Proiectul de sărbătorire a Paștelui ortodox la aceeași dată cu cel catolic ar putea încuraja putinismul din BOR

Despre „ușurarea părelnică” și „înfrângerea limbuției”. Aceste două expresii îi aparțin lui Thomas a Kempis, autorul de la sfârșitul secolului al XIV al celebrei cărți de edificare moral-religioasă a individului creștin, intitulată „Imitarea lui Isus”. Într-o frumoasă traducere și adaptare onomastică, această carte a apărut sub îngrijirea editorială a lui Samuil Micu, corifeu al Școlii Ardelene, cu titlul „A Thomi de la Câmp. De urmare a lui Cristos” (1812). 

Cele două expresii sunt deosebit de inspiraționale și oferă chei interpretative asupra vieții publice de astăzi. „Ușurarea părelnică” este, în fond, exprimarea tuturor frustrărilor noastre, a celor care avem opinii și critici privind viața publică și reprezintă, în fond, o patologie, aceea de a vorbi neîncetat și, de cele mai multe ori, fără rost. Încercăm prin aceasta să înlăturăm derapaje și neajunsuri ale vieții noastre publice, pe scurt, avem un neastâmpăr vanitos care, de cele mai multe ori, tulbură liniștea publică în perioade total nenimerite, precum a fost propunerea lansată de câțiva intelectuali referitoare la sărbătorirea Paștelui la aceeași dată, proiect lansat în perioada Postului Mare, care este o vreme a tăcerii și a rugăciunii iertătoare, a meditației și a concentrării în sine. Toate acestea dăunează, nu puțin, „alinărilor lăuntrice care e darul lui Dumnezeu”, conform spuselor aceluiași Thomas a Kempis.

Nemântuiți credem că ne vom „ușura părelnic” în această lume românească, dedicați în totalitate verbiajului intarisabil. Economia vorbelor este cea mai eficientă formă de investiție în spațiul public românesc întrucât toată lumea vorbește, de la politicieni agramați și mediocri, până la cei mai de „vârf” intelectualiști formatori de opinie. Este de știut însă că vorbele sunt instrumente de „putere și acțiune” cu o „eficacitate magică” a cuvântului (P. Bourdieu). În cazul nostru, vorbirea chiar lipsită de răutate „aduce omului multă bătaie de cap” (Thomas a Kempis) și ne îndeamnă, de cele mai mute ori, să vorbim fără rost, fiind călăuziți de prostie, infatuare, lipsa măsurii în cântărirea proprie, chiar lipsa spiritului creștin evlavios. Astfel, proiectul de sărbătorire a Paștelui la aceeași dată ar putea aduce concomitent reactivarea sau încurajarea putinismului din BOR. Stilul „smuls-împins” care înseamnă „ușurarea părelnică”, dar și o ușurare vanitoasă ar determina, în durată medie, reacții păguboase pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română. Această neapărat „ușurare părelnică” cultivă în mod insidios vedetismul facil, adică induce comportamentul de băgători de seamă „în toate ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”.

Cu ceva vreme în urmă, luându-l gura pe dinainte pe un primar din Alba Iulia, acesta a propus ca regele Charles III să primească titlul de Prinț al Transilvaniei. Acest proiect ar putea alimenta isteriile patrioților virtuoși, suveraniști și republicani, care văd în această propunere năstrușnică alterarea simbolurilor politice și naționale ale orașului Alba Iulia, locul manifestării celui mai curat patriotism împlinit la 1 Decembrie 1918. Sunt vorbe lipsite de miez și deloc folositoare. Tratarea „ușurării părelnice” stă în „înfrânarea limbuției”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp