foto Profimedia
Acum 400 de ani, într-un interval de numai 8 ani, în Olanda, mai precis în și lângă Amsterdam, două inovații geniale au făcut posibilă apariția capitalismului.
Prima inovație aparține lui Cornelis Corneliszoon van Uitgeest, un tip care poseda câteva mori de vânt lângă Amsterdam. În 1594 a utilizat un arbore cotit, componenta centrală a sistemului bielă-manivelă, pentru a transforma mișcarea circulară a palelor morii în mișcare liniara în plan vertical. A atașat la capătul axului vertical mai multe lame de fierăstrău. Astfel s-a automatizat procesul manual de tăiere a buștenilor și transformarea lor în scânduri pentru construcția corăbiilor. Productivitatea a crescut de 30 de ori. Olandezii erau capabili să construiască corăbii ieftine, rapid și în număr mare.
În acea perioadă, portughezii stăpâneau mările, iar prețioasele și profitabilele produse din Asia nu puteau fi comercializate de neguțătorii olandezi.
În același an 1594, un grup de olandezi, majoritatea neguțători bogați, a decis să încerce o expediție către Asia, pentru a sparge monopolul portughezilor. Antreprenorii au securizat capital în valoare de 300.000 de guldeni, o sumă impresionantă, în condițiile în care o casă mare în centrul orașului costa 5.000 de guldeni. Au reușit să trimită 4 corăbii cu 250 de marinari către Asia de Sud-Est, care au ajuns până pe țărmurile insulei Java. În august 1597, s-au întors 3 corăbii cu 87 de marinari piele și os, ce aveau cu ei câțiva saci cu mirodenii și piper. Expediția a fost un dezastru financiar și uman, însă antreprenorii care și-au riscat capitalul au înțeles că monopolul portughez cu mirodenii poate fi spart.
În următorii ani, numeroase companii de transport maritim au fost înființate și zeci de expediții spre Asia au fost finanțate și organizate. Succesul comercial a fost fulminant. Problemele au început să apară, deoarece micile firme concurau între ele, iar vânzătorii asiatici începuseră să crească prețurile.
În aprile 1602, în Amsterdam, un domn numit Dirk van Oss, ce fusese implicat și în prima expediție din 1594, înființează Dutch East India Company, ca o companie menită să spulbere concurența, un gigant în comerțul cu teritoriile din Asia de Sud-Est, un adevărat monopol. Apare a doua inovație genială, de data aceasta în domeniul financiar. Dirk van Oss stabilește sediul companiei într-o cameră din propria casă. Din acest sediu central, vinde bucăți mici din companie, adică acțiuni oricui era dispus să cumpere. Peste 1.000 de oameni, din diverse categorii sociale, neguțători, slujbași la primărie, meșteșugari, fabricanți de săpun, servitori etc au ales să își riște o parte din bani și au cumpărat acțiuni. Practic acesta este momentul în care capitalismul a luat ființă. Compania Olandeză a Indiilor de Est (Dutch East India Company în lb. en.) a fost prima corporație multinațională din lume care a emis acțiuni publice.
Condiția pentru investitori a fost să păstreze fondurile în companie pentru 10 ani. Problema era că pentru micii investitori, 10 ani era o durată prea lungă. Soluția a constat în crearea unui spațiu fizic, pe un pod, lângă mare, unde investitorii care voiau sa vândă acțiuni se întâlneau cu cei ce voiau sa cumpere. În zilele ploioase, investitorii se întâlneau într-o clădire a unei foste biserici catolice. Așa a apărut prima bursă de acțiuni din istorie.
Valoarea de piață maximă a Companiei Olandeze a Indiilor de Est este estimată, în termeni moderni, la aproximativ 7.900 miliarde de dolari, fiind considerată cea mai valoroasă companie din istorie. În ianuarie 2026, NVIDIA este evaluată la 4.560 miliarde de dolari.
Libera inițiativă, spiritul antreprenorial, cultul muncii, seriozitatea, respectarea contractelor verbale sau scrise, capacitatea de asumare a riscurilor, abundența capitalului, inovațiile tehnologice și financiare, un sistem juridic solid și o societate mult mai liberală față de restul Europei - în Olanda nu exista un monarh absolutist - au permis dezvoltarea societății, au adus prosperitate celor ce și-au riscat banii.
