Sari la continut
Sustenabilitate

Ce a aflat despre muncă și viață Sergio Boschi, după 30 de ani de ocupație „umilă” în apicultură. „Albinele mor pentru că li se sfârșesc aripile”

Sergio Boschi

Nu vorbesc, nu scriu, nu citesc. Nu știm dacă au suflet, conștiință sau dacă fac judecăți critice. Par mult mai puțin dezvoltate decât noi, oamenii. Și, cu toate acestea, ne pot reînvăța ceea ce am uitat - puterea grupului și slăbiciunea individului. Pentru că nicio albină nu trăiește singură sau doar pentru sine. Pe tot parcursul vieții sale scurte, o albină lucrează pentru comunitatea ei, fiindcă doar grupul contează. Fiecare știe ce are de făcut, nimic nu se irosește, totul este eficiență în lumea albinelor și dacă le cunoști vezi că sunt un model adevărat de sustenabilitate a unei comunități.

Asta ne spune apicultorul Sergio Boschi, un om adevărat care lucrează cu albinele de 30 de ani - o muncă „umilă” cum spune el, dar de care este foarte mândru. L-am întâlnit pe colinele arse de secetă ale Toscanei și l-am invitat să ne spună ce crede el că putem învăța noi, oamenii, de la albine.

Așadar, ce ne spune Sergio că fac albinele și e important pentru noi:

  • Familia este cea mai importantă. Grupul rezistă, nu individul. Puterea lor stă în grup. Asta oamenii au uitat. „Când eram copil în sat cunoșteam 3000 de oameni și dacă aveam nevoie de ajutor sigur primeam. Acum stau la oraș și nu cunosc pe nimeni. Care e puterea mea?”
  • E important să faci provizii, dar cu cap. Albinele stochează tot ce găsesc pentru că nu știu dacă mâine începe o ploaie care va ține zece zile și nu vor putea zbura. Viitorul lor este legat de procurarea hranei, așa că nu aruncă nimic și nu consumă decât ceea ce este necesar. Nu produc miere în plus, ci doar câtă este nevoie pentru familie. O usucă cu ajutorul aripilor și o sigilează în alveole „cămară”.
  • Cine conduce trebuie să fie și cel mai puternic, pentru că de el depinde viața grupului. Consiliul albinelor deschide succesiunea când regina nu mai depune destule ouă. Patru - șase candidate sunt alese și cea dintâi născută le blochează pe celelalte, le închide în celule și devine regină. Ăsta proces de selecție pentru șefia unei companii…
  • Fiecare contribuie cu ceva la bunul mers al comunității, iar rolurile sunt stabilite de la naștere. Albinele mici fac curat în alveole, igienizează ambientul. Când cresc, dau de mâncare larvelor și apoi ies din stup ca să aducă polen sau să caute o nouă locație. Cam așa cum ar trebui să ne învățăm copiii să facă de mici ordine în cameră, ca apoi să poată prelua responsabilități din ce în ce mai mari… Nu trebuie să fim toți manageri de top, dar toți trebuie să ne facem treaba bine acolo unde suntem sau am ales să fim.
  • Eficiența este cheia vieții albinelor. Pentru un kilogram de miere, o albină face si 10000 de zboruri, prin urmare nimic nu poate fi făcut în plus sau în minus. Când umplu cu miere o ramă și le este destul, ele se opresc și se odihnesc. Nu sunt lacome și nu irosesc mâncarea. Putem învăța de la ele să cumpărăm doar ceea ce ne lipsește și să nu facem exces, ca apoi să aruncăm la gunoi munca noastră și a altora.
  • Folosesc tot ce au. Albinele fac totul cu aripile - aduc polen, fac miere, răcesc stupul vara și în încălzesc iarna, ucid intruși. Ele mor fiindcă li se termină pur și simplu aripile, se consumă. Nu e nevoie să ne cumpărăm multe obiecte nefolositoare, ci puține, pentru mai multe trebuințe, pentru că toți putem discerne - dacă vrem - între util și futil.
  • Schimbările climatice sunt vizibile și afectează ritmul vieții albinelor în feluri la care oamenii nu sunt atenți. În mai, sunt 30 de grade și nu plouă. Florile nu mai produc nectar cu valoare nutritivă pentru albine și ele nu mai culeg nimic, chiar dacă sunt lăsate într-un lan înflorit de floarea-soarelui. Criza apei va fi una majoră în viitor și ar trebui să ne învățăm să nu o mai irosim.

Mai jos interviul pe larg cu Sergio Boschi:

Buna ziuă și mulțumesc că ați acceptat să vorbiți despre pasiunea dumneavoastră.

Totul a început în 1992, joaca cu albinele este ca dependența de droguri și devine din ce în ce mai puternică. Sunt din ce în ce mai dependent de această îndeletnicire. Albinele sunt un model de viață, pentru că ne învață multe lucruri, iar noi, rasa umană, nu o să ajungem niciodată la nivelul lor de percepție. Nu le vom putea egala niciodată.

Exact! Ca să intrăm direct în subiect. Dacă e să găsim un singur lucru pe care noi, ființele umane, ar trebui să-l învățăm de la albine, ca pe un sfat bun, sănătos, care ar fi acela?

Sfatul cel mai bun - importanța familiei. Familia e nucleul întregului grup, este un sistem monstruos în sensul bun al cuvântului, eficiență 100%. Deci, una dintre primele lecții pe care o știm de la ele este că muncesc tot timpul în echipă și iau deciziile în mod colectiv - comun. Înlocuirea unei regine intervine doar în momentul în care vechea regină nu mai este eficientă. În acel moment se dă la o parte, se elimină.

Există o întrunire? Care e metoda?

„Întrunirea albinelor” observă că depunerea ouălor nu mai este perfectă, cum trebuie să fie în toate alveolele fagurelui și decid să elimine regina. Din momentul acela încep să crească trei, patru, cinci, șase regine noi, urmând ca prima născută să devină regina. Cea dintâi care se naște le blochează pe celelalte, ajunge chiar să le închidă în celule și astfel devine regină, punctul de sprijin al întregului grup. Pentru că de regină depinde familia. Deci poate fi un exemplu pentru firme pentru cum să alegi un lider sau viitori lideri ai unei firme, pregătind trei, patru, ca apoi să-l vezi pe cel care reușește...

Prima albină care se naște să zicem că este cea mai norocoasă, pentru că prima care se naște este cea care va domni.

Albinele nu fac „multitasking". Fiecare pare să contribuie în felul său la comunitate din momentul în care se naște. Albinuța tânără „ia mătura în mâini” și începe să curețe, să măture, să dezinfecteze ambientul. După care dă de mâncare larvelor, iar după o anumită perioadă de câteva zile în care a fost pe rând măturătoare, îngrijitoare, într-un final iese afară. În ultima parte a vieții sale iese afară ca să culeagă nectar, după mult timp petrecut înăuntru, într-un final iese și își termină cariera ca adunătoare de polen. De aceea, ca părinți putem să învățăm următoarea lecție de la albine: trebuie să-i învățăm pe copii, la rândul nostru, să facă lucruri de când sunt mici. Ar trebui să le punem mătura în mână, zicându-le că trebuie făcută puțintică treabă. Nu există scurtături. Nu există să nu faci nimic și să primești. Ceva, ceva trebuie să faci.

Cum se încălzesc albinele și cum se răcoresc?

Ei bine, iarna nu au centrală cu gaz și nu învârt de buton ca să se încălzească... în ambientul lor se încălzesc mișcând mușchii. Practic în timpul iernii albinele se adună, fac o minge și în interiorul mingii sunt tot timpul 25, 26, 27 de grade, exact cât le trebuie lor. Vă întrebați cum reușesc să facă această căldură? Mâncând. Este un cerc vicios, celor din înăuntru le este foame, ies afară, mănâncă, reintră în mijlocul mingii și mișcând mușchii pectorali încălzesc ambientul, ținând cald atât reginei, cât și lor. Acesta e un tur continuu, mănâncă, mișcă mușchii și țin fagurele cald. E adevărat că în faguri se găsește câteodată și câte o șopârlă, câteodată și câte un șoricel care trage la cald. La țară sunt acei șoricei mici care-și fac un fel de culcuș și stau acolo la căldurică, pentru că albinele produc căldură. 

Și cum se răcoresc sau nu au nevoie?

Vara, când stupul e expus la soare, e clar că nu e nevoie de mâncare. E nevoie de răcire. Deci nu se merge după polen, însă se iese pentru a se aduna apă, pe care o depun în interior, în celulele stupului cu aripile fac vânt. Răcesc ambientul și într-adevăr dacă pui bricheta la intrare în stup, se vede cum intră aerul pe o parte și iese pe alta, deci creează o ventilație. Apa se evaporă, deci reușesc să răcească ambientul ca un climatizator, un climatizator perfect.

Nu folosesc niciodată mai multă energie decât e necesar. E adevărat sau nu?

Când ambientul (fagurele) lor e plin de miere procesul încetinește. În acest punct, omul e rău, căci le pune încă o ramă de fagure care pentru ele înseamnă încă un depozit de umplut. Cum ar veni, încă un proiect de realizat. În ziua de azi, nu mai facem miere cum se făcea în urmă cu douăzeci de ani, în acea vreme intram într-un câmp de floarea-soarelui și colectam 50-60 de kilograme de miere de familie. Azi, dacă duci stupul într-un câmp de floarea-soarelui, trebuie să hrănești albinele, pentru că acolo nu mai este nimic, totul este modificat genetic și nu mai este niciun gram de miere. Pare totul frumos, dar în realitate nu este.

Subiectul care ne interesează cel mai mult, în această conversație, este cum fac albinele să nu-și consume resursele...

Înmagazinează! Depozitează!

Cum? Explicați-ne puțin.

Înmagazinează tot ceea ce găsesc, pentru că nu știi ce îți aduce ziua de mâine, dacă începând de mâine urmează zece zile cu ploi sau este prea cald, ele au nevoie de rezerve pentru a continua să mănânce. De aceea, stocarea este esențială pentru ele. A avea provizii pentru ziua de mâine înseamnă totul. Viitorul lor este legat de mâncare, problema lor fiind mâncarea, hrana pentru supraviețuire.

Ele iau o pauză doar în momentul în care e multă miere în stup, se opresc parțial, nu mai culeg polen. Însă în perioada de vârf a sezonului acestea aduc zilnic între 10 și 12 kilograme de polen, o cantitate enormă, dacă ne gândim că pentru un kilogram de nectar sunt necesare 10.000 de zboruri.

10.000 de zboruri?

10.000 de zboruri, da. Prin urmare e obligatoriu ca ele să fie eficiente din acest punct de vedere, atunci când au de unde să culeagă polen, adună suficient, cu siguranță. După aceea îl usucă, deoarece îl aduc cu o anumită umiditate, după este prelucrat. În interior există albine lucrătoare care îl usuc cu aripile, punctul lor critic. În această etapă și în această fază reușesc să scadă conținutul de umiditate al mierii până la 18-20%. În acel moment închid alveolele fagurelui, îl sigilează. Astfel, este pregătită rezerva de hrană pentru mâine. Fac rezerve pentru situații neprevăzute. Dar ele, ca comunitate, sunt împărțite pe grupe de sarcini. Există grupuri de albine care fac acest lucru... O fac pur și simplu pentru că le este scris în ADN. Una se naște și știe că trebuie să curețe sau să se ocupe de larve. Ele știu ce trebuie să facă, exact ca noi, oamenii, au instincte.

Dar cum se face că nu sunt individualiste? Pentru că și rasa umană poate avea grijă și de copii mici etc.

Grupul rezistă, individul moare. Întotdeauna. Despre asta e vorba!

Au uitat oamenii această diviziune? De ce?

Da, cu siguranță.

Pentru că există prea mult egoism? Îl putem numi egoism? Bunăstare? Am o casă mică, vreau o casă mai mare. ...și așa concentrăm totul înspre noi înșine, în timp ce ele sunt „grupul" care merge mai departe. Asta e. Dacă această familie crește atât de mult datorită eficienței reginei, apoi se ajunge la punctul în care consiliul de albine împarte familia pentru că două familii au mai multe posibilități de a supraviețui decât una singură. Atunci când au și stocuri. În acel moment se despart și jumătate din albine pleacă. Înainte de toate nu o mai hrănesc pe bătrâna regină, o fac să slăbească. În același timp, pregătesc alveole regale. În momentul în care se naște noua regină aceasta cântă. Acesta este semnalul. În acest moment, regina bătrână își ia zborul împreună cu 50% din albine, pleacă și o lasă pe cea nouă în interiorul stupului. Ea face acest sacrificiu împreună cu celelalte albine. Pentru că până și noi ca rasă umană, dacă ne gândim la asta, nu suntem comparabili din punct de vedere al forței cu multe animale, suntem mult mai slabi, punctul nostru forte fiind grupul, adică comunitatea exact ca și albinele. De fapt, ceea ce ai spus a fost că am pierdut acest simț al comunității și suntem mult mai individualiști. În schimb albinele demonstrează că puterea stă în grup. Când eram copil, eram în sat și cunoșteam 3000 de oameni. Azi locuiesc la oraș, nu cunosc pe nimeni. Dar e plăcut să fii în sat când toată lumea îți poate da o mână de ajutor și toată lumea îți dă o mână de ajutor.

Un alt aspect interesant este că par foarte, foarte adaptabile. Au un mare simț al responsabilității. Putem spune, de asemenea, că trăiesc pentru a munci, pentru a contribui la societate.

Trăiesc în funcție de ceilalți, se poate spune, în sensul că lucrează pentru ca grupul să fie bine, să fie din ce în ce mai puternic. Este adevărat că mor 1500 de albine pe zi, dar regina depune 2000 de ouă, așa că grupul crește mereu. Prin urmare acest grup are din ce în ce mai multă nevoie de resurse. Ele lucrează pentru ca toată lumea să aibă o viață mai bună. Nicio albină nu lucrează pentru ea însăși.

Comunică între ele? Se pare că da, după tot ce ai spus, dar cum o fac? Și mai ales despre ce comunică? Există lecții de învățat de aici?

Este un subiect mai specific, mă poți prinde nepregătit. Albinele comunică prin intermediul aripilor, mai exact prin bătăile lor. Acum în mod exact nu știu, nu sunt suficient de competent, totuși ele comunică. De exemplu, în momentul în care familia se desparte și este creat roiul, acesta nu mai știe unde se afla cu un minut în urmă și legătura cu vechiul stup se pierde și trebuie să recalculeze, prin intermediul poziției soarelui, noul loc. De la cutia stupului merg la trei kilometri în linie dreaptă, ceea ce înseamnă mult. Dar toate reintră în acești 30 de centimetri. În această fantă de 30 de centimetri care se află în această cutie, așa că jos pălăria. Același lucru îl face și regina, atunci când ea este în faza de fecundare se ridică la 1000, 2000, 3000 de metri. Dar, când se întoarce, dintr-un rând de 50 de stupi, se întoarce exact în stupul ei, este o chestiune milimetrică.

Foarte interesant. Dar schimbările climatice au efecte asupra albinelor?

Monstruoase! Anul acesta, de exemplu am avut o întârziere de 15 zile în înflorirea salcâmului. Să vorbim doar de asta... A înflorit salcâmul, după care a început să ardă soarele apoi a venit vântul. A uscat florile, le-a slăbit în scurt timp. Toate au dispărut. Eu am făcut o medie de 16 kilograme de miere de salcâm pe stup, dar este o excepție. Pentru că le țin în văi unde bate puțin vântul și este răcoare. Ar fi trebuit să plouă, însă nu am văzut nicio picătură de apă de o lună. Prin urmare, schimbările climatice sunt dăunătoare. Nu numai că nu este frumoasă situația, dar nici nu mai este previzibilă, așa cum era înainte. Da, era luna iulie în care era foarte cald, dar astăzi sunt 30 de grade și suntem în luna mai. În luna mai 30 de grade! Este o blasfemie între noi fie vorba, îmi imaginez că în India sunt 50. Nu știu cum se descurcă. Arde tot la 50 de grade. Nu rezistă nimeni la 50 de grade și trebuie să ai apă, care este un bun foarte valoros pe care nimeni nu-l ia în considerare și care este irosit peste tot. Aceasta va fi cea mai mare problemă care poate exista. 

Cât timp trăiesc albinele?

Albinele trăiesc vara între 40-45 de zile, iar iarna supraviețuiesc între 5-6 luni pentru că nu zboară și rămân pe loc. Albinele mor pentru că li se sfârșesc aripile.

Deci ele mor pentru că li se termină aripile?

Ele mor în mijlocul câmpului, pentru că nu reușesc să mai zboare, să ajungă acasă. Acesta este mijlocul lor de locomoție. Aripile. Dacă aceste aripi se înjumătățesc ca mărime, nu se mai pot mișca și își sfârșesc viața în acest fel, muncind.

E foarte frumos ceea ce ne-ai zis, ne apropiem de finalul conversației noastre. Dacă ar fi să spui ceva ce ai învățat în această viață în care ai avut grijă de ele, dacă ar trebui să spui ceva unui tânăr ce i-ai spune astăzi?

I-aș spune că nu munca îl înnobilează pe om, ci omul e cel care înnobilează munca. Poți fi un măturător, poți fi un îngrijitor, un ceratist (cel care produce ceară). Dar toate acestea sunt locuri de muncă care te hrănesc. Nu putem fi cu toții manageri de top. Este clar că în clasament vor fi și cei care câștigă foarte mult. Dar trebuie, de asemenea, să fii mulțumit. De exemplu când vii la mine acasă și-mi spui Sergio, îmi dai să gust din mierea ta? Sunt mândru să te las să guști din mierea mea pentru că știu că-ți dau un produs care nu are nimic adăugat. Mierea se ia din stup, se stoarce și se pune într-un borcan și este rodul unei munci umile. Eu nu o fac la nivel industrial, eu am câteva cutii cu stupi pentru rude și prieteni și cam atât. Dar sunt mândru când îmi spui Sergio, vreau mierea ta pentru că este diferită de altele. Și asta mă mulțumește, chiar dacă este o muncă de jos.

Dacă tu ai fi o albină, ce fel de albină ai fi?

În niciun caz un trântor. Mai bine o albină lucrătoare. Regina este răsfățată și trăiește cel mai mult, între patru și cinci ani, dacă am face o comparație cu celelalte albine din stup este o perioadă foarte mare de viață. Clar că mi-ar plăcea să fiu regina, fără dubii, pentru că este nucleul întregului stup. Sunt de acord să fiu și o albină lucrătoare..

Mulțumesc Sergio, vă mulțumesc că ați vorbit cu noi. Sper că ascultătorii noștri români vor învăța și le va plăcea mult această conversație sinceră. 

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan check icon
    Excelent si util articol .
    Felicitari ,Autoarei ,dar ,cred ca, si pe la noi ar fi gasit ,apicultori la fel de profesionisti ca apicultorul italian . Dar din pacate ,munca lor nu este apreciata si benefica ptr un trai decent .
    Apicultura de la noi este ,loterie asa cum este si agricultura ,Daca vremea este buna si profitul este bun ptr agricultori si ptr apicultori ,
    --Din viata si comportamentul albinelor Omul ar avea de invatat foarte multe lucruri bune in special domniii politicieni ,
    --Albinele sunt cele mai inteligente insecte Daca apicultorul nu este atent si pune lada-cutia de lemn pe un suport inclinat ,adica nu este orizontala , albinele vor face , fagurii putin inclinate astfel ca mierea pe timpul calduroase ,sa nu curga jos pe fundul lazii !!! Iar daca fagurii acele orificii perfect hexagonale se deterioreaza ,dupa recoltarea mierii ,ele vor reface la loc ,celulele din ceara , Sa amintim despre produsele auxiliare ,,propolis , pastura ,laptisor de matca si inprimul rand polenul care au o valoare nutritiva si benefica sanatatii omului ,
    --- Este rau ca ,autoritatile nu acorda spijin material si
    NU INTERZIC SEMINTELE DE FLOAREA SOARELUI MODIFICATE GENETIC , si alte plante care dauneaza grav viata albinelor inclusiv abuzul de pesticide .
    DACA ALBINELE VOR DISPAREA VIATA OAMENILOR VA FI AMENINTATA FOARTE MULT . Spun specialistii ca , din 10 fructe-legume ,,7 se datoreaza existentei albinelor ,Stimata autoare va mai asteptam cu idei de articole ,
    --constructive ,
    --educative
    --benefice ptr viata oamenilor etc,,
    Inca o data Felicitari .
    Sunt un pensionar activ cu 7 familii de albine la tara in zona Ardealului .
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult