Suntem în perioada examenelor de admitere la liceu, a examenelor de bacalaureat și a celor de admitere la facultate. Examene care, fiecare, evaluează cunoștințele și deprinderile copiilor noștri căpătate într-un anumit ciclu de învățământ, fie cel gimnazial, fie cel liceal. Intră zilele acestea în examen generația care va avea 40-45 de ani în anii 2040 și care se va adăuga celor cu vârste de 50-55 ani în acei ani, și care, împreună, vor constitui generația la putere în România în anii 2040. Le urăm succes!
Generația la putere în prezent în România, a celor cu vârste cuprinse între 40-55 de ani, a parcurs ciclul gimnazial în perioada de dinainte de 1989, cei cu vârste de 50-55 de ani au parcurs chiar întreg ciclul de învățământ, inclusiv cel superior în perioada comunistă, cei de 45 de ani doar gimnaziul și liceul, iar cei de 40 de ani doar gimnaziul. Oare deprinderile și cunoștințele căpătate de ei în perioada gimnaziului și a liceului au un impact în modul lor de acțiune în prezent, atât în viața privată cât și în cea publică? Poate că da, poate că nu…
Studii recente arată că în perioada gimnazială 51% dintre elevi declară că au copiat cel puțin o dată la o materie, în timp ce la liceu, numărul elevilor care copiază depășește în prezent 74%. Unii copiază temele de la colegul de clasă, în timp ce alții copiază la teste și examene.
Există o vastă literatură și o dezbatere extinsă la nivelul societății pe acest subiect, încercând să răspundă la întrebări de genul: „De ce apare copiatul?”, „Ce soluții există în combaterea copiatului?” Aș lăsa experții să se pronunțe pe aceste teme, eu intenționând doar să atrag atenția asupra unui singur aspect: Cât de sinceră și aplicată este intenția celor la putere în 2016 în minimizarea acestui flagel care bântuie și erodează în străfunduri societatea românească contemporană?
Cei care sunt astăzi în fața unor examene esențiale în formarea lor intelectuală și profesională sunt copiii generației de 40-50 de ani, adică a acelora care sunt azi la putere în România și care și-au finalizat, la rândul lor, gimnaziul și liceul înainte de 1989. Copiii lor sunt cei care fac parte din materialul uman supus studiilor care au furnizat cifrele de mai sus.
Suntem deseori asaltați cu exemple de politicieni, care fiind expresia politică a puterii deținută de generația de 40-55 de ani în toate compartimentele vieții economice și sociale, care și-au finalizat studiile liceale la vârsta maturității ori studiile superioare chiar în deplină maturitate, ca un adagio la funcția politică deja deținută. Nu mai vorbesc de inflația de doctorate pe care și le-a agățat în CV această clasă conducătoare a societății - și aici nu vorbesc numai de politicieni, ci și de membrii în administrații și alte instituții, în general de stat, care întăresc ideea că doctoratele, de cele mai multe ori, au fost construite cu deprinderi căpătate în anii lor de gimnaziu și liceu de dinainte de 1989.
Iresponsabilitatea cu care trecem pe lângă fenomenul de furt intelectual, de la copiuță, la doctorat plagiat, devine, în timp, atac la securitatea statului. Zilele acestea de examene pot constitui un nou prilej de reflecție pe această temă, din partea noastră, a adulților responsabili.
Oare scandalul plagiatelor, cu câteva exemple răsunătoare, dar care are o întindere greu de evaluat, nu reprezintă tocmai „progresul” tranziției de la copiuța din gimnaziu și liceu de dinainte de 1989 la doctoratul plagiat din prezent? În anii aceia ai comunismului nu cunosc să se fi efectuat studii care să măsoare câți dintre elevii de gimnaziu și liceu de atunci au copiat cel puțin o dată. Fiecare dintre noi cunoaștem însă amploarea fenomenului de atunci din școlile prin care am trecut…
Iată că am ajuns în prezent ca mai mult de jumătate dintre elevii actuali să capete în școală și deprinderea de a copia. Cred eu că această deprindere s-a accentuat în perioada tranziției la capitalism, una dintre explicații fiind și aceea că o parte dintre cei puși să împiedice acest flagel în creștere, corp profesoral și părinți, au fost dintre cei care, într-o oarecare proporție, înainte de 1989 au copiat cel puțin o dată în viața lor de elev.
Și atunci o întrebare legitimă se naște: copiii care își dau examenele în anul 2016 vor tolera furtul (intelectual) în 2040, când vor ajunge să conducă societatea? Câtă permisivitate vor avea ei la rândul lor cu copiii lor ca să-i descurajeze să copieze, cât de mult vor elimina cauzele care i-au determinat pe ei, justificat sau nu, să procedeze în acest fel? Vor înceta să rostogolească acest bulgăre extrem de nociv pentru societate?
Este o întrebare profundă cu puternic impact asupra destinului societății românești. Copiatul în diversele lui manifestări, de la simpla fițuică, până la plagiat, reprezintă o formă de furt intelectual care, din ‘89 până în prezent, pare să se amplifice. O societate sănătoasă nu se poate întemeia pe furt, fie el și intelectual. Este clar că acest drum se înfundă în viitor. O soluție de tip asiatic, așa cum a luat de curând China, care a introdus pedeapsa cu până la șapte ani de închisoare pentru copiatul la examenele de admitere la facultate, pare una disperată, dată de amploarea fenomenului și nu este de dorit a fi aplicată într-o societate democratică. Barierele la copiat, cred eu, trebuie puse încă din primul an de învățământ, în fiecare zi de școală, prin crearea și forjarea unei mentalități a elevului care să anatemizeze furtul intelectual. Aici este nevoie de specialiști în științele educației, de voință politică reală și de susținerea continuă a societății. Fără acești trei factori implicați coerent și consecvent, viitorul nostru ca nație, și din acest punct de vedere, devine incert și la mâna celor mai puternici. Nu cred că întâmplător o țară mică precum Finlanda are unul dintre cele mai evoluate sisteme de învățământ din lume, ca o formă de apărare strategică și de supraviețuire în viitor a unui popor mic numeric.
Iresponsabilitatea cu care trecem pe lângă fenomenul de furt intelectual, de la copiuță, la doctorat plagiat, devine, în timp, atac la securitatea statului. Zilele acestea de examene pot constitui un nou prilej de reflecție pe această temă, din partea noastră, a adulților responsabili.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
L-am tot sfatuit pe fiu-meu sa nu parasca atunci cand vede pe cineva trisand. Intr-o zi vine de la scoala si-mi spune ca si-a vazut cel mai bun prieten folosind copiute. Am gasit amuzant modul cum a rezolvat situatia. Nu si-a permis sa-si parasca propriul prieten deoarece acesta s-ar fi suparat pe el. De asemenea sfaturile acasa au fost de a-si tine gura. In consecinta l-a facut atent pe un alt coleg iar acesta a raportat frauda :-) Adica nu te parasc eu dar nici nepedepsit nu te las :-)
Ba un mare sef de prin Bruxelles m-a intrebat daca am terminat si eu facultatea ca si presedintele (nu stia ca Ponta nu a castigat alegerile..). E musai sa multumim profesorilor universitari de la Spiru Haret pt reusita lor: au scos diplome acolo in ultimii 20 de ani cat alte facultati timp de 200 de ani, Spiru Haret a ajuns in topul universitatilor private din lume pt cantitatea de diplome.
Asa ca daca va educati copilul, ganditi-va sa vi-l educati si pt o universitate in strainatate (si cum sa ia o bursa).
In plus, Spiru e o facultate buna si numarul de diplome sa datoreaza numarului mare de facultati care-i poarta numele.
Sa nu mai vorbim despre faptul ca nu toti avem bani sa trimitem copiii in strainatate.
Eram elev și profesorii se prindeau imediat când cineva încerca să-i trișeze: nu este greu, este chiar la îndemâna oricărui om matur cu o inteligență medie, însă pare a fi prea dificil pentru actualii profesori de română care vorbesc cu dezacorduri și cacofonii! Nu spun că nu pot, spun că nu-i interesează: timpul trece, leafa merge ...
Din păcate, totul pornește de la educație, de la acest domeniu lăsat pe mâna unei Abramburici sau pe „laba” jegoasă a altor specialiști flămânzi: vom investi în educație, vom avea rezultate notabile și stabile peste zece ani sau mai mult, nu vom investi, vom fi în continuare lada de gunoi a altora și sursa lor de mână de lucru necalificată!
Este bine așa?
Se pare că într-adevăr „țara te vrea prost”!
A doua radacina este mai noua si are originea la mijlocul anilor '90. Incepand cu 1994-1995, romanii au inceput sa devina posesori de PC-uri. Nimeni nu platea pentru software-ul instalat pe PC-urile cumparate sau primite cadou. Sistemele de operare, aplicatiile de tip office, jocurile, erau "gratuite". In acea perioada, cumpararea unui produs software era foarte dificila, pentru ca nu existau reprezentanti legali, ai acelor producatori de proprietate intelectuala, in Romania. In timp, sa folosesti produse piratate a devenit regula generala, o regula care a creat prima generatie de tineri IT-isti. In prezent, si a doua radacina produce efecte negative, pentru ca proprietatea intelectuala creata de generatiile actuale de IT-isti este foarte greu de aparat si, mai ales, foarte greu de valorificat din punct de vedere material, la noi in tara.
Existenta celor 2 radacini ale "copiatului" a impiedicat, mai ales dupa 1990, crearea unor structuri care sa impiedice si sa pedepseasca furtul si traficul de proprietate intelectuala si asa am ajuns in situatia din 2016. Solutia si schimbarea trebuie sa vina, chiar fortat daca este nevoie, de la mediul academic. De acolo trebuie sa inceapa reintoarcerea la respectul pentru proprietatea intelectuala si pentru cei care o creeaza. Restul ... o sa fie istorie.
Aveti atatia pretentii de la copii, cand ei la TV vad doar scandaluri de coruptie si pitipoance care n-au deloc scoala si uite ca au ajuns sa castige mai mult decat un medic.
Nu mai dati vina pe generatia noastra. Voi ati crescut-o. Voi ati educat-o. Sa ne ajute Dumnezeu ca noi sa o facem mai bine.
Fiu-meu este student, nu a copiat niciodata. Nu este meritul meu, ci al lui. Indiferent de ceea ce va fi, realizarile sau insuccesele pe care le va avea va fi meritul sau povara lui, nu a mea.
Eu sunt ceea ce sunt datorita mie, cu bune sau rele. Generatia parintilor mei nu a influentat viata mea asa cum generatia noastra nu influenteaza viata voastra. Te poti folosi de conflictul intre generatii ca scuza dar sti foarte bine ca nu noi stam in spatele succesului sau esecului vostru ci voi insiva.