Klaus Iohannis nu a fost niciodată un mare orator. Stilul său este al politicianului „pas cu pas”, iar politica lui este a pașilor mărunți. Așa explică președintele de ce uneori pare ezitant sau de ce are reacții întârziate. Discursul de ieri din Parlament se înscrie în profilul germanului care face lucrurile așezat, prudent, calculat, un portret conturat în campania prezidențială din 2014.
Mesajul transmis Parlamentului la un an de la preluarea mandatului poate fi structurat în lecții și realizări ale anului 2015.
Deși impresia este că a livrat un discurs neconflictual, de la bun început Iohannis l-a înțepat subtil pe Traian Băsescu într-o încercarea de a se diferenția de predecesorul său.
Dacă Băsescu era „președinte jucător”, Iohannis se propune ca fiind „președintele mediator” între instituțiile statului și societatea civilă, între cetățeni obișnuiți din stradă și o clasă politică nereformată. Lipsa lui de răspuns la atacuri ar trebui citită ca „un altfel de a face politica”, fără scandal. La fel poate fi interpretată și sublinierea din discurs a faptului că România ar fi ieșit acum din „izolarea din plan internațional” unde ar fi ajuns prin mandatele prezidențiale anterioare.
„Președintele generator de echilibru” și-ar dori ca istoria să rețină primul an al mandatului său ca pe „anul recâștigării normalității”, și nu pentru că administrația prezidențială ar fi avut un rol esențial, ci pentru că mai ales contextul poate genera un început de normalitate.
Foto: Inquam Photos
Lecțiile anului 2015
Drama de la Colectiv care „a îndurerat o națiune” ar trebui să reprezinte pentru politicieni lecția că nerespectarea legii, politizarea excesivă, nepotismul și corupția ucid. Oamenii simpli o trăiesc, politicienii „ridică din umeri” de 26 de ani. „Prăpastia” dintre clasa politică și cetățenii nereprezentați, cu riscurile populismului și extremismului, impune schimbarea profundă a sistemului.
Proiecte pentru 2016
Ținta lui Iohannis pentru 2016 este „reconstrucția încrederii în politică, în partide, în reprezentanți, în parlamentari”. Nu a spus răspicat cum. Dar a sugerat că fie partidele mari se reformează, fie le dorește „curaj noilor competitori”, partidelor sau figurilor noi.
Un nou proiect de țară la care a invitat societatea civilă, experți și politicieni este „România educată”. Nu a fost clar dacă propune o nouă reformă a învățământului, o altă viziune despre educația publică sau poate o nouă lege a educației. Sănătatea și educația sunt iarăși subiecte de discurs, așa cum au fost și la discursul de învestire a Președintelui în 2014.
Realizările anului 2015
Președintele a punctat că „promisiunea de a avea o lege a votului prin corespondență a fost respectată, că autoritătile vor asigura întreg cadrul necesar pentru ca votul românilor de peste graniță să se desfășoare în cele mai bune și sigure condiții în anul ce vine.” Nu a adăugat nimic despre votul electronic.
A amintit însă la succese Strategia Națională de Apărare și o primă etapă din mărirea bugetului pentru Armată în legătură cu care are câștigat consensul partidelor. Prin parteneriatele strategice și prin relația specială cu UE și NATO, România este furnizor de securitate în regiune.
O altă realizare, care vine din dramă de la Colectiv, este schimbarea de guvern. O realizare totuși politică, având în vedere că în afara faptului că cel puțin formal nu avem partide în guvern, economic sau social nu se puteau vedea așa curând rezultatele.
Neîmplinirile primului an de mandat
Despre nerealizări, președintele Iohannis nu a spus nimic. Poate că le-a minimalizat atunci când a insistat că face politica fără scandal. Nimic despre reacția târzie cu privire la cazul polițistului Gigina care deschidea coloană oficială a Ministrului de Interne, Gabriel Oprea, la faptul că „l-a sfatuit” să demisioneze din cauza „comunicarii catastrofale” abia la 5-6 zile după eveniment.
Nu a precizat că votul prin corespondență s-a introdus doar pentru alegerile generale, nu și pentru cele prezidențiale.
Nici faptul că revizuirea sistemului de imunități și aplicarea strictă a regimului de incompatibilități au fost amânate pentru 2016 nu a fost amintit.
Nimic nici despre criză refugiaților care prin votul din Consiliul European cu care l-a mandatat pe același general Oprea a poziționat România în aceeași tabără cu Ungaria lui Viktor Orban, cu Slovacia naționalistului Robert Fico și cu Cehia eurosceptică.
Drama de la Colectiv este tragedia care ar putea duce la schimbări profunde. Personalități noi în politică, fie specialiști atrași de partidele actuale, fie tehnicieni care să formeze alte partide care să intre în competiții electorale viitoare.
Lui Traian Băsescu i s-a reproșat că românii nu trăiesc bine, în ciuda promisiunii din sloganul Să trăiți bine! Sloganul cu care Klaus Iohannis, candidatul protestant și etnic german, a câștigat cursa prezidențială împotriva sistemului a fost România lucrului bine făcut.
O Românie condusă astăzi de un guvern de specialiști servește bine acestei imagini și acestui deziderat. România lucrului bine făcut promisă de Iohannis nu este neapărat o Românie a tehnocraților. Dar poate începe cândva, într-un viitor nesigur, cu profesionalizarea celor care populează administrația publică locală și centrală, legislativul și executivul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Trimiterea la sloganul de campanie al celor doi e o dovadă de analiză fină de comunicare politică.
Totuși lui Iohannis i se pot reproșa mai multe, inclusiv consilierul care a dormit intr-o intâlnire oficiala și căriua nu i-a cerut demisia, pastrandu-l mare sfetnic.
Anyway, cu ocazia asta am intrat pe pagina presedentiei romaniei, presidency.ro (oare asta o fi pagina oficiala?) ca sa aflu mai multe. OMG parca te intorci in timp 15 ani intr-o arhiva de internet. Este jenant.
Pentru ca nu cred ca e vorba de ciobani sau de masteranzi. Problema, mai mereu cred eu, a fost educatia. Prin ce ai trecut, ce idei ti-ai creat despre viata, cum ai inteles ca trebuie sa reusesti, toate actiunile astea trecute, definesc acum comportamentul. Ca daca tot ce ai avut de invatat a fost ca nu ai alta sansa in viata decat sa furi, sa te bagi in combinatii cu alti oameni ajunsi bine, atunci...ala e rezultatul.
Conteaza mult sa stii, inca de mic, ca daca esti bun, daca inveti, daca muncesti cum trebuie, atunci vin si banii si succesul. Ca a dori o viata bun, din punct de vedere financiar, nu mi se pare un lucru rau. Dar daca vezi in jurul tau ca numai cu pile, furat si magarii ajungi sus, eee, atunci incepe distractia.
Plus de asta, pot pune pariu ca daca pleaca toti cei 600 de parlamentari acuma si iei 600 de oameni, aleatoriu, si ii pui in parlament, tot rezultatul ala e. Asta pentru ca parlamentarii astia nu-s o casta speciala, sau niste extraterestrii picati la noi aici. Tot din societate fac parte si reprezinta, indiferent ca recunoastem sau nu, ceea ce se intampla in jurul nostru. Sunt o oglinda a societatii. De asta am considerat mereu ca toti suntem de vina pentru ceea ce se intampla, atat bun, cat si rau.
De asta cred ca educatia e esentiala. Ca interesul national... e plouat ca un caine captiv intr-o vesnica iarna.
Măcar scop comun de aveam şi da, tot era o unitate. Dar nu există scop comun unde aspiraţiile sunt diferite. Şi aici mă refer la aspiraţii de viaţă, de ce vrei să realizezi. Eu nu m-am exprimat în sensul că nu inseamnă nimic un interes naţional. Dar în lipsa unei definiţii clare, pe care să o susţină întreaga populaţie, vorbim ca Gabi Oprea, pe câmpii cu libelule. Ori eu aia încercam să spun, ca să-i răspund şi lui Ninel, că educaţia e importantă. Tocmai aia spuneam şi eu, că din educaţie înţelegi şi interesul naţional şi modul neagresiv pentru ceilalţi de a-ţi trăi viaţa. Iar când ne vom găsi un scop comun şi nu ne vom mai împărţi în şapte mii de tabere, atunci da, există implicit şi o unitate naţională. Dar ştiţi foarte bine câţi plâng după Ponta, ce scor de încredere are încă fotomodelul ăla cu multe nume, etc. Ori cu divizarea asta extremă, e greu să faci ceva.
Apropo Ninel, am zis că da, e o oglindire a caracterului românilor şi încă voi crede asta ceva vreme de acuma încolo. Şi deşi ai dreptate când spui că aceşti oameni ajung acolo pe bază de reciprocitate cu tot soiul de dubioşi, cred că ne scapă ceva esenţial din vedere, şi anume fix ce încercam să zic în primul comentariu, cu educaţia şi ceea ce vezi când creşti în ţara asta. Pentru că indiferent la ce dubioşi apelezi, tu ajungi să faci asta cu un scop. Şi aici e clar, scopul e de a face bani. E bine să vedem cauza şi nu efectul, adică de ce ajungi la astfel de soluţii în a-ţi realiza scopul? Cumva că mulţi înţeleg că nu poţi altfel răzbi în viaţă decât aşa? Că a te adapta (aici vroiam să utilizez ghilimele la acest cuvânt, dar m-am răzgândit întrucât mi se pare că exprimă realitatea într-un mod adecvat) e singura soluţie? Şi până la urmă, a te adapta la ce? Nu tot la o realitate socială?
Şi tot aşa, prin recurenţă, ajungi şi la acei dubioşi şi mai departe, la alţi dubioşi care au creat dubioşii ăştia. Poate o veni momentul în care să tratăm problema altfel, poate aşa schimbăm ceva. Că doar explozii de moment, cum a fost cazul clubului Colectiv, nu sunt îndeajuns. Şi e păcat să moară 62 de suflete nevinovate că să facem un tam-tam de moment şi ca mai apoi să ce? Să uităm nu? Că sunt sigur că asta o să fie rezultatul şi cu ei, lumea o să treacă peste, nu vor învăţa nimic din ceea ce s-a-ntâmplat şi se vor întoarce la vieţile lor obişnuite, la înjurăturile din trafic, la a înjura politicienii la televizor şi toate şi mai toate metehnele lor uzuale, inclusiv cel mai grav, modul de judecată, care ne-a adus, în primul rând, unde suntem.
Sper să mă înţelegeţi că eu nu discut la un "tu" per se că nu vă cunosc şi nu îmi permit nici să vă critic, nici să vă dau sfaturi în viaţă, departe de mine acest gând. Vorbesc la un "tu" general, ca idee.
Aş mai scrie, dar e de ajuns.