Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Povestea unui proiect de reciclare cu miză uriașă pentru viitorul nostru

implicare civica

Foto: Maki Studio/ Alamy / Alamy / Profimedia

Născut în anii ‘70, eu am prins reciclarea din motive economice, nu ecologice. Aduceam la școală cantități cât mai mari de sticlă sau de metal, dar partea educativă lipsea: pur și simplu făceam asta pentru că trebuie, iar gestul nu a devenit un reflex și nici nu a venit cu o convingere care să rămână cu mine și la maturitate. Așa se făceau atunci lucrurile în general: puține decizii aveau legitimitate, și mai puține erau explicate, cetățenii nu erau convinși de nevoia de a raționaliza resursele și, în general, statul era urât. Când în sfârșit am putut, după Revoluție, am lăsat apa să curgă și luminile aprinse și m-am bucurat, ca toată lumea, de ambalajele de unică folosință, sărbătorind prin risipă dispariția dictaturii. Din fericire, astăzi trăim vremuri mult mai bune. Nu perfecte, dar cu siguranță mai bune.

După vârsta de 20 de ani și, mai ales, după experiența cu Gala Societății Civile, am început să am o aversiune față de risipă de orice fel. Am încetat demult să cumpăr apă îmbuteliată, evit pungile de plastic, caut produse locale. Cu cât prețuiam mai mult energia investită în crearea unui lucru, cu atât îmi doream să îi prelungesc viața. O casă frumoasă ar trebui restaurată, o mașină merită reparată, mâncarea gătită cu drag trebuie savurată, nu aruncată. Viața noastră pe planeta asta trebuie apreciată mai mult. 

Ca antreprenor orientat spre teme creative și educative, m-am îndreptat spre ecologie cu convingerea că fără un comportament responsabil față de mediu, adoptat as soon as possible, nu are sens să discutăm despre alte teme. Proiectul ASAP, inițiat de fundația pe care o conduc, are scopul de a implica activ elevii în reciclare și de a oferi tuturor școlilor infrastructura pentru colectare separată. Acronimul ASAP a venit de la sine: suntem cu toții conștienți de nevoia de a face o schimbare urgentă. 

Începând cu luna asta, școlile din sectorul 2 din București se pot înscrie pentru colectare separată a deșeurilor. La fel, și la nivelul Capitalei, se desfășoară un proiect paralel. Proiectul pilot ne-a arătat deja câteva lucruri importante: unul ar fi costul pentru implementarea infrastructurii de colectare, care ajunge la 1 euro per elev. E mult, e puțin? E un cost necesar pentru un viitor posibil. ASAP a ajuns deja în peste 1,000 de școli, adică 500,000 de elevi au sau vor avea acces în curând la infrastructura necesară pentru sortare. Un sfert din numărul elevilor din țară! Un al doilea, că și elevii, dar și profesorii, au îmbrățișat cu entuziasm provocarea. Lucrul în echipă și tema concursului le-au plăcut. Suntem pe drumul cel bun. Al treilea de menționat - nu e vorba doar de plastic, ci de mult mai mult.

Dacă reușim să implicăm tinerii în colectare separată, reușim să deschidem dialogul despre implicare civică. Devenim nu doar o țară mai curată, cu mai puține deșeuri ce nu sunt reciclate, dar și cu cetățeni mai responsabili, care votează, mai dornici să facă voluntariat, mai atenți la viața comunității. Acesta este doar începutul. Deschiderea cu care adolescenții au intrat în ASAP ne arată că nu informarea tinerilor este problema, ci noi, adulții, suntem problema. Nu am reușit până acum să creăm un cadru legislativ ca școlile să fie toate dotate, în exterior, dar și în interior, în clase, pe holuri și în toalete, cu recipiente destinate deșeurilor separate. Nu am reușit să le arătăm că suntem un partener puternic și stabil, să venim cu soluții la nevoile lor, să ne implicăm pe măsură ce ei răspund.

Copiii de azi sunt șansa noastră de a fi mai buni. Trebuie doar să le oferim oportunitatea să schimbe lumea. PET cu PET, zi de zi, ei ne arată că se poate. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion check icon
    Îmi pare rău; la cat costă apa, apa caldă, detergenții și electricitatea eu nu spăl borcane, sticle și cutii de conserve. Când eram copil cel puțin apă rece nu costa nimic, era un cost aproapiat de zero. Facturile pe 12 luni la apă le depășesc pe cele la gaz cu care mă încălzesc și îmi prepar apă caldă!
    • Like 0


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult