Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Premierul Orban redeschide sezonul la hârciogi

CTP

 „Oamenii și-au făcut stocuri”. De mai rău de 30 de ani n-am mai auzit această „explicație” oficială. Propaganda ceaușistă dăduse dușmanilor, în anii `80, un nume de animal: hârciogii. De vină pentru că nu se găseau pâine, carne, făină, zahăr, cafea, lapte, și, în general, nimic în afară de borcane cu gem și sticle cu „Vin spumant” în rafturile magazinelor, erau „hârciogii care face ștoc”. Medicamentele care ucideau prin lipsă oameni cu miile fuseseră și ele ronțăite de hârciogii bipezi.

Acum, dl Orban resuscitează formula pentru a justifica penuria cronică de Euthyrox, medicament esențial de întreținere pentru mulții suferinzi de afecțiuni ale glandei tiroide. Tabletele acestea nu se găsesc de aproape un an încoace decât cu pile și aranjamente. Unii vor fi cumpărat cantități mai mari, speriați că rămân fără. Dar aceștia să fie vinovații?

Domnule Orban, nu mai suntem în ceaușism, am intrat în capitalism de ceva vreme. În societatea de consum globalizată. Aici nu există nu se găsește, orice se găsește, dacă există cerere. Și cerere de Euthyrox e cât cuprinde. Care Euthyrox nici măcar nu este vreun vaccin anticovid de ultimă oră, e o pastilă obișnuită. Nu îl fabricăm în țară, poate fi importat. Nu-și onorează obligațiile contractuale firma aleasă de guvern, mai există și alte firme care produc Euthyrox pe această planetă. Refuz să ascult, în condițiile societății deschise în care trăim, vreo justificare pentru nerezolvarea acestei probleme de atâta vreme. Alta decât incompetența și delăsarea autorităților.

Dacă Ceaușescu ar fi vrut să dea Euthyrox la tot poporul, în speranța de a nu fi împins de-a berbeleacul de la putere, ar fi adus, cu spionii DIE, cu aranjamente pe sub masă, cu rețele de traficanți, destul cât să-l bage și pe gâtul celor cu tiroida sănătoasă. Iar dl Orban, în condiții de comerț liber, redeschide sezonul la vânătoarea de hârciogi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult