
Foto: Getty Images
O parte din problema legată de apetitul scăzut pentru economisire și investiții al românilor este legată și de starea intermedierii financiare de la noi. 24% din PIB este astăzi finanțarea acordată de intermediarii financiari din România sectorului privat. În țările OCDE este de vreo 7 ori mai mare. Adică, cu o intensitate de 7 ori mai mare (pe medie), în țările cu adevărat dezvoltate (către care tindem) există o implicare mai mare a sectorului financiar în finanțarea sectorului privat.
Cum ajută calitatea, sofisticarea și intensitatea intermedierii financiare creșterea apetitului populației pentru economisire și investiții?
Simplu. Cu cât opțiunile pentru a economisi și a investi sunt mai diversificate, cu atât ne vom dori să facem asta mai mult. Să generăm venituri din aceste investiții, care să completeze venitul din sursa principală (salariul, la cei mai mulți români). Prin investiții, îți poți ”lua” al doilea sau chiar al treilea ”job”, generator de venituri. Ca să vrei să faci asta, ca să poți să faci asta, trebuie să ai alternative la dispoziție.
Poate îmi doresc să cumpăr un apartament să îl închiriez. Nu o fac pentru că fie nu am bani suficienți, fie consider prea riscantă această investiție sau consider o bătaie prea mare de cap cu așa ceva (trebuie să renovez, să am instalatorul și electricianul la îndemână mereu etc.). Altfel ar sta lucrurile dacă un specialist s-ar ocupa, în locul meu, de asta. Chiar la un nivel mai sofisticat decât acele scheme cu apartamente cumpărate la malul mării închiriate în regim ”time sharing”. De exemplu, o companie de leasing care nu închiriază apartamente, ci închiriază bunuri de echipament, promovând transferul de tehnologie și inovarea. Compania de leasing are avantajul că are credibilitate (trecut relevant, notorietate și îndeplinește condițiile necesare) și experiență (știe cum se face) ca să listeze acțiuni și obligațiuni prin mecanisme specifice burselor (IPO, DR-uri, securitizare). Listându-se pe bursă cu acțiunile sale, intermediarul financiar extinde și diversifică opțiunile de investiții pentru investitorii individuali. Cumpărând acțiuni la această companie, voi obține dividende (profit) din închirierea unor active sofisticate (echipamente) care sunt închiriate apoi IMM-urilor care nu au încă experiența și credibilitatea de a fi bancabile pe termen lung (nu s-ar califica încă la un credit de investiții) și nici nu se pot lista pe bursă. În loc să cumpăr un apartament să îl închiriez, aș putea să cumpăr acțiuni la o astfel de companie. Sau la mai multe. Sau la un fond de investiții care finanțează așa ceva (dacă vreau un risc și mai redus). Când cumpăr obligațiuni la astfel de intermediari financiari, devin creditorul lor direct. Adică, banca lor, bancherul lor.
Ca să pot să fac asta, acești intermediari (IFN-uri) trebuie să apară și să se dezvolte puternic, ajutați inclusiv de reglementări și de legislație favorabilă. Acum, acest sector este încă foarte slab dezvoltat, într-o fază foarte incipientă (verificați listările pe BVB de acțiuni și obligațiuni). De asta spun mereu că nu este suficient doar să facem educație financiară sau economică. Fără a dezvolta și sofistica piața, devine irelevant și inutil tot efortul de educație financiară / economică.
Evident, rămân în discuție alte două probleme la fel de importante: (i) ca să se dezvolte aceste companii de leasing sau de forfetare a creanțelor pe termen lung, ele trebuie să poate găsi în economia reală antreprenori serioși și capabili să pună tehnologiile finanțate la muncă (cei din fondurile cu capital de risc și business angels se plâng de precaritatea antreprenoriatului juvenil din România) și (ii) statul trebuie să nu mai încurce și să ajute aceste IMM-uri să treacă de momentele grele de început, nu să taxeze usturător și imprevizibil orice antreprenor care încă se chinuie să treacă de la stadiul de prototip de produs la primii clienți.
Mă ofer să ofer consultanță și mai multe detalii oricui vrea să pornească un IFN pentru leasing de echipamente sau orcărui IFN care vrea să se listeze pe bursă cu acțiuni și obligațiuni pentru a trece de la finanțarea mașinilor de lux în leasing la finanțarea roboților industriali în leasing.
Notă: Acest material reprezintă opinii personale, nu reprezintă punctul de vedere al Academiei de Studii Economice din București și nu implică sub nicio formă universitatea din care fac parte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.