Acum 36 de de ani, în ianuarie 1990, atât România cât și Polonia plecau la drum de pe poziții economice aproximativ egale. Noile guverne aveau de gestionat economiile de comandă, socialiste anchilozate, învechite și îmbâcsite, împreună cu marile speranțe ale milioanelor de cetățeni ce își doreau o viață decentă, iar unii dintre ei și o societate democratică.
În anul 1989 PIB-ul (Produsul Intern Brut) al Poloniei a fost de 67,2 miliarde USD, obținut cu 37,96 milioane de locuitori, iar al României de 54,2 miliarde USD la o populație de peste 23 de milioane de locuitori, atingând cel mai înalt nivel demografic din istoria țării.
În Polonia, în urma alegerilor parțial libere din iunie 1989, sindicatul Solidaritatea a format primul guvern non comunist al țării după 1945, condus din august 1989 de dl. Tadeusz Mazowiecki. Ministrul de finanțe în guvernul Mazowiecki, dl. Leszek Balcerowicz, a fost creierul reformelor economice profunde înfăptuite în Polonia începând cu ianuarie 1990. Strategia dlui. Balcerowicz a fost pur și simplu o strategie rapidă de trecere de la economia dirijată, total ineficientă la economia de piață, prin privatizări masive. Dl. Balcerowicz a înțeles că are o șansă unică, dacă nu acționează rapid forțele politice aflate la putere vor începe să discute în contradictoriu, comuniștii se vor regrupa și reforma va fi definitiv blocată.
În România, puterea politică instaurată în decembrie 1989, formată din foști înalți membri ai partidului comunist, a refuzat calea economiei de piață, privatizările companiilor de stat au început în ritm de melc după alegerile din 1996.
În lipsa reformelor economice fundamentale din anii ‘90, economia a stagnat sau a crescut extrem de lent pe o durată de aproximativ 12 ani, PIB-ul din 1989 a fost depășit abia în anul 2003. Prețul social al lipsei reformelor în cazul României este uriaș, cu 4-5 milioane de români ce au emigrat și multe capacități de producție distruse, abandonate sau demolate. Dacă am fi mers cu reformele în paralel cu Polonia, cel mai probabil astăzi PIB-ul țării ar fi ajuns la 700-750 miliarde USD.
Problema majoră a companiilor deținute de stat este că sunt victima sigură a algoritmului politic și a indiferenței managerilor, cei mai mulți total incompetenți, deoarece sunt numiți pe criterii politice, de apartenență la grupările de putere din interiorul partidelor.
În zonele din economie unde proprietatea de stat este majoritară, lucrurile merg prost, resursele fiind distribuite arbitrar, absolut ineficient, exact ca în socialism, vezi cazurile Tarom, CFR Marfă, sectorul energetic unde nu s-a investit în capacități noi de producție, care să le înlocuiască pe cele dezafectate, așa că în loc să exportăm energie electrică, importam.
De la acest Guvern nu mai am așteptări legate de reformele structurale, poate în viitorul foarte îndepărtat, undeva după anul 2050, să ajungă la Palatul Victoria o echipă dispusă să implementeze profesionist necesarele reforme.
Mai este o variantă destul de plauzibilă.
Datoria internă și externă să crească atât de rapid - deja suntem la 60% din PIB adică 240 miliarde de euro - astfel încât Guvernul, care o fi el, după ce ne va mări din nou impozitele, taxele și accizele, care oricum sunt mereu prea mici, să fie obligat de lipsa fondurilor să vândă parțial sau total active din portofoliu:
o Hidroelectrica
o Transgaz
o Portul Constanţa
o Tarom
o Romgaz
o CEC Bank
o Șantierul Naval Mangalia
o Aeroporturile
o Transelectrica
o Romaero Băneasa
o Carpatica Feroviar (fosta CFR Marfă)
o RA APPS (Regia Autonomă ”Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”)
o Salrom (Societatea Naţională a Sării)
o Metrorex
o Nuclearelectrica
o OMV Petrom
o Romsilva
ca să returneze capitalul și dobânzile creditelor scadente.
România participă chiar fără să vrea, la o competiție acerbă cu toate celelalte țări de pe planetă, iar în condițiile schimbărilor tectonice ce provin din SUA, a apropierii marelui urs(s) siberian de granițele țării, pasivitatea și lipsa de viziune a vremelnicilor conducători sigur ne vor costa scump. Prețul, ca de obicei, va fi plătit tot de oamenii obișnuiți, demnitarii sau persoanele extrem de bogate, în cel mai rău caz se vor refugia pe alte meridiane, cu soare blând.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.