Foto: Inquam Photos/ Costin Dincă
„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” – Pavel Puiuț, Filantropica.
Măcar atât să spună turismul românesc, o poveste. Măcar o poveste dacă vrea pomană.
Înainte de toate vreau să vă întreb un lucru: după 5 ani de vouchere de vacanță pompate în turismul românesc, vedeți vreo dezvoltare a acestuia? Ați văzut ceva care să vă facă să spuneți: Da, domn’e, iată, cu ajutorul tichetelor de vacanță cutare zonă a înflorit mai ceva decât magnolia primăvara? Dacă da, vă rog să mă scuzați și puteți trece la următorul articol.
Dacă nu, haideți să vedem o sinistră realitate din turismul mioritic: cum tichetele de vacanță îngroapă încet, dar sigur turismul românesc și cum niște distinși reprezentanți ai industriei turistice s-au gândit să accelereze procesul.
Cifrele:
Cu ocazia legii 165 din 2018, cetățenii români bugetari primesc vouchere de vacanță pentru a se odihni și trata. 1450 de lei/ persoană. Să zicem 300 de euro, să nu ne încurcăm la socoteli. Treaba cu tichetele de vacanță e de prin 2009, însă din 2017 avem sistemul actual.
În noiembrie 2022, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, România avea 1.280.000 de bugetari. Asta înseamnă că statul a pompat în turismul românesc o enorma subvenție de 384 de milioane de euro (384.000.000 de euro). Dar să înmulțim cifra asta cu 5 (ani cu subvenție). Iată cum am ajuns la 1.9 miliarde de euro pompați de stat în turismul românesc. Da? Mai citiți o dată cifra asta. Turismul românesc, intern, domestic, mioritic, a primit o pomană de aproape două miliarde de lei timp de cinci ani ca sa se întâmple preponderent nimic. Nimic bun.
Pe 21 martie 2023, reprezentanții industriei turismului din România s-au mai dus o data la legiuitori, plini de mândrie și cu căciula în mână să ceară o lege prin care să se dea carduri, vouchere, tichete, bilete de papagal, de vacanță la toată lumea. La tot poporul românesc. Adică să se acorde vouchere printr-un bizar mecanism și celor din privat. (4.2 milioane de oameni). Din câte îmi aduc eu aminte, domeniul privat, corporațiile, sereleurile si restul NU au solicitat așa ceva niciodată. În schimb, grupurile de domni din turism zic să meargă tot poporul în groapa numită litoralul românesc, de exemplu pe bani... pe banii cui? Asta e întrebarea de 1.7 miliarde de euro pe an.
Faptele:
A da tichete de vacanță nu e un lucru rău în sine. Oamenii, după muncă, trebuie să se și odihnească. Scopul inițial a avut trei piloni:
1. Voturile. Un votant fericit este un votant asigurat. Sinistru, dar democratic. Partidele nu au dat bani de la ele, ci de la copiii votanților, astfel încât nimeni nu o să se prindă și nici nu doare pe moment.
2. 1.2 milioane de oameni, bugetari, care enorma majoritate, da, au lefuri mici, urmau să primească o un card cu echivalentul a 1450 de lei pe care sa il folosească exclusiv pentru vacanțe în România. Creștinește vorbind a fost și este un lucru bun. Aici închidem ochii la faptul că tichete de vacanța au fost date si unor angajați care aveau nevoie de bani pentru rechizite pentru copii, mai degrabă, dar și unor domni bugetari cu salarii de peste 10.000 EUR/ lună. Aceștia din urmă, în profund spirit patriotic, au preferat, cu siguranță, o săptămână la Olănești în detrimentul uneia în Maldive. Na, doar aveau tichete.
3. Să se impulsioneze, domne, turismul ăsta românesc, să se ducă oamenii să vadă țara, să umple hotelurile, pensiunile și restaurantele, să fie pline drumurile patriei ca în afișele de la ONT. Am pomenit de o ONT, că din păcate, la 30 de ani de la revoluție, în continuare, domnii de la ONT sunt la butoanele turismului românesc. Ce să zic, o altă idee înălțătoare. Când nu dai bani de la tine, dar îi dai pentru tine, lucrurile merg pe foarte repede înainte. Acest punct trei a însemnat, de fapt și esența dezastrului.
Realitatea:
Sistemul sau schema voucherelor de vacanță a însemnat și înseamnă, de fapt, un cancer ce a cuprins turismul românesc și din care un grup de domni și doamne se hrănește. Un grup. Hotelurile și pensiunile serioase nici nu iau în calcul tichetele astea la bugetare.
Esența grupului se numește litoralul românesc. Litoral care a ajuns așa de contraperformant, încât singura soluție de a ține toată lucrarea aia în viață este subvenția masiva, altfel, în cel mai scurt timp scaunele pe masă și „Închis” pe ușă.
Haideți să vă dau un exemplu.
Un hotel de patru stele din Mamaia are 135 de zile de viață pe an. De la 15 mai, la 30 septembrie. În rest, lacătul pe ușă și scaunele pe mese. Hotelul are 30 de camere duble. Asta înseamnă ca trebuie să acopere 4050 de nopți de cazare.
La hotelul ăsta, în 2023, în vârf de sezon, o cameră dublă cu mic dejun costă pentru 4 nopți 680 de euro (3300 de lei). Nu prea e apetisant, nu? Dar la 1800 de lei parcă ar mai merge... Diferența este voucherul de cazare. Cu două vouchere mergi cam pe gratis. Ba chiar zici că mai poți da și 700-800 de lei in plus. Voucherul nu este muncit, este un dat, este pomană. Deci simțământul financiar aici e mic. Mulți hotelieri au prins mișcarea (șmenul) încă din 2018 si au umflat tarifele pentru că sigur cădea câte un bugetar în plasă, din păcate.
Mie, ca privat, la 4000 de lei/4 nopți mi se părea abuz și o tăiam degrabă în Grecia sau Bulgaria. Dar pe hotelierul de le litoral îl durea la bască, erau niște bugetari condiționați cu voucherele mioritice gata să vină la el. Camerele lui se rezervau ultimele, că erau scumpe și proaste. Dar se rezervau până la urmă. Se rezervau pe un discount dat de stat de 50%, adică omul dădea din buzunar un pic mai jos decât tariful corect. Ceea ce era ok, nu? Mișcarea asta s-a răspândit pe litoral, dar și pe Valea Prahovei, de exemplu, într-o veselie.
A fost bine. Grupurile de doamne si domni au câștigat frumușel. Alte hoteluri s-au zbătut în mocirla creată, iar unele au și murit. Pe litoralul românesc, în 2022 au fost hoteluri care au trăit în proporții de 50-90% pe baza voucherelor de vacanță. Absolut îngrozitor. Grație tichetelor de vacanță, s-a pierdut legătura cu realitatea.
Până la urmă în 2022, o combinație mortală de factori a îngenucheat litoralul românesc. Iar unul dintre factori a fost voucherele de vacanță cu mecanismul de mai sus.
1,2 milioane de tichete de vacanță au pus pe turismul estival românesc o presiune care nu fusese luată în calcul (nu avea de cine, că la minister pare că nu prea sunt profesioniști). Cererea a depășit cu mult oferta, iar tarifele la servicii turistice au explodat. Odată cu ele au explodat și tarifele la serviciile auxiliare. De asta am ajuns în situația în care o felie de pepene sau un cocean de porumb la Mamaia, pe plajă, să coste cât un Aperol Spritz la Nisa pe plajă. Și din cauza asta, anul trecut zeci de mii de români au dat litoralul românesc pe cel grecesc, bulgăresc, turcesc, dubaiez samd.
Aici, ca un mic condiment, mai adăugați si îngrozitoarea evaziune fiscală de pe litoral.
Acum, pentru că dezastrul pare că nu a fost complet, domnii si doamnele din turism vor să multiplice pârghia cu care au demolat turismul până acum. Să convingă statul să dea o lege prin care să mai pompeze încă 4.2 milioane de vouchere, a câte 1450 de lei în industria turismului românesc.
Deci, în mintea dânșilor, subvenționarea masivă a unui sector este cheia prin care acel sector va performa. Noaptea minții.
De partea cealaltă:
Cu cât subvenționăm mai mult turismul (despre care domnii se pare că nu au sesizat că se află în vârful piramidei nevoilor), cu atât îl vom decupla și mai mult de circulația turistică internațională.
Voucherele de vacanță mioritice pentru tot poporul vor însemna, pe lângă presiunea mai sus menționată, apariția si întreținerea unor metehne foarte păguboase. Cea mai gravă dintre ele: „Merge și așa, că vin ăia cu vouchere și nu au încotro, tre' să le cheltuie”. Sosirea turiștilor cu vouchere de vacanță nu duce la nicio investiție, nu este programabilă, nu se poate stabili o anume creștere a circulației turistice într-o zonă doar pentru că statul sparge câteva miliarde de euro. Onor aici Litoralul Românesc, mare parte din culoarul Rucăr-Bran, „stațiunea” Rânca și puteți completa și dvs.
Turiștii străini, pentru că nici nu ne mai obosim să ajungem la târgurile importante de turism sau să avem o promovare cât de cât coerentă, ne vor ignora și cu mai mult succes. La nivel de turiști pe cap de locuitor, pe sumă cheltuită la noi, pe orice indicator vreți, România se află mult în spatele clasamentului, mult în coadă. Iar subvențiile nu fac decât să o îndepărteze și mai mult. Vom fi un fel de Somalie turistică a Europei. Noi cu noi.
Pomparea acestor miliarde de euro în industria turismului se face din bugetul național. Nimeni de la Uniunea Europeană nu este suficient de tâmpit încât să finanțeze prin programe europene lipsa de performanță. Miliardele astea de euro ar fi prins bine în orice alte domenii și dacă pentru turism s-ar fi lăsat, cinstit, câteva zeci de milioane de euro din care să ne promovăm isteț, să dezvoltăm programe de antreprenoriat locale, să încurajăm și să finanțăm asociațiile de turism, să inițiem programe de instruire, să dezvoltăm mecanisme de susținere în mod direct al angajaților din turism care au problema sezonalității, atunci turismul românesc ar fi arătat mult mai bine, ar fi fost mult mai sănătos, iar noi am fi avut mult mai multă încredere în viitor.
Întrebarea de câteva sute de mii de oameni ce lucrează în industria turismului: ce se va întâmpla dacă finanțarea asta monstruoasă se va aproba, iar peste o perioadă de timp, când răul va fi bine înrădăcinat, robinetul se va închide?
Deși sună ciudat, poza turismului românesc in acest moment, înfățișează o industrie care generează o pagubă reală de câteva sute de milioane de euro pe an: banii pe care îi încasăm de la străini vs. banii pe care îi pompăm în turism sub formă de subvenții. Circulația turistică internă înseamnă, în mare măsură doar bani mutați dintr-un buzunar în altul. În Europa nu mai este niciun stat cu asemenea dezastru în curte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pai, cum ar fi Daca voucherele astea ar fi valabile numai in extrasezon, de exemplu? E usor, mai nene!
Atata timp cat exista un sistem paralel de plata in timpul sezonului, litoralul va continua sa fie “second hand” din punctul de vedere al serviciilor. Faptul ca sistemul asta se intampla de cativa ani buni, ma face sa cred ca exact asta se vrea: litoral pentru cocalari. Ma scuzati,
Pai, cum ar fi Daca voucherele astea ar fi valabile numai in extrasezon, de exemplu? E usor, mai nene!
Atata timp cat exista un sistem paralel de plata in timpul sezonului, litoralul va continua sa fie “second hand” din punctul de vedere al serviciilor. Faptul ca sistemul asta se intampla de cativa ani buni, ma face sa cred ca exact asta se vrea: litoral pentru cocalari. Ma scuzati,
1 Programarea concediilor care în sectorul bugetar trebuie prevazut în diferite perioade din an ( datorita personalului puțin ) nu toți își pot lua concediu sa zicem în octombrie sau noiembrie.
2. Nu poți impune unui salariat indiferent ca e bugetar sau privat când să-și poată lua concediu
3. Dacă să presupunem că voucherele ar avea valabilitate să zicem în lunile octombrie-mai toate vor fi folosite la munte. Cine naiba se va duce pe litoral în noiembrie în zile ploioase și friguroase.
Așa măcar sistemul de vouchere contribuie la menținerea pe linia de plutire a turismului pe litoral. Să nu uităm că o parte consistentă a voucherelor e folosita în stațiunile de tratament și în zonele de turism montan. Nu toate sunt folosite pe litoral. Dacă ar rămâne să viziteze litoralul doar cei care au bani suficienți pentru asemenea sejururi afacerile vor scădea dramatic pentru că mulți bugetari simpli ( aici nu vorbim de speciali și de demnitari) nu-și vor mai permite un concediu pe litoralul românesc. Un sejur pentru o familie cu 2 copii să zicem costă undeva la 1000 € pentru o săptămână. Cu salarii medii de 3500 net în domeniul bugetar mulți nu se vor mai duce pe litoral. Cei care au venituri suficiente ( privați și demnitari sau speciali ) vor pleca în străinătate după cum am spus în Grecia, Turcia Croația nu la Marea Neagră. Dacă sperați ca prin această scădere a numărului de turiști să scadă și preturile vă înșelați pentru că nu vor scădea nici costurile cu energia electrică nici cea cu încălzirea sau alte utilități și nici prețurile alimentelor. O mare parte din hoteluri vor da faliment și se vor pune în vânzare ( fenomen observat deja pe litoralul romanesc) iar cele puține ramase vor menține prețurile mari din aceleași motive enumerate mai sus legea cererii și ofertei ca în orice domeniu ( cea din piață asigurărilor RCA e graitoare) când sunt mai putini ofertanți vor crește prețurile. Soluția e un program coerent de susținere a turismului prin subvenții condiționate în afara sezonului (estival ( adica tu antreprenor de pe litoral dacă vrei să beneficiezi de subvenție in extrasezon trebuie sa indeplinesti niste conditii de exemplu sa mentii personalul tot anul , sa oferi aceleasi conditii ca in sezon ca la accesarea de fonduri europene) De altfel puțini bugetari se duc pe litoral cu vouchere în vârful sezonului ( 15 iulie-15 august tocmai din cauza prețurilor) voucherul acoperă prea puțin din totalul facturii. Prețurile mari de pe litoralul românesc e dat de sezonul prea scurt și de invazia bucureștenilor în weekend care nu se uită la bani. Cei care vor să stea mai mult de o săptămână se duc în străinătate. Weekend-urile și cele prelungite sunt folosite de bucureșteni în număr mare care pot ajunge pe litoral în 3-4 ore. Pentru Grecia, Turcia sau Croația trebuie să piardă doua zile la drumul dus întors. Acest fenomen se vede și mai bine în stațiunile de pe Valea Prahovei în sezonul de iarnă odată cu invazia bucureștenilor. Cei care se duc la schi în Austria, Bulgaria , Slovacia sau Serbia pierd la fel 2 zile pe drum. Altfel cei care merg pentru mau mult de 7 zile aleg stațiunile din afara țării. Bucureștenii au venituri mult peste medie și nu se uită la bani în concediu.
Tichete de masa , tichete cadou , prime de Paște și Crăciun, bonusuri periodice card 7 gym, fursecuri, fructe și sucuri la birou din partea firmei plata cursurilor de perfecționare, telefon, laptop și autoturism la unele joburi, plata unor activități de voluntariat efectuate de salariat. Am dat doar câteva exemple culese de pe eJobs sau Best Jobs în timp ce funcționarul public de rand trebuie să-și cumpere din bani proprii hârtia igienica și colile de imprimantă de la locul de muncă că nu sunt bani la buget.
Acum vreo 28 de ani mi-am promis ca timp de 10 ani nu mai calc pe litoralul romanesc. Au trecut 28 si nu i-am dus lipsa. Deci: Ce pierdem?
Va inchipuiti un Google de stat? SpaceX isi produce navetele la un pret de 100x mai mic decat NASA. Are sens sa discutam? Fiecare isi urmareste interesul. Interesul celor finantati de stat este si va fii sa mulga cat mai mult.
Lăsați-o pe-asta cu "Românica", e penibil! Ziceți "România", așa se numește, nu o să păreți mai puțin deștept, ba dimpotrivă.
De fapt, tot angajatul privat plateste salariul angajatului bugetar. Iar pomana nu e nici la banca, ci la angajatul bugetar si la Horeca.
De altfel, am mai vazut astfel de scheme intr-un domeniu foarte "popular" tarii: agricultura. Aceeasi Marie cu alta palarie!
Si înainte de 89 erau preturi mici în extrasezon să atragă și atunci turiști să mențină activitatea și salariile personului calificat, mai ales în balnear. Acum e furt din buget mai ales către litoral și marile stațiuni, în vârf de sezon. E suficient un act normativ care să stabileacsă că vaucerele se pot folosi în extrasezon cu motivația aferentă.
Faptul că guguştiucii tărâmului fără-de-lege numit vremelnic România, tot inventează monedă "rea", fie ea voucher de vacanţă, pentru biciclete, pt ochelari, pt energie etc dovedeşte prostia, indolenţa, ipocrizia, lăcomia acestora. Fie că guguştiucii sunt cei ce de pe meterezele puterii care scuipă vouchere către pulime, fie că sunt amărăştenii înşişi ori colectorii voucherelor (precum "antreprenorii" din turism) cu toţii contribuie dea-oarba la deteriorarea continuă a calităţii produsului vândut pe bani răi, la mlăştinirea a tot ce încă nu e. putred.
Pe când vouchre pentru pâine, pentru lapte, pentru cartofi... S-o votăm pe Firea, şi e gata!
Apoi dau de un an mai greu, iar la "reluare" au de "recuperat pierderile". Despre ce vorbim aici?
Apoi ca ati adus in discutie Croatia. Problema lor a fost ca si ei au "romanii" lor. Cand banca centrala a stabilit cursul de schimb de la coroane la euro, toti comerciantii au facut cursul dupa cum au considerat. Nu e iahtul mai scump, ci te-au facut baietii din cursul de schimb pe care si l-au asociat arbitrar, tot pe sistemul "lasa ca vin la noi, ca n-au incotro" :)