Foto: Sonia Ungureanu
De la 1 martie port ceva pe dos, să nu se prindă farmecele, întocmai cum m-a învățat bunica. Ar mai trebui să mă cântăresc de nu ştiu câte ori, din aceleași rațiuni anti-moşmoande, ceea ce nu cred că se va întâmpla, că taman ce mi s-a stricat cântarul... Cu ani în urmă găseam un nene cu cântarul pe bulevard, dar a dispărut. N-au autorizație și nici casă de marcat fiscală. Cum ar fi să-ți faci o firmă de genul ăsta? Investiție minimă, profit deloc, distracție maximă şi protecție pentru tot anul! Oricum, nici nu m-am spălat cu iarbă mare pe cap săptămâna trecută, de Sf Toader, că n-am avut. Tot cu ani în urmă umblau bătrânele pe stradă cu legăturile în mână, câteva rădăcini legate cu foaie de porumb sau cu elastic de bani, după cât s-a modernizat fiecare. Nu aş putea spune care e efectul, dar mirosul rădăcinii de iarbă mare e inconfundabil, deşi planta nu are nimic spectaculos în înfățișare. În tot cazul, m-am conformat unei legi, n-am spălat rufe de bărbat sâmbătă, aşa zice folclorul. Popa n-are treabă cu de astea, în calendar a fost cruce neagră, deci liber la activități gospodărești.
Pe 9 martie sunt Mucenicii, dar n-o sa pot să afum prin grădină, aşa cum se întâmpla când eram copil. Viața la oraş pe repede înainte nu are nimic din ritmul cu care sufletul omului, precum şi mintea lui, să poată rezona. Folclorul urban e generat de legi mereu schimbătoare şi luna martie e guvernată doar de tarabele cu mărțișoare. Anul ăsta comercianții chiar au prins vreme bună, iar copiii de la oraș au avut prilejul să vadă albinele adunate la zambilele aflate la vânzare, tăiate sau în ghiveci. Cât om mai avea şi albine...
S-a mărit ziua şi luna e în creștere. Cele câteva vecine care mai ştiu să pună o gâscă la clocit adună cu grijă ouăle şi scriu pe ele cu creionul (chimic!) ziua în care a fost făcut. Apoi așteaptă să pună gâştele pe cuibar. Te poți considera un privilegiat să ai parte de un ou de gâscă în tigaie- obligatoriu cleios! Ce ştiu orășenii? Li se pare că dacă mănâncă ouă de prepeliță din supermarket au fuzionat deja cu natura... nimic mai fals! Cât timp n-ai facut planuri de răzoare şi calcule cu privire la momentul în care pământul este destul de umed şi suficient de afânat pentru înfipt orceagul, nu exiști, eşti încă în faza de hibernare. Arpagic, pentru cine nu cunoaşte graiul. Bunica mea evita tot timpul orceagul mare, pe motiv că face dudulane, adică tije cu flori. Şi îl avea mereu din producție proprie. Acum e la modă ceapa roşie, dar prima mea dragoste rămâne cea galbenă...
Sunt fericită că mai am rude la țară. În orașul meu, mai toată lumea are. Dacă întâlnesc pe careva fără, trăiesc un sentiment acut de compasiune. Mă pun în locul lor şi îmi cam dă cu virgulă. Trăiri pierdute. Emoții necunoscute. Am aranjat cu o mătuşă în aşa fel încât să facă o porție de mucenici în plus şi pentru mine joia asta, sunt singura din familie care mănâncă. Pe rafturile supermarket-urilor au apărut unii ca nişte paste făinoase, dar nu-mi plac. Anul ăsta încercăm cu covrigi de Buzău şi nuci pecan. Viața la oraş, pe repede înainte, cum ziceam. Post nu prea țin, dar sunt împăcată că nu m-au părăsit gândurile bune față de cei din jur.
În grădina din fața blocului s-au trecut cei câțiva ghiocei înfloriți pe sub zăpada care de-abia ce s-a luat. Mai sunt câteva viorele şi niște tufe de primula plantate de vecina care se ocupă de grădină. Primule olandeze, evident. Anul acesta aşteptăm şi flori de liliac, am adus eu de la țară o rădăcină acum vreo doi ani.
Ieri am zărit şi primul fluture, din păcate unul maro. Am îndrăznit, totuşi, să-mi pun o dorință. Secretă! Se zice că era de preferat ca primul văzut să fie alb, dar asta era la țară, cu multi ani în urmă. La oraş s-au schimbat lucrurile, în curând ne vom mulțumi şi cu moliile…
Primăvara vine oricum. Simplă sau complicată. Perfectă sau cu mici defecte de fabricație. Iar eu voi reciti un pic de Marin Sorescu, fară îndoială. O altfel de tradiție de primăvară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sensibil și cu umor, ca o poezie de Topârceanu.