Pomanagerii turismului românesc. „Merge și așa, că vin ăia cu vouchere și nu au încotro, tre' să le cheltuie”

Foto: Inquam Photos/ Costin Dincă

„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” – Pavel Puiuț, Filantropica.

Măcar atât să spună turismul românesc, o poveste. Măcar o poveste dacă vrea pomană.

Înainte de toate vreau să vă întreb un lucru: după 5 ani de vouchere de vacanță pompate în turismul românesc, vedeți vreo dezvoltare a acestuia? Ați văzut ceva care să vă facă să spuneți: Da, domn’e, iată, cu ajutorul tichetelor de vacanță cutare zonă a înflorit mai ceva decât magnolia primăvara? Dacă da, vă rog să mă scuzați și puteți trece la următorul articol.

Dacă nu, haideți să vedem o sinistră realitate din turismul mioritic: cum tichetele de vacanță îngroapă încet, dar sigur turismul românesc și cum niște distinși reprezentanți ai industriei turistice s-au gândit să accelereze procesul. 

Cifrele:

Cu ocazia legii 165 din 2018, cetățenii români bugetari primesc vouchere de vacanță pentru a se odihni și trata. 1450 de lei/ persoană. Să zicem 300 de euro, să nu ne încurcăm la socoteli. Treaba cu tichetele de vacanță e de prin 2009, însă din 2017 avem sistemul actual.

În noiembrie 2022, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, România avea 1.280.000 de bugetari. Asta înseamnă că statul a pompat în turismul românesc o enorma subvenție de 384 de milioane de euro (384.000.000 de euro). Dar să înmulțim cifra asta cu 5 (ani cu subvenție). Iată cum am ajuns la 1.9 miliarde de euro pompați de stat în turismul românesc. Da? Mai citiți o dată cifra asta. Turismul românesc, intern, domestic, mioritic, a primit o pomană de aproape două miliarde de lei timp de cinci ani ca sa se întâmple preponderent nimic. Nimic bun.

Pe 21 martie 2023, reprezentanții industriei turismului din România s-au mai dus o data la legiuitori, plini de mândrie și cu căciula în mână să ceară o lege prin care să se dea carduri, vouchere, tichete, bilete de papagal, de vacanță la toată lumea. La tot poporul românesc. Adică să se acorde vouchere printr-un bizar mecanism și celor din privat. (4.2 milioane de oameni). Din câte îmi aduc eu aminte, domeniul privat, corporațiile, sereleurile si restul NU au solicitat așa ceva niciodată. În schimb, grupurile de domni din turism zic să meargă tot poporul în groapa numită litoralul românesc, de exemplu pe bani... pe banii cui? Asta e întrebarea de 1.7 miliarde de euro pe an. 

Faptele:

A da tichete de vacanță nu e un lucru rău în sine. Oamenii, după muncă, trebuie să se și odihnească. Scopul inițial a avut trei piloni:

1. Voturile. Un votant fericit este un votant asigurat. Sinistru, dar democratic. Partidele nu au dat bani de la ele, ci de la copiii votanților, astfel încât nimeni nu o să se prindă și nici nu doare pe moment.

2. 1.2 milioane de oameni, bugetari, care enorma majoritate, da, au lefuri mici, urmau să primească o un card cu echivalentul a 1450 de lei pe care sa il folosească exclusiv pentru vacanțe în România. Creștinește vorbind a fost și este un lucru bun. Aici închidem ochii la faptul că tichete de vacanța au fost date si unor angajați care aveau nevoie de bani pentru rechizite pentru copii, mai degrabă, dar și unor domni bugetari cu salarii de peste 10.000 EUR/ lună. Aceștia din urmă, în profund spirit patriotic, au preferat, cu siguranță, o săptămână la Olănești în detrimentul uneia în Maldive. Na, doar aveau tichete.

3. Să se impulsioneze, domne, turismul ăsta românesc, să se ducă oamenii să vadă țara, să umple hotelurile, pensiunile și restaurantele, să fie pline drumurile patriei ca în afișele de la ONT. Am pomenit de o ONT, că din păcate, la 30 de ani de la revoluție, în continuare, domnii de la ONT sunt la butoanele turismului românesc. Ce să zic, o altă idee înălțătoare. Când nu dai bani de la tine, dar îi dai pentru tine, lucrurile merg pe foarte repede înainte. Acest punct trei a însemnat, de fapt și esența dezastrului. 

Realitatea:

Sistemul sau schema voucherelor de vacanță a însemnat și înseamnă, de fapt, un cancer ce a cuprins turismul românesc și din care un grup de domni și doamne se hrănește. Un grup. Hotelurile și pensiunile serioase nici nu iau în calcul tichetele astea la bugetare.

Esența grupului se numește litoralul românesc. Litoral care a ajuns așa de contraperformant, încât singura soluție de a ține toată lucrarea aia în viață este subvenția masiva, altfel, în cel mai scurt timp scaunele pe masă și „Închis” pe ușă.

Haideți să vă dau un exemplu.

Un hotel de patru stele din Mamaia are 135 de zile de viață pe an. De la 15 mai, la 30 septembrie. În rest, lacătul pe ușă și scaunele pe mese. Hotelul are 30 de camere duble. Asta înseamnă ca trebuie să acopere 4050 de nopți de cazare.

La hotelul ăsta, în 2023, în vârf de sezon, o cameră dublă cu mic dejun costă pentru 4 nopți 680 de euro (3300 de lei). Nu prea e apetisant, nu? Dar la 1800 de lei parcă ar mai merge... Diferența este voucherul de cazare. Cu două vouchere mergi cam pe gratis. Ba chiar zici că mai poți da și 700-800 de lei in plus. Voucherul nu este muncit, este un dat, este pomană. Deci simțământul financiar aici e mic. Mulți hotelieri au prins mișcarea (șmenul) încă din 2018 si au umflat tarifele pentru că sigur cădea câte un bugetar în plasă, din păcate.

