Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Proștii

oameni pe strada - detalii

Foto: Radomir Tarasov / Alamy / Alamy / Profimedia

În primul rând ar trebui să-mi cer scuze cititorilor pentru faptul că titlul nu-mi aparține, ci l-am preluat din nuvela ”Proștii” , a lui Liviu Rebreanu, publicată în anul 1910 în revista ”Convorbiri critice”. Nuvela sintetizează conflictul dintre două categorii sociale: cea a țăranilor săraci, disprețuiți, umiliți și ”proști” și cea a funcționarilor publici aroganți, disprețuitori, violenți aparținând unui regim opresiv.

Inspirația pentru aceste rânduri mi-a venit în urma citirii articolului scris de Ioana Ene Dogioiu, cu titlul ”Autodenunț în țara lui Garcea: du-te, copile, unde vezi cu ochii, cât mai departe!”, în cuprinsul căruia povestește felul în care a interacționat cu personalul dintr-o instituție a statului. În urma ”tratamentului” aplicat de funcționarii statului, își sfătuiește copilul, pe bună dreptate: ”du-te copile, unde vezi cu ochii, cât mai departe!”

Umilința pe care o trăiește țăranul Nicolae Tabără în nuvela ”Proștii” este retrăită, cotidian, de cetățenii României când interacționează cu funcționarii statului, care se uită la tine cu dispreț, scuipându-te din priviri. Statul ar trebui să fie mult mai relevant în viața contribuabililor, dacă ne luăm după nivelul exorbitant al cheltuielilor acestuia.

Recentele dezvăluiri despre azilele groazei arată adevărata hidoșenie a instituțiilor statului care au patronat umilințele la care au fost supuși cetățenii aflați în dificultate. Mlaștina iresponsabilității și a lipsei de compasiune a făcut noi victime. Fiecare bătrân din acele azile era o variantă hard a țăranului Nicolae Tabără.

Funcționarii statului, cei plătiți din taxele cetățenilor, au o atitudine arogantă, de sorginte fanariotă, față de cetățeni, alimentată de cultura toxică existentă în instituțiile pe care le reprezintă, transformate în culcușuri ale lehamitei. Este arhicunoscut faptul că nimeni nu dă socoteală cuiva pentru comportamentul anormal în relația cu cetățeanul. Fiecare funcționar public este interesat doar de securizarea poziției politice, care-i asigură stabilitate și liniște. Toată administrația a devenit un disclaimer. Nepăsarea față de cetățean atinge cote apocaliptice. Fomistele și sanctificatele contracte colective de muncă încurajează traiul ”glamor”, dar nu prevăd sancțiuni pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Toate partidele au germinat posturi în zona căldicel, aflate la limita dintre job și adeziune, dar niciunele nu s-au gândit la calitatea serviciului prestat. Cei care au comis Legea funcționarului public au conceput-o astfel încât funcționarul ”Hulk” este protejat de mai multe rânduri de fortificații, care-l apără 100% de oricine ar vrea să-i tulbure maligna apatie. Aerul ștrengăresc-golănesc este la el acasă și nimeni nu poate să-l perturbe. Mulți se confruntă cu neadecvarea pentru posturile pe care le ocupă, au nimerit în administrație ca Pilat în Crez, dar adeziunea este cea care le girează stabilitatea. Astfel România a ajuns o țară captivă celor care și-au ocupat un post în administrație, băieți buni numai de adus mingi, de unde emană un iz disprețuitor față de cei pe care ar trebui să-i deservească. ”Sindromul crocodilului”- urechi cât mai mici, gură cât mai mare-  este dominant în administrația publică. Aceștia, noua boierime, s-au transformat într-o minoritate ajunsă în postura de a călări, fără nicio jenă, statul. Loialitatea față de cei care i-au plantat capătă forma deificării.

Megasila cu care este tratat contribuabilul, rigiditatea comportamentală a funcționarului public, faptul că acesta se umple de importanță, toate acestea au dus la fisurarea încrederii în instituțiile statului. În campaniile electorale se mai încearcă să se pună paiete pe realitate, să se cosmetizeze ceva, dar plăcerea aproape erotică de a disprețui cetățeanul nu poate fi ascunsă.

Modul de funcționare al lotizatei administrații publice, politizată până la os, este safe mode, unul de supraviețuire la limita inferioară, fără a face valuri, fără a lăsa vreo dâră profesională.

Dar aceeași gonflată administrație este talibanizată și hienizată când e vorba de drepturile ei. Privilegiile întinse pe clanuri și neamuri trebuie păstrate și chiar înmulțite. Instituțiile publice au devenit ”case conspirative”, unde nu te deranjează nimeni, atât timp cât ai adeziunea la partid. La pensionarea unui bugetar ”buchetul bugetar” se aruncă în familie, generând bugetarismul dinastic. Peste uriașul autosuficient aparat de stat tronează vectorul slugărniciei, dominant în toate structurile statului. Administrația publică a devenit zonă interzisă pentru meritocrație.

Pentru depășirea acestei situații e nevoie de o revoluție a bunului simț în toată adminstrația publică, de internalizarea europenismului în structurile statului, simultan cu abandonarea jemanfișismului .E nevoie de o suprapunere a agendelor publice peste cele ale contribuabilului. Tot managementul public trebuie orientat spre cetățean, spre rezolvarea problemelor acestuia, ceea ce înseamnă abandonarea programelor electorale burdușite cu promisiuni. Cei care populează administrația publică și au studii ciudate trebuie să facă un micuț efort și să meargă din nou la școală. Stilul conformist și compromis trebuie abandonat definitiv.

Realismul mă determină să afirm că oricâte rafale de argumente s-ar aduce, este aproape imposibil de combătut îndemnul din titlul articolului care m-a inspirat: ”…du-te, copile, unde vezi cu ochii, cât mai departe!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul este vădit exagerat și total rupt de realitate, chiar dacă ne referim numai la administrația publică. Pentru că bugetarii în general nu sunt politizați (armata, poliția, pompierii, cadrele didactice, medicii etc.). Eu am constatat în ultima perioadă o îmbunătățire semnificativă a serviciilor din administrație, atât cât am avut de-a face cu ele (înmatriculare auto, circa financiară, evidența populației etc.). Multe servicii au fost informatizate (ghiseul.ro, SPV, programări și completări formulare online etc.) iar funcționarii publici nu au aerul descris în articol și se comportă firesc.
    Cât despre îndemnul de a pleca unde vezi cu ochii, nenea autorul dacă e așa supărat, n-are decât să ne lase. Sper să nu se întâlnească pe aeroport în Frankfurt cu ofițereasa nemțoaică cu care m-am întâlnit eu, care mi-a întors plictisită spatele când am întrebat-o respectuos (ce-i drept, în engleză) dacă poate să îmi spună cum pot ajunge mai repede la poarta pentru îmbarcare pentru Munchen.
    • Like 0
  • Acest Guvern al Romaniei si probabil si cele viitoare o sa ajunga sa guverneze NUMAI psihopatii ciungii schiopii surdo-mutii betivii notorii caprarii analfabetii functionali si probabil sifonarii mufati la ban in general ca si clase sociale ramase respectiv singurele ramase.
    • Like 0
  • Poate că este așa, poate că nu.
    Sunt și funcționari care te tratează cu respect și-ți dau toate informațiile de care ai nevoie.
    Acum vreo lună, două, am fost în România să-mi rezolv diverse probleme, și am fost la trei birouri - la casa de pensii, circa financiară și evidența populației. Menționez că sunt plecat din România din 1988, și nu mai am buletin - dar am pașaport românesc, și pe deasupra mai am și carte de muncă (8 ani jumate de muncă + facultate).
    La toate cele trei oficiile am fost plăcut impresionat de ordine, de felul în care erai dirijat, și mai ales de felul foarte politicos în care mi s-au dat toate informație pe care le-am cerut, inclusiv documentele de completat.
    Toate la sectorul 1, unde am apartamentul moștenit de la mama, și unde am locuit până mi-am luat tălpășița.
    Să nu credeți că în vest totul este perfect, m-am încontrat cu cevașilea funcționari (mai ales în Germania, faimosul Aussladeramt), dar nu le-am permis, și am făcut plângeri - unele s-au rezolvat, altele nu.
    Înțeleg că există proști, dar permițându-le aceste apucături nu vor face altceva decât să le dea apă la moară.
    Secretul este de a vorbi CALM, fără țipete, urlete, înjurături - pentru a contracara "nevoia" funcționarului de a chema paza s-au poliția. Și a cere să vorbești cu un supervizor.
    Mă rog, asta fac eu, în Canada.
    Dar obiceiurile pe care le învățăm în aceste societăți din vest pot și ele să fie implementate în România, așa cum s-a învățat "statul la coadă" la autobuz (de la nemți citire).
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult