Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Primul an cu Iohannis: cât a tăcut, cât a făcut

Klaus Iohannis nu a fost niciodată un mare orator. Stilul său este al politicianului „pas cu pas”, iar politica lui este a pașilor mărunți. Așa explică președintele de ce uneori pare ezitant sau de ce are reacții întârziate. Discursul de ieri din Parlament se înscrie în profilul germanului care face lucrurile așezat, prudent, calculat, un portret conturat în campania prezidențială din 2014.

Mesajul transmis Parlamentului la un an de la preluarea mandatului poate fi structurat în lecții și realizări ale anului 2015.

Deși impresia este că a livrat un discurs neconflictual, de la bun început Iohannis l-a înțepat subtil pe Traian Băsescu într-o încercarea de a se diferenția de predecesorul său. 

Dacă Băsescu era „președinte jucător”, Iohannis se propune ca fiind „președintele mediator” între instituțiile statului și societatea civilă, între cetățeni obișnuiți din stradă și o clasă politică nereformată. Lipsa lui de răspuns la atacuri ar trebui citită ca „un altfel de a face politica”, fără scandal. La fel poate fi interpretată și sublinierea din discurs a faptului că România ar fi ieșit acum din „izolarea din plan internațional” unde ar fi ajuns prin mandatele prezidențiale anterioare.

„Președintele generator de echilibru” și-ar dori ca istoria să rețină primul an al mandatului său ca pe „anul recâștigării normalității”, și nu pentru că administrația prezidențială ar fi avut un rol esențial, ci pentru că mai ales contextul poate genera un început de normalitate.

Foto: Inquam Photos

Lecțiile anului 2015

Drama de la Colectiv care „a îndurerat o națiune” ar trebui să reprezinte pentru politicieni lecția că nerespectarea legii, politizarea excesivă, nepotismul și corupția ucid. Oamenii simpli o trăiesc, politicienii „ridică din umeri” de 26 de ani. „Prăpastia” dintre clasa politică și cetățenii nereprezentați, cu riscurile populismului și extremismului, impune schimbarea profundă a sistemului.

Proiecte pentru 2016

Ținta lui Iohannis pentru 2016 este „reconstrucția încrederii în politică, în partide, în reprezentanți, în parlamentari”. Nu a spus răspicat cum. Dar a sugerat că fie partidele mari se reformează, fie le dorește „curaj noilor competitori”, partidelor sau figurilor noi.

Un nou proiect de țară la care a invitat societatea civilă, experți și politicieni este „România educată”. Nu a fost clar dacă propune o nouă reformă a învățământului, o altă viziune despre educația publică sau poate o nouă lege a educației. Sănătatea și educația sunt iarăși subiecte de discurs, așa cum au fost și la discursul de învestire a Președintelui în 2014.

Realizările anului 2015

Președintele a punctat că „promisiunea de a avea o lege a votului prin corespondență a fost respectată, că autoritătile vor asigura întreg cadrul necesar pentru ca votul românilor de peste graniță să se desfășoare în cele mai bune și sigure condiții în anul ce vine.” Nu a adăugat nimic despre votul electronic.

A amintit însă la succese Strategia Națională de Apărare și o primă etapă din mărirea bugetului pentru Armată în legătură cu care are câștigat consensul partidelor. Prin parteneriatele strategice și prin relația specială cu UE și NATO, România este furnizor de securitate în regiune.

O altă realizare, care vine din dramă de la Colectiv, este schimbarea de guvern. O realizare totuși politică, având în vedere că în afara faptului că cel puțin formal nu avem partide în guvern, economic sau social nu se puteau vedea așa curând rezultatele.

Neîmplinirile primului an de mandat

Despre nerealizări, președintele Iohannis nu a spus nimic. Poate că le-a minimalizat atunci când a insistat că face politica fără scandal. Nimic despre reacția târzie cu privire la cazul polițistului Gigina care deschidea coloană oficială a Ministrului de Interne, Gabriel Oprea, la faptul că „l-a sfatuit” să demisioneze din cauza „comunicarii catastrofale” abia la 5-6 zile după eveniment.

Nu a precizat că votul prin corespondență s-a introdus doar pentru alegerile generale, nu și pentru cele prezidențiale.

Nici faptul că revizuirea sistemului de imunități și aplicarea strictă a regimului de incompatibilități au fost amânate pentru 2016 nu a fost amintit.

Nimic nici despre criză refugiaților care prin votul din Consiliul European cu care l-a mandatat pe același general Oprea a poziționat România în aceeași tabără cu Ungaria lui Viktor Orban, cu Slovacia naționalistului Robert Fico și cu Cehia eurosceptică.

Drama de la Colectiv este tragedia care ar putea duce la schimbări profunde. Personalități noi în politică, fie specialiști atrași de partidele actuale, fie tehnicieni care să formeze alte partide care să intre în competiții electorale viitoare.

Lui Traian Băsescu i s-a reproșat că românii nu trăiesc bine, în ciuda promisiunii din sloganul Să trăiți bine! Sloganul cu care Klaus Iohannis, candidatul protestant și etnic german, a câștigat cursa prezidențială împotriva sistemului a fost România lucrului bine făcut.

O Românie condusă astăzi de un guvern de specialiști servește bine acestei imagini și acestui deziderat. România lucrului bine făcut promisă de Iohannis nu este neapărat o Românie a tehnocraților. Dar poate începe cândva, într-un viitor nesigur, cu profesionalizarea celor care populează administrația publică locală și centrală, legislativul și executivul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este mai simplu să construiești de la început cu cap. Este mai greu să repari ce s-a distrus înaintea ta. Și un traducător preferă să facă singur o traducere, decât să corecteze traducerea făcută de alt traducător, căci corectura ia mai mult timp. Ce se va întâmpla în ”România lui Johannis” e chestie de timp și dacă e să se întâmple de bine, omul are nevoie de mai multe mandate, nu doar de unul-două. Sunt dintre cei care țin de diasporă și care l-am votat. Când am aflat că și K.J. candidează, m-a cuprins așa o nostalgie, cum că ”bine că există un candidat adevărat acum, când eu nu mai sunt în țară!” ..... și apoi m-am consolat: ”Până să reușească să aducă puțină normalitate în țara aia, dacă o fi să reușească, pentru mine va fi oricum puțin prea târziu!” Cam atât pot spune. Sunt în București, după doi ani, pentru câteva zile și impresia pe care mi-o lasă orașul natal e: ”Șoc și groază!”. Cu alte chestiuni nu mai sunt la curent, deci nu le pot comenta.
    • Like 0
  • Foarte bună analiza de profil de Președinte. Înțeleg că Iohannis e consecvent cu el din campania electorală: neamțul cu viziune pe termen lung care face pas cu pas. Că tace și face bine. Că a înțeles contextul și răspunde cererilor străzii. Că nu vrea să lase drama de la Colectiv în uitare. O analiză excelentă de discurs și de imagine.
    • Like 2
  • Pe undeva Iohannis seamănă cu Băsescu, în ciuda tentativei de diferențiere a celui în funcție: Amândoi se poziționează deasupra tuturor, locul de unde (ne) dau lecții. Articolul interpretează corect si obiectiv discursul Președintelui din Parlament la un de mandat, fără exagerări sau patetisme.
    Trimiterea la sloganul de campanie al celor doi e o dovadă de analiză fină de comunicare politică.
    Totuși lui Iohannis i se pot reproșa mai multe, inclusiv consilierul care a dormit intr-o intâlnire oficiala și căriua nu i-a cerut demisia, pastrandu-l mare sfetnic.
    • Like 0
  • Un articol subtirel.

    Anyway, cu ocazia asta am intrat pe pagina presedentiei romaniei, presidency.ro (oare asta o fi pagina oficiala?) ca sa aflu mai multe. OMG parca te intorci in timp 15 ani intr-o arhiva de internet. Este jenant.
    • Like 3
  • mai are cineva impresia caKlaus conduce romania si ca e de capul lui pe tronul prezidential? Nien, e doar o alta marioneta care ni se flutura pe la nas
    • Like 1
  • check icon
    "Dar poate începe cândva, într-un viitor nesigur, cu profesionalizarea celor care populează administrația publică locală și centrală, legislativul și executivul." N-avem nevoie de profesionisti. Avem nevoie de oameni cu idei. Avem nevoie de oameni cinstiti. Avem nevoie de oameni cara sa puna interesul national inaintea interesului personal. Acestea sunt criteriile dupa care trebuie populate institutiile publice. Un cioban cu aceste calitati va fi de 10 ori mai bun parlamentar decat orice corupt cu diploma de masterat.
    • Like 2
    • @
      Nu stiu, dar mie personal asta cu interesul national mi se pare un cliseu deja. Si nu inseamna nimic. Cine-l defineste? Fanii antenei 3? Eu? Generalul Gabi care se blocase pe expresia asta si devenise un Hodor al interesului national?
      Pentru ca nu cred ca e vorba de ciobani sau de masteranzi. Problema, mai mereu cred eu, a fost educatia. Prin ce ai trecut, ce idei ti-ai creat despre viata, cum ai inteles ca trebuie sa reusesti, toate actiunile astea trecute, definesc acum comportamentul. Ca daca tot ce ai avut de invatat a fost ca nu ai alta sansa in viata decat sa furi, sa te bagi in combinatii cu alti oameni ajunsi bine, atunci...ala e rezultatul.
      Conteaza mult sa stii, inca de mic, ca daca esti bun, daca inveti, daca muncesti cum trebuie, atunci vin si banii si succesul. Ca a dori o viata bun, din punct de vedere financiar, nu mi se pare un lucru rau. Dar daca vezi in jurul tau ca numai cu pile, furat si magarii ajungi sus, eee, atunci incepe distractia.
      Plus de asta, pot pune pariu ca daca pleaca toti cei 600 de parlamentari acuma si iei 600 de oameni, aleatoriu, si ii pui in parlament, tot rezultatul ala e. Asta pentru ca parlamentarii astia nu-s o casta speciala, sau niste extraterestrii picati la noi aici. Tot din societate fac parte si reprezinta, indiferent ca recunoastem sau nu, ceea ce se intampla in jurul nostru. Sunt o oglinda a societatii. De asta am considerat mereu ca toti suntem de vina pentru ceea ce se intampla, atat bun, cat si rau.
      De asta cred ca educatia e esentiala. Ca interesul national... e plouat ca un caine captiv intr-o vesnica iarna.
      • Like 3
    • @ Gabriel Matei
      check icon
      Poate ca de asta ne chinuim, pentru ca ne lipseste identitatea si unitatea nationala. Pentru ca suntem o adunatura de oameni pe o bucata de pamant, si nu un popor. Si atunci sigur ca nu poti defini interesul national, si ti se pare ca nu inseamna nimic.
      • Like 1
    • @ Gabriel Matei
      Nu sunt de acord ca daca parlamentarii fura ,asta ar fi o oglindire a caracterului romanilor, cat mai degraba a lipsei de educatie a lor, fiindca sunt prea usor de dus de nas de tot felul de mafioti. Si nici nu cred ca daca inlocuiesti 600 de parlamentari cu 600 de oameni proportia de corupti ramane la fel. In politica din Romania ajung senatori si deputati doar acei oameni care sunt sustinuti de alti dubiosi pe ideea de reciprocitate.
      • Like 1
    • @
      Păi suntem, aşa este, dar despre ce identitate şi unitate vorbim? Că după un eşec lamentabil acum 415 ani, toată unitatea noastră naţională are o vârstă de 97 de ani, puţin mai mare ca veşnicul rege al României. Vorbim de Transilvania, de Dobrogea, de Moldova, de Muntenia, Banat? Vorbim aici de-o unitate? Păi există inclusiv o diferenţă imensă de comportament şi mod de trai între regiuni. Acel 97°% sau cât a fost la vremea respectivă referendumul de alipire al Transilvaniei la Regatul Român sună a procent de tip comunist. Nici nu avea cum să fie aşa ţinând cont de numărul saşilor şi secuilor de la acea vreme. De fapt, dacă nu erau nişte decizii favorabile nouă, prin rezultatul lor, a lui Horthy, mai ajungeam noi să luăm Transilvania? Deci care unitate?
      Măcar scop comun de aveam şi da, tot era o unitate. Dar nu există scop comun unde aspiraţiile sunt diferite. Şi aici mă refer la aspiraţii de viaţă, de ce vrei să realizezi. Eu nu m-am exprimat în sensul că nu inseamnă nimic un interes naţional. Dar în lipsa unei definiţii clare, pe care să o susţină întreaga populaţie, vorbim ca Gabi Oprea, pe câmpii cu libelule. Ori eu aia încercam să spun, ca să-i răspund şi lui Ninel, că educaţia e importantă. Tocmai aia spuneam şi eu, că din educaţie înţelegi şi interesul naţional şi modul neagresiv pentru ceilalţi de a-ţi trăi viaţa. Iar când ne vom găsi un scop comun şi nu ne vom mai împărţi în şapte mii de tabere, atunci da, există implicit şi o unitate naţională. Dar ştiţi foarte bine câţi plâng după Ponta, ce scor de încredere are încă fotomodelul ăla cu multe nume, etc. Ori cu divizarea asta extremă, e greu să faci ceva.

      Apropo Ninel, am zis că da, e o oglindire a caracterului românilor şi încă voi crede asta ceva vreme de acuma încolo. Şi deşi ai dreptate când spui că aceşti oameni ajung acolo pe bază de reciprocitate cu tot soiul de dubioşi, cred că ne scapă ceva esenţial din vedere, şi anume fix ce încercam să zic în primul comentariu, cu educaţia şi ceea ce vezi când creşti în ţara asta. Pentru că indiferent la ce dubioşi apelezi, tu ajungi să faci asta cu un scop. Şi aici e clar, scopul e de a face bani. E bine să vedem cauza şi nu efectul, adică de ce ajungi la astfel de soluţii în a-ţi realiza scopul? Cumva că mulţi înţeleg că nu poţi altfel răzbi în viaţă decât aşa? Că a te adapta (aici vroiam să utilizez ghilimele la acest cuvânt, dar m-am răzgândit întrucât mi se pare că exprimă realitatea într-un mod adecvat) e singura soluţie? Şi până la urmă, a te adapta la ce? Nu tot la o realitate socială?
      Şi tot aşa, prin recurenţă, ajungi şi la acei dubioşi şi mai departe, la alţi dubioşi care au creat dubioşii ăştia. Poate o veni momentul în care să tratăm problema altfel, poate aşa schimbăm ceva. Că doar explozii de moment, cum a fost cazul clubului Colectiv, nu sunt îndeajuns. Şi e păcat să moară 62 de suflete nevinovate că să facem un tam-tam de moment şi ca mai apoi să ce? Să uităm nu? Că sunt sigur că asta o să fie rezultatul şi cu ei, lumea o să treacă peste, nu vor învăţa nimic din ceea ce s-a-ntâmplat şi se vor întoarce la vieţile lor obişnuite, la înjurăturile din trafic, la a înjura politicienii la televizor şi toate şi mai toate metehnele lor uzuale, inclusiv cel mai grav, modul de judecată, care ne-a adus, în primul rând, unde suntem.
      Sper să mă înţelegeţi că eu nu discut la un "tu" per se că nu vă cunosc şi nu îmi permit nici să vă critic, nici să vă dau sfaturi în viaţă, departe de mine acest gând. Vorbesc la un "tu" general, ca idee.
      Aş mai scrie, dar e de ajuns.
      • Like 1
    • @ Gabriel Matei
      Cred că vorbiți despre același lucru, dar v-ați oprit în semantică. Unul vorbește despre idei, celălalt despre educație. Unul vorbește despre cinste, celălalt consideră că cinstea este interesul național. Și aveți amândoi dreptate. Dacă politicianul educat promovează idei cinstit, evaluându-le prin prisma interesului național (are România de câștigat sau de pierdut din asta?), lucrurile ar fi mult mai ok. Ei se acoperă cu „masterate” și „doctorate” încercând astfel să-și ascundă superficialitatea ideatică, educația deficitară și mai ales hazardul moral în care se află. Mahatma Ghandi nu a avut un doctorat, dar a schimbat un imperiu și a inspirat toată planeta.
      • Like 2
  • La ce hal de elite avem si tinand cont si de gama foarte sinistra din care trebuie sa alegem, am senzatia ca l-as prefera pe Iohannis si daca s-ar dezbraca in chiloti si ar alerga prin Parlament strigand "ghinion". E ca un chior in tara orbilor.
    • Like 5


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult