Povestea din spatele filmului „Oppenheimer” care nu va lua niciun Oscar. „Ambii mei străbunici au avut cancer, cele două bunici ale mele au avut cancer, tatăl meu a avut trei tipuri diferite de cancer, sora mea are cancer”

Foto: Supplied by LMK / Landmark / Profimedia

Filmul „Oppenheimer” regizat de Christopher Nolan a fost vedeta galei premiilor Oscar din acest an. Povestea creării bombei atomice a plecat acasă cu șapte statuete, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun actor și cel mai bun regizor. Dar există o poveste în spatele acestui film, care nu va lua niciun Oscar, însă care trebuie scoasă la lumină.

Așa cum remarcă un reportaj BBC, succesul filmului „Oppenheimer” a scos în evidență munca depusă de oamenii de știință din New Mexico pentru dezvoltarea primei bombe nucleare. Dar, 80 de ani mai târziu, unii localnici spun că povestea lor rămâne nerostită.

„Ambii mei străbunici au avut cancer, cele două bunici ale mele au avut cancer, tatăl meu a avut trei tipuri diferite de cancer, sora mea are cancer”, povestește cu tristețe Tina Cordova, în timp ce răsfoiește un vechi album foto de familie în sufrageria sa.

„Am pierdut numărătoarea mătușilor, unchilor și verișorilor care au avut cancer. Iar familia mea nu este unică”, mai spune Tina, care locuiește în Albuquerque, la aproximativ două ore de mers cu mașina de locul unde a fost dezvoltată bomba atomică.

Tina Cordova este una dintre „Downwinders”, un termen folosit pentru a descrie comunitățile care susțin că au fost afectate de radiațiile provocate de testul Trinity - prima detonare a unei arme nucleare în deșertul New Mexico.

De altfel, testul nuclear este o secvență centrală a filmului lui Christopher Nolan, pentru că îl surprinde pe Oppenheimer și echipa sa de oameni de știință și ingineri cum se grăbesc să dezvolte această bombă.

Marele câștigător al Oscarurilor din acest an examinează dilemele morale ale oamenilor care, într-o secretomania totală, au dus acest scop la îndeplinire.

Dar Tina Cordova le spune jurnaliștilor de la BBC că filmul nu dezvăluie nimic din moștenirea bombei atomice cu care, spune ea, familia ei trăiește de generații întregi.

Detonarea este un moment memorabil în film, în timp ce oamenii de știință primesc ochelari negri și se adună într-o noapte cu briză pentru a vedea cum teoriile și calculele lor devin realitate.

Dar, potrivit Tinei Cordova, au existat consecințe neprevăzute. „Credem cu tărie că am fost supraexpuși la radiații în timpul testului Trinity și apoi și în timpul bombelor care au fost detonate în Nevada”, spune Tina, care a fost diagnosticată cu cancer tiroidian la vârsta de 39 de ani. Nepoata ei, în vârstă de 23 de ani, are același diagnostic.

Cancerul este a doua cauză principală de deces în Statele Unite. Deși nu s-a dovedit în mod concludent existența unei legături între expunerea la radiații în urma testului Trinity și cancer, Tina Cordova a documentat sute de familii cu rate ridicate de îmbolnăvire pe mai multe generații.

Unul dintre aceștia este Paul Pino. Familia lui locuia la 56 de kilometri de locația testului Trinity și, la fel ca Tina Cordova, mai multe rude i-au murit de cancer. Fratele său a murit de cancer la stomac, iar mama sa de cancer osos. Sora sa are cancer tiroidian, fiica sa a avut cancer de piele și două dintre mătușile sale au avut tumori cerebrale. 

În anii următori de după fabricarea bombei atomice, guvernul american a creat fonduri de despăgubire pentru persoanele din zonele în care au avut loc teste, dar New Mexico nu a fost inclus. Numai că acest lucru s-ar putea schimba acum.

O prelungire a Extinderii Legii de compensare a expunerii la radiații, care ar include toți cei care sunt identificați ca Downwinders din New Mexico, va expira în luna iunie. Săptămâna trecută, Senatul SUA a adoptat proiectul de lege printr-un vot bipartizan. Acesta merge acum la Camera Reprezentanților, iar administrația Biden și-a manifestat anterior sprijinul pentru adoptarea proiectului de lege.

Când bomba atomică a fost folosită în Japonia, a pus capăt efectiv celui de-al Doilea Război Mondial. Numărul de morți cântărește foarte mult pe conștiința lui Oppenheimer în film, dar riscurile potențiale pentru oamenii mai apropiați de casă este o poveste care nu a fost explorată de Nolan.

„Ei [producătorii filmului] nu au recunoscut niciodată sacrificiul sau suferința oamenilor din New Mexico”, a mai spus cu regret Tina Cordova.

În alte părți ale statului, filmul este privit mai puțin negativ, în special în Los Alamos, orașul secret în care echipa de oameni de știință a lui Oppenheimer și-a desfășurat activitatea. Pentru locuitorii de acolo, nu istoria pe care filmul o scoate la iveală este cea despre care se vorbește, ci impactul său asupra economiei locale.

„Orășelul nostru a fost dat peste cap. Suntem inundați de mult mai mulți vizitatori”, spune Todd Nickols, ai cărui părinți erau oameni de știință.

Los Alamos este un loc dramatic, frumos și îndepărtat. Este un loc în care cele mai bune creiere ale SUA își pot da frâu liber imaginației și pot face descoperiri științifice, departe de priviri indiscrete și distrageri.

„Tatăl meu a fost fizician nuclear, iar mama a fost genetician. Și acesta a fost un loc minunat în care să crești. Suntem mândri de știință, mândri de tehnologie”, spune Nickols.

Numele lui Oppenheimer bântuie inevitabil prin oraș. Există Oppenheimer Drive, statuia lui Oppenheimer și mai multe picturi murale ale lui Oppenheimer. Mulți dintre locuitorii din Los Alamos au fost, de asemenea, figuranți în filmul lui Nolan.

„Cu siguranță nu glorificăm în niciun caz moartea celor care au pierit în urma exploziei, pentru că a fost o situație oribilă. Dar și cel de-al Doilea Război Mondial a fost, de asemenea, oribil”, a mai spus Nickols.

Astăzi, oamenii de știință de la Los Alamos încă joacă un rol esențial în fabricarea componentelor pentru focoasele nucleare. Pe măsură ce guvernul american își actualizează armele, laboratorul și-a intensificat producția.

Dacă ați opri o persoană la întâmplare pe stradă și v-ați adresa ei cu "Dr.", probabil că nu ați greși prea mult. Locuitorii din Los Alamos au cel mai mare număr de doctori pe cap de locuitor din țară.

„Bunicul meu a lucrat la laborator, mama mea a lucrat la laborator, de fapt, sunt prima persoană din familia mea din trei generații care nu lucrează la laborator”, spune Gerald Burns, care este barman într-un bar din Los Alamos unde se servește o bere numită Hoppenheimer.

Filmul a fost în mod clar bun pentru afacerile locale. Barul vinde acum tricouri cu imagini ale lui Oppenheimer pe ele și cu sloganul „fără știință, fără bere”.

Dar cum rămâne cu aspectul moral din spatele a ceea ce simbolizează toate acestea? Localnicii spun că au o viziune foarte nuanțată și echilibrată asupra acestui aspect. Unii dintre ei spun că e nevoie de respect și considerație atunci când lucrurile merg prost, iar lucrurile sunt folosite ca o armă.

Alții au un punct de vedere diferit. În Albuquerque, un mic grup de militanți anti-război s-a adunat de mai multe ori în ultimele luni pentru a organiza un protest de weekend cu privire la continuarea activității în Los Alamos. „Spuneți nu bombelor nucleare!” sau „Interziceți bomba” se arată scris pe pancarte. Totodată, pliantele lor denunță folosirea de către SUA a laboratorului de acolo pentru a reînnoi cursa înarmărilor nucleare.

Mai mult, locuitorii din Albuquerque speră că agitația din jurul filmului va face lumină asupra riscurilor pentru sănătate ale testelor nucleare, despre care spun că sunt clare și reale. Fără oamenii din New Mexico, nu ar fi existat nici un proiect de cercetare și nici filmul lui Oppenheimer, mai spune Tina Cordova.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp