astea senzația de blat între cei doi mari din politică a fost puternică. Informația că ar exista o înțelegere între Marcel Ciolacu și Ludovic Orban a fost alimentată chiar de tabăra lui Marcel Ciolacu, ca să-i crească acestuia profilul politic de negociator și, invariabil, cota în partid în perspectiva viitorului Congres PSD. Pentru Ludovic Orban, povestea blatului n-a sunat doar prost, ci și oarecum nedrept. Prins între interesele baronilor PNL, care, la fel ca „omologii” lor din PSD, nu-și doreau alegeri în 2 tururi, și ambițiile lui Klaus Iohannis, care voia căderea Guvernului și deschiderea jocului pentru anticipate, Ludovic Orban a avut o tresărire de orgoliu marți seara, când a adoptat cu sete ordonanța „pentru anticipate” - un bolovan în gura PSD menit să rupă orice înțelegere tacită între cele două partide. Furia pesediștilor în dimineața moțiunii a atins cote maxime. Sentimentul general printre pesediști era că Ludovic Orban „nu a respectat înțelegerea” și, prin urmare, PSD a promis că va face uz de toate mijloacele ca să blocheze anticipatele, pe care, într-o primă fază și în baza unei posibile înțelegeri cu Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu le acceptase. Ciolacu însuși le-a spus parlamentarilor social-democrați că anticipatele „nu se vor întâmpla”.

• „Un sas încăpățânat”, căruia dacă i-a intrat ceva în cap nu-i mai scoți în veci și pururi. Așa îl descriu cei care îl cunosc de multă vreme pe Klaus Iohannis. O încăpățânare dublată de un permanent noroc chior, deoarece Klaus Iohannis este „șoferul ăla care merge în parmanență cu 60 la oră și prinde toate semafoarele pe verde”. Până acum, în politică i-a ieșit cam tot ce și-a propus, de la Primăria Sibiu, pe care a câștigat-o cu niște scoruri aproape de unanimitate, până la cele 2 mandate de președinte al României. Deși puțini îi dădeau șanse, referendumul pentru Justiție a fost o lovitură politică perfectă, care a schimbat complet jocul politic, a destabilizat PSD și a adus pentru prima dată în 30 de ani PNL în postura de partid „mare” (cu o cotă în ultimul sondaj IMAS care se apropie de 50 la sută!). Anticipatele sunt obsesia lui Klaus Iohannis încă din momentul în care s-a făcut rocada între PSD și PNL. Calculul președintelui este că fereastra de oportunitate se va închide și că, de la acest pisc de popularitate, inevitabil, PNL nu o mai poate lua decât în jos. Încăpățânarea de a ajunge la anticipate l-a făcut pe Klaus Iohannis să sacrifice alegerea primarilor în două tururi. A fost o pierdere asumată, președintele având dubii că proiectul ar fi putut trece de o Curte Constituțională desenată în formula „politică” de azi. Prin urmare, l-a împins pe Ludovic Orban în această asumare de răspundere cu un rezultat până la un punct previzibil: moțiune de cenzură și căderea Guvernului. De aici încolo începe marele salt în necunoscut.

• PSD azi, mai mult decât ieri, nu vrea anticipate. „Sfidarea” de marți noaptea, venită din partea lui Ludovic Orban, a schimbat tactica. O parte majoritară din PSD e dispusă să blocheze Parlamentul, să nu asigure cvorumul de ședință, să amâne toate procedurile parlamentare până după alegerile locale, când anticipatele nu se vor mai putea organiza. E dispusă chiar să strângă o majoritate pentru a vota Guvernul lui Klaus Iohannis, doar ca să nu se ajungă la dizolvarea Parlamentului. Mai există o grupare în PSD care ar accepta până la urmă anticipate, dar doar în condițiile în care ele se țin simultan cu localele, astfel încât baronii să tragă nu doar pentru realegerea lor, ci și pentru lista de parlamentari. Nu era greu de anticipat: dacă se vor face, anticipatele vor trece prin mâna PSD. Își vor tăia parlamentarii o mână, își vor scurta mandatul cu șase luni doar pentru că așa dorește Klaus Iohannis? Și chiar în condițiile unei înțelegeri politice între președinte și gruparea pro-anticipate din PSD, câți vor accepta să respecte consemnul de la partid, în situația în care mai bine de jumătate dintre parlamentarii PSD se vor duce direct în șomaj, Marcel Ciolacu neputându-le garanta realegerea în viitorul Legislativ? Jocul de-a anticipatele al președintelui este unul riscant pentru că depinde de multe variabile aflate în tabăra cealaltă. Îl va ajuta pe Klaus Iohannis proverbialul său noroc să ajungă la anticipate? Sau va fi obligat să oprească la roșu?
• Pentru România de azi, anticipatele sunt fără doar și poate de dorit. Dacă s-au strâns atât de ușor 261 de parlamentari care au dat jos Guvernul, avem o imagine clară a faptului că Guvernul Orban nu avea cum să guverneze în realitate. El era ținut în viață, dar funcționa cu frâna de mână trasă. Orice inițiativă îi era sabotată din Parlament sau din instituțiile penetrate până la os de un PSD care știe să joace la perfecție cartea opoziției fără a părăsi de fapt puterea. Semnificativ pentru imaginea Guvernului captiv a fost momentul în care Ludovic Orban se căuta de bani ca să plătească facturile lăsate de Viorica Dăncilă, iar estimp parlamentarii PSD i-au mai pus pe nota de plată și dublarea alocațiilor pentru copii. Dacă tot n-avea de unde să plătească consumația fostei guvernări, măcar să aibă o factură mai mare! - e greu să bați logica populistă și iresponsabilă a PSD.
• Refuzând anticipatele, PSD se agață cu disperare de putere și amână inevitabila întâlnire cu alegătorii, sperând că aceștia au memoria scurtă și până în toamnă vor uita toate nefăcutele Guvernelor Dragnea. În ultima jumătate de an, la fiecare întâlnire electorală, pentru PSD a ieșit prost: poporul i-a spus de 2 ori să plece. Realitatea electorală de azi nu mai are nimic în comun cu realitatea politică din Parlament, unde PSD s-a baricadat într-o majoritate cu Pro România, ALDE și UDMR, care ar putea ține România captivă încă o jumătate de an. Criza politică se rezolvă doar prin întoarcerea la popor, însă în acest moment pentru PSD întoarcerea la popor e cea mai mare spaimă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp