Piața muncii din prezent nu va mai avea mare lucru în comun cu piața muncii de peste cinci ani. Multe dintre profesii se vor transforma și multe dintre ele vor dispărea. Într-un sistem educațional încremenit într-un trecut de la care tinerii de astăzi nu mai au nevoie, există și insule de formare profesională care chiar acordă interesul cuvenit meseriilor viitorului. Practic, astăzi, în licee, se pregătesc simultan două generații sub privirea atentă a trei generații de profesori. Și sunt, sigur, diferențe mari de preocupări și interese între acestea. A reuși armonizarea generațiilor în vederea construirii unor cariere în profesii de viitor e, de departe, un deziderat aproape utopic. Spun ”aproape”, pentru că există cel puțin un liceu tehnologic în România, în zona Iașului, unde s-au construit punțile necesare între generații în interesul elevului. Și rezultatele sunt excepționale. Astăzi, Colegiul Tehnic CF Unirea Pașcani este una dintre unitățile de învățământ din țară unde elevii învață nu doar robotică și tehnici în inginerie, ci și cum să lucreze în echipă cu Inteligența Artificială sau să cunoască modul în care funcționează piața criptomonedelor.
Conflictul generațional în această școală pare să nu fi existat. Sigur, mai există sensibilități în rândul generației Z care sunt, totuși, discutate pe măsură ce apar. Dar remarcăm un interes mare al cadrelor didactice de acolo de a rămâne mereu în contact cu dorințele și nevoile elevilor. Iar rezultatele sunt pe măsură.
Am discutat despre acest model de bune practici chiar cu directorul Colegiului Tehnic, CF Unirea Pașcani, mai precis cu Daniela Orășanu, profesor de discipline economice în acest liceu de treizeci de ani și director al acestuia de un deceniu. Am aflat astfel că, dincolo de asigurarea infrastructurii de învățare într-o școală, cel mai important lucru e să existe cadre didactice dispuse să învețe în același timp cu elevii. Pentru că pregătirea în așa numitele meserii ale viitorului e un proces complicat, în contextul dinamicii incredibile a pieței muncii.
Care e situația actuală a unității de învățământ pe care o conduceți?
Situația școlii în acest moment e următoarea: Colegiul Tehnic Unirea are învățământ pe două dimensiuni, pe liceu și partea de școală profesională, pe profil tehnic și servicii. Am ajuns undeva unde putem să ne tragem răsuflarea ca să putem merge mai departe. Pentru că avem o rată de promovare la examenele naționale undeva între 75 și 80 de procente, depinde cât de numeroasă e promoția în fiecare an. Noi, la liceele tehnologice avem mult mai multe clase decât la cele teoretice. Dar ținta noastră este de mult mai mult. Pe servicii avem o țintă de peste 90 de procente, pe profilul tehnic, ținta noastră e la peste 75 de procente. Dar cu siguranță despre Colegiul Unirea nu putem spune că am pus ca scop principal în tot demersul meu managerial și în tot efortul colegilor mei reușita la examenul național. Pentru că la un liceu tehnologic, mai important de atât este pregătirea copiilor pentru viața de după liceu.
Câtă autonomie aveți, ca liceu tehnologic, în a îmbunătăți conținutul educațional pe care elevii îl primesc? Cât vă puteți îndepărta de standard?
Există două lucruri de îmbunătățit din tot ce primim la nivel național. Unul ar fi că, atât liceul teoretic, dar și liceul tehnologic, are ceea ce se numește programe opționale, care diferă de la nivel la nivel. Se numește curriculum la decizia școlii, unde școala împreună cu agenții economici stabilesc ce anume să studieze elevii. La un liceu tehnologic, avem acest curriculum la decizia locală, unde împreună cu mediul de afaceri facem programe de pregătire comasate, mai exact laboratoare și stagii de instruire pe câteva săptămâni consecutiv. Și pe aceste programe opționale am lucrat foarte mult în ultimii trei ani. L-am actualizat și l-am dus pe tehnologii emergente. Al doilea lucru pe care mai putem lucra și actualiza conținutul de pregătire pentru copiii noștri este pe partea de echipament, dar nu referindu-mă doar la infrastructură, ci și la tehnologie didactică.
Cum anume livrează un anume conținut profesorul în sala de clasă? Chiar dacă acel conținut e foarte actualizat, dacă este livrat necorespunzător și neatractiv, atunci rezultatul e zero. Și atunci trebuie să lucrăm atât pe partea de infrastructură, cât și pe pregătirea profesorului. În privința infrastructurii noi am lucrat pe proiecte europene. Pe partea de tehnologie didactică, unde să ajutăm profesorul să-și îmbunătățească modul în care livrează informațiile, am dezvoltat un program în școală, pentru că suntem în general dezamăgiți de cursurile de formare, de oferta de cursuri de formare pe care o primim la nivel național, fie din partea universităților, fie din partea ONG-urilor, fie a mediului de afaceri sau a Casei Corpului Didactic. Și am făcut cumva la nivelul școlii, în felul următor: e un program pe care noi îl numim ”Profesor de 10”. Dar ce se întâmplă aici? Noi avem multe proiecte europene nu doar pe partea de infrastructură, ci și pe partea de mobilități, adică internship-uri pentru elevi. Îi ducem câte trei săptămâni în companii europene, unde învață anumite competențe necesare pentru ei. Dar, odată cu acești elevi, am trimis și profesorii în activități atât în companii, cât și în școli, să învățăm cum se întâmplă lucrurile. Profesorii care merg în aceste mobilități de afară vin în școală și țin cursuri, se transformă în formatori pentru colegii lor. Și învățăm împreună tot felul de tehnologii didactice noi, atât ca să folosim echipamentele, cât și partea de metodică. Adică lucrurile sunt foarte complexe în multe dimensiuni și trebuie să meargă toate în același timp. Nu putem să modernizăm, să aducem roboți și tot felul de echipamente și să așteptăm câțiva ani până ce vor învăța profesorii toate lucrurile astea. Lucrurile astea trebuie dezvoltate în același timp. Copiii pe care îi pregătim noi în mod normal, cei din generația Z care există acum în sala de clasă din liceu, se pregătesc de fapt pentru o piață a muncii valabilă peste 5 ani, nu pentru cea de astăzi. Peste 80 de procente din job-urile care există acum pe piața mondială vor dispărea sau se vor transforma în altceva. Deci copiii aceștia din generația Z, care sunt nativi digitali, se pregătesc pentru o piață a muncii care va arăta cu totul altfel peste câțiva ani. Remarcăm, de pildă, la clasa a noua, la copiii din zona Alpha, cei născuți după 2010, sunt foarte diferiți de colegii lor de a zecea, a unsprezecea, a doisprezecea, care toți iubesc tehnologiile, dar cei de a noua sunt cumva mai nativi cu inteligența artificială și se pregătesc cumva să lucreze în echipă cu AI-ul. Cer un alt tip de competență și au nevoie de alt tip de abilități.
Nu sunt foarte interesați sau curioși față de cei de clasa a IX-a pentru folosirea unei drone, de pildă, dar sunt foarte interesați să dezvolte niște proiecte în care să lucreze în echipă cu AI-ul și să facă echipe internaționale, dacă se poate. Și aici am adus niște echipe europene cu care să lucreze. Au tot felul de abilități și de nevoi foarte diferite astăzi de la o promoție la alta. Pentru că acum, în liceu, avem două generații în bancă, în sala de clasă: Z și Alpha. La care adăugăm profesorii, care vin din cel puțin trei generații. Într-un liceu astăzi avem cinci generații și observăm gap-urile astea la sala de clasă. Felul în care gestionăm aceste gap-uri e prin identificarea problemei și discutând despre ea împreună cu elevii și profesorii. Uite, vă dau un mic exemplu: am avut o discuție cu cei de clasa a IX-a care mi-au reclamat că un profesor care iese la pensie anul acesta le-a spus, pe un ton nepotrivit să ”nu se mai milogească atât”. Contextul era banal, ținea evident de felul de obținere a unei note. Profesorul nu consideră că a făcut o greșeală sau că a jignit. Cei din generația noastră nu suntem atât de sensibili la lucrurile astea, pe când copiii din generațiile Alpha și Z sunt extrem de sensibili la așa ceva și au venit extrem de revoltați la mine că nu e în regulă să se discute în termeni de acest fel cu ei. Pe când profesorul a rămas uimit când i-am spus. E un exemplu mic, dar care arată ce se întâmplă în sala de clasă, în contextul gap-ului între generații. Și dacă lăsăm aceste gap-uri să se manifeste, nu mai avem copilul prezent alături de profesor și nu mai e receptiv la conținut. Contează foarte mult cum construiește profesorul mediul de învățare. Eu mereu insist pe ideea de ”mediu de învățare”. Oriunde în școală, în fiecare spațiu, trebuie să fie un mediu de învățare. De ce? Vin la noi copii din peste 50 de localități. Nu au acasă probabil ceea ce trebuie să le ofere școala, ca educație. În sala de clasă, tot acest proces didactic, tot acest scenariu didactic, trebuie să fie conform nevoilor de învățare ale tânărului pe care-l am în față. Cei de la clasa a unsprezecea sunt extrem de competenți în a utiliza tehnologiile emergente și doresc lucrurile astea. Cu ei lucrezi cel mai bine pe partea de robotică, de drone. Cei de clasa a noua au alte nevoi. Sunt diferiți. Dorințele lor sunt diferite. Am întrebat la început de an școlar pe cei de clasa a noua ce-și doresc ei, în general, care e visul lor. Și răspunsul lor este: ”să fac bani”. Cel de clasa a unsprezecea zice: ”Eu vreau să lucrez în analiză date și, da, vreau bani, dar vreau să fiu un super inginer”. Lucrurile sunt diferite. Cei de la clasa a noua lucrează cu criptomonede, dacă vă vine să credeți. Pentru mine, e prima promoție care vine cu așa interese. Adică ăsta e profilul unui elev de liceu tehnologic și astea sunt provocările profesorului. Pe un profesor din generația mea nu-l interesează criptomonedele, dar copilul așteaptă ca tot ce livrezi ca și conținut educațional să se învârtă în zona lui de interes. Dacă profesorul nu identifică zona lui de interes, e un gap total.
Și profesorii reușesc să facă asta, să se adapteze la interesele lor?
Da. Noi discutăm cu ei, îi înțelegem și vedem cine sunt ei. De aici pornim și vedem unde ne întâlnim împreună. În interese și în ce putem face împreună. De la ce le spunem până la conținutul educațional în sine. Și sunt extrem de sensibili, dar cu siguranță sunt foarte competenți.
Cum sunt copiii de astăzi raportat la copiii din generații mai vechi?
Chiar am avut recent o întâlnire cu o fostă elevă de-a mea care a terminat în promoția 2012 și care e în Danemarca acum. Și mă întreba cum sunt copiii de acum. I-am spus: sunt diferiți! Nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât alte generații. Sunt, efectiv, diferiți. O să spunem că sunt răi când noi nu facem față la ceea ce așteaptă ei. Și se retrag, dacă noi nu le livrăm ce au ei nevoie. Și atunci răspunsul e zero, nu se mai ating obiectivele și nu mai avem rezultate, dacă nu-i înțelegem. Trebuie să fim foarte aproape de ei. Atât.
Cum ați ajuns să fiți atât de interesați în Colegiul Unirea în a ține pasul cu elevii, că nu se întâmplă în toate școlile asta?
Eu am rămas copil. Eu dintotdeauna am avut curiozitatea astea de a vedea lucrurile noi, de a descoperi continuu informații noi, să fiu în zona asta de noutate și de ce ne așteaptă mâine. Eu mi-am dorit dintotdeauna să fiu în școală, să fiu profesor. E strict o parte a personalității mele și de aici vine interesul pentru noutate. Să fii o persoană vie care își dorește în continuare să învețe e foarte important. Și atunci când copiii văd un adult în fața ta, care nu coboară la tine de pe un piedestal, atunci chiar sunt împreună în același proces. Pur și simplu, sunt acolo, împreună. Și mie asta-mi place: să fiu împreună cu copiii și asta le transmit colegilor mei. Și asta s-a potrivit foarte bine cu liceul, care e unul cu profil tehnologic, iar un liceu tehnologic pregătește copilul pentru ceea ce se va întâmpla cu el pe o piață a muncii foarte dinamică, care se schimbă de la un an la altul.
Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul Evryo România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.