Foto: Albert Shakirov / Alamy / Alamy / Profimedia
Mai ales la TV, numeroase reclame privesc medicamentele și aparent mai puțin problematicele suplimente alimentare chipurile „naturaleˮ, produse (predominant) din plante.
Trebuie să recunoaștem că în acest domeniu s-a produs de la o vreme un oarecare progres în maniera de prezentare a informației. În locul debitării, ca în trecut, cu cea mai mare viteză, a unui scurt avertisment privind necesitatea consultării medicilor și farmaciștilor în caz de reacții adverse, care nu putea fi urmărit până la capăt, acum aceste atenționări se prezintă într-un ritm mai normal sau chiar în scris pe ecran, deși, atunci când sunt mai lungi, sunt imposibil de citit integral.
Publicitatea TV pentru medicamente nu se rezumă însă la o simplă informare, ci adoptă aproape forma unor recomandări (care ar putea părea chiar mesaje „de interes publicˮ).
Astfel, un recent creat lanț de farmacii se laudă că le „oferăˮ clienților ceea ce își doresc. Or, menirea farmaciilor nu este aceasta, ele trebuind să le vândă acestora nu ceea ce își doresc – chiar dacă este vorba de produse aparent inofensive, care se pot elibera fără rețetă –, ci ceea ce le-au recomandat medicii. Mai mult, același lanț încearcă să atragă cumpărătorii, pretinzând că vinde medicamente la prețuri „max(im) de miciˮ. E o dovadă în plus că reclama e sufletul comerțului, din păcate chiar la medicamente, chiar dacă e de fapt mincinoasă: am constatat, de exemplu, că, în realitate, acolo un tub cu anumit unguent costă 9 lei, în timp același tub costă în alte farmacii numai 7 lei.
Reclama la medicamente este cu atât mai periculoasă când asemenea produse privesc (și) copiii, care, culmea, au început chiar a fi folosiți în asemenea clipuri de alt lanț farmaceutic.
Publicitatea la medicamente este interzisă în alte țări – ca și aceea la țigări, care a fost oprită și în România, chiar dacă nu este chiar același lucru. Ea contravine principiului sănătos al combaterii automedicației, inclusiv a celei bazate pe argumentul fals „A spus/am auzit/am văzut la televizorˮ. Din nefericire, această practică este destul de răspândită în România, unde a contribuit, printre altele, și la abuzul, atât de nociv, de antibiotice – încurajat și prin „amabilitateaˮ prost înțeleasă a unor farmaciști care le mai eliberează, cel puțin în cantități pretins pentru urgențe, și fără prescripția medicală obligatorie.
Recomandarea unor „leacuriˮ așa-zis preventive și chiar curative, care apare și în presa scrisă, a explodat, de când cu covidul, în condițiile accesului direct la medic devenit mai dificil, și pe rețelele de socializare, unde câțiva doctori nespecialiști în domeniu și mai ales mulți profani se întrec în a da tot felul de sfaturi minune.
Dacă aceștia nu pot fi opriți, cel puțin excesele televiziunilor în sensul discutat aici ar putea, să fie măcar limitat, prin adoptarea unor amendamente la Cap. VIII Publicitatea din Legea farmaciei nr. 266/2008 și prin intervenția, în caz de nerespectare a lor, a CNA în situații cu asemenea implicare socială generală.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De aceea ma gandesc ca autoarea mai degraba doreste sa inceapa un dialog, decat sa lipeasca o sentinta pe fenomenul pe care l-a observat.
Titlul si argumentele principale par sa tinteasca publicitatea la medicamente, dar multe paragrafe vorbesc de publicitatea la farmacii, suplimente alimentare si "leacuri".
Poate nu e intotdeauna clar, dar toate aceste lucruri (medicamente, farmacii, suplimente alimentare) au regimuri legale diferite, sub controlul unor autoritati diferite.
Dintre toate acestea, medicamentele sunt de departe cel mai reglementat segment din economie. Exista prevederi specifice in legislatie, exista mecanisme de control si sanctiune pentru orice informatie publica, pentru ca in spatele aprobarii medicamentelor stau niste procese stiintifice foarte stricte, si nu simple decizii politice. Modul in care sunt tratate medicamentele (inclusiv din punct de vedere al publicitatii) este uniform in toate colturile Uniunii Europene. Apropo, publicitatea pentru medicamente (Capitolul VIII) nu este in Legea farmaciei, cum scrie in articol, ci in Legea 95/2006.
Astea fiind zise, publicitatea pentru suplimente alimentare nu se supune acelorasi criterii, la fel publicitatea pentru serviciile farmaceutice - legi diferite, foruri de control diferite. Ca sa nu mai vorbim de "leacuri" (presupun ca se includ aici solutiile "miraculoase" fara niciun fel de valoare terapeutica demonstrata) - legea este explicita ca astfel de produse nu pot spera sa se incadreze in definitia medicamentului, dar multi "antreprenori" fara scrupule se folosesc exact de confuzia exemplificata de acest articol.
Cunoscand faptul ca un consumator bine educat si informat alege sa cumpere doar produsele/ serviciile cu calitate maxima si pret/ tarif minim, dar cunoscand prea bine si ce prevede legislatia romaneasca pentru protectia consumatorilor, imi explic de ce consumatorii romani aleg sa cumpere ceea ce vad la televizor (chiar fara sa aibe nevoie de produsele la care se face reclama, inclusiv medicamentele, suplimentele alimentare si tigarile !!!!), INDIFERENT DE PROPRIILE NEVOI SI ASTEPTARI dar si la pret/ tarif MINIM !!!!....Este o situatie ANORMALA care nu genereaza presiunea necesara pe piata romaneasca din partea consumatorilor nostri asupra producatorilor/ prestatorilor prezenti pe aceasta piata pentru ca acestia sa ofere produse/ servicii de calitate tot mai inalta!...
CUI PRODEST aceasta situatie? In primul rand difuzorilor de publicitate care au astfel asigurate venituri continue si substantiale (avand doar grija cresterii audientei/ rating-urilor posturilor lor - prin emisiuni/ mesaje senzationale, scandaloase, intrerupte intempestiv si frecvent de publicitate - o RETETA PUERIL- BANALA dar nociva, deranjanta si nedorita de telespectatori.)... Acesti difuzori practica de fapt astfel – aparent fara sa stie !!! - dezinformarea consumatorilor cu privire la performantele reale ale produselor/ serviciilor oferite (intrucat legea aferenta publicitatii inselatoare nu se aplica in conditiile pasivitatii absolute a CNA, ANPC, OPC, APC care nu se sesizeaza din oficiu si asteapta sesizari carora …..nu le dau curs …..datorita procedurilor judiciare extrem de imprevizibile, greoaie si lente) ... Mai castiga si agentii/ operatorii economici de la noi care ajung prin publicitate mai mult sau mai putin veridica si obiectiva sa-si vanda produsele si serviciile lor, indiferent de calitatea acestora, pe pietele romanesti ....
Ar trebui sa stim ca in statele dezvoltate mesajele publicitare nu sunt platite de furnizorii (producatorii, prestatorii, distribuitorii) subiectivi ci de organisme neutre (angajate de organizatiile guvernamentale si neguvernamentale de protectie a consumatorilor pentru a proteja EFECTIV si EFICIENT consumatorii prin informatii obiective, veridice, relevante, precise).. Aceste organisme neutre pot fi laboratoare de testare, organisme de inspectie si organisme de certificare - toate existand si la noi dar …. nefiind utilizabile legal! Juristii cabinetului Stolojan au eliminat in 1992 din proiectul viitoarei OG 21/1992 privind protectia consumatorilor prevederile referitoare la TESTAREA COMPARATIVA A PRODUSELOR SI SERVICIILOR OFERITE PE PIETELE DIN ROMANIA....Oare de ce ? In plus, credibilitatea si eficienta protectiei consumatorilor din Romania au scazut drastic dupa aderarea Romaniei la UE in 2007, dar nu datorita noilor reglementari impuse prin Acquis Communautaire ci datorita unor deficiente legislative si institutionale majore din Romania...PANA CAND ???
Apoi, as fi de acord cu o reclama de o jumatate de an in cazul unui produs OTC, proaspat lansat, pentru a-l face cunoscut pacientilor. Atat. Medicamentele ce se elibereaza pe baza de prescriptie medicala nu pot face obiectul reclamelor, si asta asa ar trebui sa ramana,