Foto: Profimedia
Fiecare trăsătură umană este o monedă cu două fețe - poate fi un avantaj sau un dezavantaj în funcție de context. Deciziile rapide ale unui lider sunt bune când este criză, dar pot dăuna când problemele necesită deliberare atentă, precum reforme economice și administrative. Lui Nicușor Dan i se reproșează că este lent și că nu vorbește ca un politician, adică nu turuie fraze prefabricate, sloganuri emoționale sau etichete simpliste ("globaliști", "stăm în genunchi", "sorosiști") indiferent de complexitatea întrebărilor. Să gândești înainte să vorbești, uneori cu pauze lungi înainte de a scoate primul cuvânt, poate da senzația că ești pus în dificultate, că n-ai răspunsuri, că te-au prins.
E o slăbiciune în ochii multora, pentru că oamenii au nevoie de certitudini. Golul creat între întrebare și răspuns (pe care Simion, și politicienii ca el, îl umpleau rapid aruncând vorbe, case ieftine, trai bun) e incomod. Simți fizic cum crește anxietatea. Dar în acest spațiu liber de lozinci prefabricate, este introdusă puțină rațiune în discursul politic și adevărul poate prinde contur.
Aici poți fi liber de prejudecăți și ură. A prezenta îndoieli, a pune întrebări și a recunoaște complexitatea socio-economică în loc să oferi soluții simpliste este o strategie care costă electoral. Nuanțele și analiza onestă a realității nu se transformă în voturi precum promisiunile categorice. Care politician a reușit vreodată să câștige alegeri vânzând întrebări în loc de certitudini? Și totuși, când suntem împărțiți în două triburi, întrebările ne pot ajuta mai mult decât răspunsurile să găsim un teren comun.
Ironia e că chiar unii susținători ai lui Nicușor Dan, deși admiră un politician ce deseori nuanțează problemele, formează ei înșiși o galerie tribală, refractară la orice critică, gata să sară la gâtul celorlalți. Vor politicieni care gândesc, dar reacționează ca o galerie de ultras când cineva îndrăznește să gândească despre campionul lor. Și lor le este la fel de greu ca și celorlalți să privească în viitor fără să se agațe de dogme, fără să-și construiască o fortăreață mentală din care să tragă liniștiți, comportându-se pe net ca și cum ar fi gardienii căii corecte.
Dar poate vom fi mai mulți de data asta cei care apreciază că certitudinile sunt niște cătușe mentale. Că rațiunea merge mână în mână cu îndoiala. Că îl votează pe Nicușor Dan, nu pentru că vor un salvator, ci pentru că aleg un om care pare să gândească problemele.
Care pare să fie dispus să stea în spațiul inconfortabil al îndoielii, unde, fără certitudini tribale, fără a-i denigra pe ceilalți, putem avea libertatea de a ne înțelege unii pe ceilalți. Îmi place pauza dinaintea răspunsului la Nicușor, chinul de pe fața unui om când judecă. Tăcerea asta valorează mai mult decât ce le dejectează clonțul altora. Mi-aș dori mai mulți politicieni în România care ezită, se gândesc, se îndoiesc, și apoi articulează ceva. Sper să avem un președinte care poate duce această insuportabilă greutate a libertății.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ca dovadă că electoratul votează direcții și nu persoane, o arată eșecul înregistrat de Antonescu. Ne prezentăm la turul doi nu pentru că suntem ultrași pentru Nicușor Dan sau pentru Simion, ci pentru că alegem o direcție (mai degrabă un sens) în care se va îndrepta România. Mda... direcția este Est-Vest. Urmează să alegem sensul: spre Est sau spre Vest.
Singura problemă pe care o au votanții lui Simion este că nu conștientizează sensul pentru care votează și încă mai cred toate poveștile debitate de cuplul cg & gs. Acest electorat ar trebui să fie mult mai atent la mesajele transmise de idolii lor, mai ales când li se indică în mod explicit sensul spre care ar trebui să ne îndreptăm (și aici e vorba de “înțelepciunea rusească”, de rușinea scutului de la Deveselu, de eroarea că am intrat în Schengen, de încetarea ajutorului dat Ucrainei etc.).
Și, foarte important, ambii candidați ar trebui să fie anti sistem. Indiferent cine va ajunge președinte, va avea o misiune extrem de dificilă, pentru că actualul sistem nu își dorește schimbarea (fapt demonstrat de zeci de ani). Președintele va trebui să solicite demararea rapidă a reformelor care trenează de ani de zile și va trebui să pună presiune pentru reducerea drastică a cheltuielilor statului și pentru creșterea semnificativă a nivelului de colectare a taxelor, pentru atingerea țintelor de deficit bugetar. Iar pe termen mediu-lung președintele va trebui să vegheze la dezvoltarea uniformă a țării, nu doar a câtorva orașe mari. Un eșec în atingerea acestor obiective ne va arunca, mai devreme sau mai târziu, pe sensul Vest >>> Est, pe care nu ni-l dorim.
Uite cine vorbește de copy-paste la narativele propagandei!!!
Cât despre Trump, cel mai în măsură să aprecieze ce face el acolo e sărmanul popor american. Trump nu a învățat nimic din schimbările climatice care i-au pocnit cu incendii devastatoare, inundații și uragane apocaliptice. Știe Trump mai bine...
Iar despre alte televiziuni, sigur, mă uit la toate dar Realitatea e prea vomitivă, nu rezist mai mult de câteva secunde pe postul ăla.