Mie, ca privat, la 4000 de lei/4 nopți mi se părea abuz și o tăiam degrabă în Grecia sau Bulgaria. Dar pe hotelierul de le litoral îl durea la bască, erau niște bugetari condiționați cu voucherele mioritice gata să vină la el. Camerele lui se rezervau ultimele, că erau scumpe și proaste. Dar se rezervau până la urmă. Se rezervau pe un discount dat de stat de 50%, adică omul dădea din buzunar un pic mai jos decât tariful corect. Ceea ce era ok, nu? Mișcarea asta s-a răspândit pe litoral, dar și pe Valea Prahovei, de exemplu, într-o veselie.

A fost bine. Grupurile de doamne si domni au câștigat frumușel. Alte hoteluri s-au zbătut în mocirla creată, iar unele au și murit. Pe litoralul românesc, în 2022 au fost hoteluri care au trăit în proporții de 50-90% pe baza voucherelor de vacanță. Absolut îngrozitor. Grație tichetelor de vacanță, s-a pierdut legătura cu realitatea.

Până la urmă în 2022, o combinație mortală de factori a îngenucheat litoralul românesc. Iar unul dintre factori a fost voucherele de vacanță cu mecanismul de mai sus.

1,2 milioane de tichete de vacanță au pus pe turismul estival românesc o presiune care nu fusese luată în calcul (nu avea de cine, că la minister pare că nu prea sunt profesioniști). Cererea a depășit cu mult oferta, iar tarifele la servicii turistice au explodat. Odată cu ele au explodat și tarifele la serviciile auxiliare. De asta am ajuns în situația în care o felie de pepene sau un cocean de porumb la Mamaia, pe plajă, să coste cât un Aperol Spritz la Nisa pe plajă. Și din cauza asta, anul trecut zeci de mii de români au dat litoralul românesc pe cel grecesc, bulgăresc, turcesc, dubaiez samd.

Aici, ca un mic condiment, mai adăugați si îngrozitoarea evaziune fiscală de pe litoral.

Acum, pentru că dezastrul pare că nu a fost complet, domnii si doamnele din turism vor să multiplice pârghia cu care au demolat turismul până acum. Să convingă statul să dea o lege prin care să mai pompeze încă 4.2 milioane de vouchere, a câte 1450 de lei în industria turismului românesc.

Deci, în mintea dânșilor, subvenționarea masivă a unui sector este cheia prin care acel sector va performa. Noaptea minții.

De partea cealaltă:

Cu cât subvenționăm mai mult turismul (despre care domnii se pare că nu au sesizat că se află în vârful piramidei nevoilor), cu atât îl vom decupla și mai mult de circulația turistică internațională.

Voucherele de vacanță mioritice pentru tot poporul vor însemna, pe lângă presiunea mai sus menționată, apariția si întreținerea unor metehne foarte păguboase. Cea mai gravă dintre ele: „Merge și așa, că vin ăia cu vouchere și nu au încotro, tre' să le cheltuie”. Sosirea turiștilor cu vouchere de vacanță nu duce la nicio investiție, nu este programabilă, nu se poate stabili o anume creștere a circulației turistice într-o zonă doar pentru că statul sparge câteva miliarde de euro. Onor aici Litoralul Românesc, mare parte din culoarul Rucăr-Bran, „stațiunea” Rânca și puteți completa și dvs.

Turiștii străini, pentru că nici nu ne mai obosim să ajungem la târgurile importante de turism sau să avem o promovare cât de cât coerentă, ne vor ignora și cu mai mult succes. La nivel de turiști pe cap de locuitor, pe sumă cheltuită la noi, pe orice indicator vreți, România se află mult în spatele clasamentului, mult în coadă. Iar subvențiile nu fac decât să o îndepărteze și mai mult. Vom fi un fel de Somalie turistică a Europei. Noi cu noi.

Pomparea acestor miliarde de euro în industria turismului se face din bugetul național. Nimeni de la Uniunea Europeană nu este suficient de tâmpit încât să finanțeze prin programe europene lipsa de performanță. Miliardele astea de euro ar fi prins bine în orice alte domenii și dacă pentru turism s-ar fi lăsat, cinstit, câteva zeci de milioane de euro din care să ne promovăm isteț, să dezvoltăm programe de antreprenoriat locale, să încurajăm și să finanțăm asociațiile de turism, să inițiem programe de instruire, să dezvoltăm mecanisme de susținere în mod direct al angajaților din turism care au problema sezonalității, atunci turismul românesc ar fi arătat mult mai bine, ar fi fost mult mai sănătos, iar noi am fi avut mult mai multă încredere în viitor.

Întrebarea de câteva sute de mii de oameni ce lucrează în industria turismului: ce se va întâmpla dacă finanțarea asta monstruoasă se va aproba, iar peste o perioadă de timp, când răul va fi bine înrădăcinat, robinetul se va închide?

Deși sună ciudat, poza turismului românesc in acest moment, înfățișează o industrie care generează o pagubă reală de câteva sute de milioane de euro pe an: banii pe care îi încasăm de la străini vs. banii pe care îi pompăm în turism sub formă de subvenții. Circulația turistică internă înseamnă, în mare măsură doar bani mutați dintr-un buzunar în altul. În Europa nu mai este niciun stat cu asemenea dezastru în curte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp