Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie

Costum popular

Foto: Sonia Ungureanu

De la 1 martie port ceva pe dos, să nu se prindă farmecele, întocmai cum m-a învățat bunica. Ar mai trebui să mă cântăresc de nu ştiu câte ori, din aceleași rațiuni anti-moşmoande, ceea ce nu cred că se va întâmpla, că taman ce mi s-a stricat cântarul... Cu ani în urmă găseam un nene cu cântarul pe bulevard, dar a dispărut. N-au autorizație și nici casă de marcat fiscală. Cum ar fi să-ți faci o firmă de genul ăsta? Investiție minimă, profit deloc, distracție maximă şi protecție pentru tot anul! Oricum, nici nu m-am spălat cu iarbă mare pe cap săptămâna trecută, de Sf Toader, că n-am avut. Tot cu ani în urmă umblau bătrânele pe stradă cu legăturile în mână, câteva rădăcini legate cu foaie de porumb sau cu elastic de bani, după cât s-a modernizat fiecare. Nu aş putea spune care e efectul, dar mirosul rădăcinii de iarbă mare e inconfundabil, deşi planta nu are nimic spectaculos în înfățișare. În tot cazul, m-am conformat unei legi, n-am spălat rufe de bărbat sâmbătă, aşa zice folclorul. Popa n-are treabă cu de astea, în calendar a fost cruce neagră, deci liber la activități gospodărești.

Pe 9 martie sunt Mucenicii, dar n-o sa pot să afum prin grădină, aşa cum se întâmpla când eram copil. Viața la oraş pe repede înainte nu are nimic din ritmul cu care sufletul omului, precum şi mintea lui, să poată rezona. Folclorul urban e generat de legi mereu schimbătoare şi luna martie e guvernată doar de tarabele cu mărțișoare. Anul ăsta comercianții chiar au prins vreme bună, iar copiii de la oraș au avut prilejul să vadă albinele adunate la zambilele aflate la vânzare, tăiate sau în ghiveci. Cât om mai avea şi albine...

S-a mărit ziua şi luna e în creștere. Cele câteva vecine care mai ştiu să pună o gâscă la clocit adună cu grijă ouăle şi scriu pe ele cu creionul (chimic!) ziua în care a fost făcut. Apoi așteaptă să pună gâştele pe cuibar. Te poți considera un privilegiat să ai parte de un ou de gâscă în tigaie- obligatoriu cleios! Ce ştiu orășenii? Li se pare că dacă mănâncă ouă de prepeliță din supermarket au fuzionat deja cu natura... nimic mai fals! Cât timp n-ai facut planuri de răzoare şi calcule cu privire la momentul în care pământul este destul de umed şi suficient de afânat pentru înfipt orceagul, nu exiști, eşti încă în faza de hibernare. Arpagic, pentru cine nu cunoaşte graiul. Bunica mea evita tot timpul orceagul mare, pe motiv că face dudulane, adică tije cu flori. Şi îl avea mereu din producție proprie. Acum e la modă ceapa roşie, dar prima mea dragoste rămâne cea galbenă...

Sunt fericită că mai am rude la țară. În orașul meu, mai toată lumea are. Dacă întâlnesc pe careva fără, trăiesc un sentiment acut de compasiune. Mă pun în locul lor şi îmi cam dă cu virgulă. Trăiri pierdute. Emoții necunoscute. Am aranjat cu o mătuşă în aşa fel încât să facă o porție de mucenici în plus şi pentru mine joia asta, sunt singura din familie care mănâncă. Pe rafturile supermarket-urilor au apărut unii ca nişte paste făinoase, dar nu-mi plac. Anul ăsta încercăm cu covrigi de Buzău şi nuci pecan. Viața la oraş, pe repede înainte, cum ziceam. Post nu prea țin, dar sunt împăcată că nu m-au părăsit gândurile bune față de cei din jur.

În grădina din fața blocului s-au trecut cei câțiva ghiocei înfloriți pe sub zăpada care de-abia ce s-a luat. Mai sunt câteva viorele şi niște tufe de primula plantate de vecina care se ocupă de grădină. Primule olandeze, evident. Anul acesta aşteptăm şi flori de liliac, am adus eu de la țară o rădăcină acum vreo doi ani.

Ieri am zărit şi primul fluture, din păcate unul maro. Am îndrăznit, totuşi, să-mi pun o dorință. Secretă! Se zice că era de preferat ca primul văzut să fie alb, dar asta era la țară, cu multi ani în urmă. La oraş s-au schimbat lucrurile, în curând ne vom mulțumi şi cu moliile…

Primăvara vine oricum. Simplă sau complicată. Perfectă sau cu mici defecte de fabricație. Iar eu voi reciti un pic de Marin Sorescu, fară îndoială. O altfel de tradiție de primăvară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Verde crud, verde crud/ Mugur alb și roz și pur... :)
    Sensibil și cu umor, ca o poezie de Topârceanu.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult