Dacă arăți oamenilor două banane, una frumoasă și una deja înnegrită și urâtă, cei mai mulți o aleg pe prima. E o problemă de educație aici, poate pentru că este firesc să ne hrănim ca să trăim, poate pentru că nu am fost învățați despre hrană și nutriție în general. Hrana este fundația resurselor noastre și, dacă o respectăm, este un semn bun pentru noi și pentru planetă.
Noi nu suntem stăpânii planetei, suntem doar vizitatori și avem obligația să respectăm relația cu ceea ce avem în jurul nostru - asta crede Camelia Gui, activistă implicată în proiecte care promovează respectul pentru resurse. Din conversația habits by Republica pe care am avut-o cu ea am desprins câteva idei interesante:
- uitați-vă la legumele și fructele „urâte”, începeți cu asta și întrebați-vă de unde vin? și de ce sunt așa? Astfel, aflăm despre condiții de creștere nefavorabile care se vor accentua pe măsură ce clima se schimbă și de aceea trebuie să învățăm să nu aruncăm hrană;
- două reguli mari dacă vrem să prevenim risipa alimentară: CCC și PPD. CCC este despre atitudinea noastră în fața hranei: fiți creativi, curajoși și curioși. PPD este partea mai tehnică care previne risipa: porționare, planificare și depozitare;
- cunoaște-ți frigiderul. Citește cartea tehnică, învață unde sunt temperaturile cele mai joase (în sertarele inferioare acolo unde se depozitează carnea) dar sunt unele alimente care nu se păstrează în frigider, cum ar fi roșiile;
- „votează cu portofelul”. Un fel de a reduce risipa alimentară, dar și de avea grijă de planetă este să consumi ceva făcut cât mai aproape de locuința ta. Cu alte cuvinte, dacă cumperi produse locale dintr-o sursă bună, votezi pentru economia orașului tău, a țării tale;
- educația pentru hrană, originile ei, cum se întâmplă să ajungă la noi în farfurie - astea ar trebui să fie parte din procesul de învățare pentru noi toți. Ar trebui să ieșim din trauma penuriei în care ne-a lăsat comunismul și să învățăm cum să tratăm mâncarea cu respect;
- avem nevoie de strategii naționale de stopare a risipei alimentare fiindcă oricât de mari ar fi Băncile pentru Alimente nu este de ajuns fără politici naționale de educație în domeniul ăsta și încă de la vârste cât mai fragede;
- este dovedit că oamenii care au obiceiuri sănătoase în familie, adică gătesc și mănâncă împreună sunt mult mai atenți la ce cumpără și cum consumă.
Camelia Gui este fondator al Băncii pentru Alimente din Cluj, a asociației Food Waste Combat și Clujul Sustenabil. Spune că preocuparea pentru combaterea risipei alimentare i-a schimbat viața.
La începutul unei conferințe aveai în mână două banane: una frumoasă și una urâtă. Întrebai publicul pe care ar alege-o. Inevitabil câștiga banana frumoasă. De unde preocuparea ta pentru legumele „urâte”?
Surprinzător, în România bananele sunt mai răspândite ca merele când vine vorba de consum. Am folosit acest truc pentru a atrage atenția asupra subiectului meu. Am apreciat întotdeauna sinceritatea celor din public care mereu alegeau banana frumoasă. Cred că ne-a lipsit educația privind hrana. Și asta pentru că este firesc să te hrănești ca să exiști, dar și pentru că nu primim educația necesară despre resursele noastre. Pentru mine hrana este baza, fundația resurselor noastre și dacă avem respect pentru hrană reușim să aducem pe o cale autentică respectul pentru ce avem noi, dar și pentru planetă. Noi nu suntem stăpânii planetei, suntem vizitatori și trebuie să respectăm ce avem în jurul nostru. Mi s-a părut relevant să începem prin a ne uita la hrana noastră și s-o acceptăm în toate felurile, în toate variantele de gătit, în formele și culorile pe care le dă natura. Ceea ce se cheamă acum „legume urâte” a fost o idee de marketing pentru a atrage atenția oamenilor și așa au devenit vedete. Asta am încercat și noi la Food Waste Combat - uitați-vă la fructe și legume urâte, începeți cu asta, puneți-vă întrebări: de unde vin și de ce sunt așa? Am aflat și noi făcând campaniile acestea că sunt așa din cauza condițiilor de creștere nu tocmai ideale și că vor fi tot mai puțin benefice odată cu schimbarea climei.
Le putem spune „legume sincere” sau „care își arată vârsta”?
Da, fără 3-4 filtre pe Instagram sunt legume care acum s-au trezit și trebuie să le apreciem frumusețea.
Și au valoare. Deci să nu risipești mâncarea este o formă de respect. Te-aș întreba atunci cum te organizezi la tine acasă ca să nu arunci?
Am reușit să sumarizăm totul în două concepte: CCC și PPD. CCC ține mai degrabă de noi și de atitudinea noastră, despre cum alegem să ne comportăm în viața de zi cu zi în relație cu hrana: creativ, curios și curajos. Dacă ești curajos să faci și altfel cumpărăturile, să gătești și alte lucruri decât ce ai tot făcut, să guști și altceva. De exemplu copiilor le este groază de rădăcinoase, dar noi am insistat la atelierele din școli să facem asta și a ieșit ceva frumos, chiar dragoste la prima gustare. Creativ, adică gătește și din resturi, organizează evenimente cu prieteni dacă nu vrei să arunci mâncare ca să se bucure cât mai mulți de ea. Acest principiu este legat de alegerile noastre individuale. După ce ai reușit ceva în zona asta poți trece la partea mai tehnică: PPD adică porționare, planificare și depozitare. Porționare, adică ne uităm la cât mâncăm, punem puțin în farfurie și mai adaugăm. O alternativă este să folosim farfurii mai mici și un tabel cu recomandări despre cât înseamnă o porție de adult, de copil, de diverse mâncăruri. Noi avem un ghid al alimentelor la Food Waste Combat cu toate porțiile. Planificare - este absolut necesar ca înainte să mergi la cumpărăturile mari, să te uiți în cămară și frigider să nu dublezi ce ai deja și să te gândești ce vrei să mănânci. De preferat să nu mergi cu stomacul gol pentru că e dovedit că vei cumpăra dublu de cât ai nevoie. D de la „depozitare” - aici nu am fost educați cum să depozităm alimentele; când cumpărăm un frigider nou nu se uită nimeni la cartea tehnică să-și dea seama ce este cu atâtea compartimente și temperaturi. Este o regulă simplă că temperatura crește de jos în sus - adică să ne punem alimentele care au nevoie de frig cel mai jos (cum ar fi carnea). Trebuie să ținem cont ce alimente se pun în frigider și ce nu se pun decât după ce se coc ca să le prelungim durata de viață. Nu se pun în frigider alimente cumpărate în punga de plastic în care le-ai cumpărat pentru că le accelerează alterarea. Toate astea sunt in ghidul nostru care se poate descărca și ține la îndemână în bucătărie.
Ce faci cu cojile de legume și fructe?
Care sunt bio și le știu sursa le fac chipsuri și fac des, mai ales vara… chipsurile din cojile cartofilor sunt delicioase. Merg din toate legumele și sunt mai economice decât cele din magazin. Cele care nu se pot face chipsuri merg la compost - o groapă sau un loc dedicat pentru asta.
Ai reușit să îi convingi pe ai tăi de instrumentele astea? De Ghidul Porțiilor spre exemplu? Te întreb pentru că trăim într-o societate în care suntem încă departe de a fi confortabili cu frigiderul gol și atunci cheltuim mult pentru a-l umple mereu.
Da, e ca și cum te-aș îndemna să devii sărac sau să trăiești mai greu. Am încercat să conving, dar cel mai important rămâne exemplul personal. Nu încurajez practica învinovățirii uite cum face ea, eu nu pot, nu știu, nu am timp). La mine a fost simplu fiindcă așa făceam oricum- dacă mergeam la cabană sau aveam petreceri, încercam să separ de la început alimentele și să fac lucrurile în felul meu chiar dacă alții făceau altfel. În prezent, nu cred că noi, prin schimbarea stilului de viață, vom salva situația în care suntem. Doar în sincron cu natura și mediul putem face o schimbare reală. Când mergi la cumpărături, dacă cumperi alimente dintr-o sursă bună votezi de fapt cu economia locală. Votezi pentru încurajarea ei pentru un viitor în care economia locală are prioritate și e mai dezvoltată ca acum. Dacă te duci la un restaurant local care se străduiește să se aprovizioneze din jur și să recreeze rețete care să te facă să iubești mâncarea asta ar fi ceva practic și bine pentru toată lumea. Dacă vrei o lume mai bună, alege în fiecare zi să faci ceva pentru acea lume.
Ce beneficii reale are o familie dacă nu risipește mâncare?
Cheltuie mai puțin. Orice mâncare aruncată sunt bani câștigați muncind pe care îi arunci. Și mai e și faptul că aruncând mărul început sau iaurtul neînceput arunci toată munca atâtor oameni - agricultori, distribuitori, transportatori, magazine. Mărul acela înseamnă muncă, efort, resurse - sunt în fața ta și tu le desconsideri? Ce vrei atunci de la lumea asta? Vrei să treci prin ea și să treacă și ea pe lângă tine? Sau vrei să o trăiești cu adevărat?
Dar îndemnurile acestea „am putea”, „ar trebui” sau „ar fi cazul” sunt dorințe pentru un anumit nivel de responsabilitate socială, individuală. România aruncă 1,3 milioane de tone de mâncare anual, peste 100 de kilograme de om. Suntem în top 10 țări cele mai risipitoare cu mâncarea. Adică dacă ar trebui să numești cauza cauzelor pentru atâta risipă ce ai spune?
Clar, aș spune lipsa de educație. Sunt conștientă că avem mulți oameni care trăiesc la limita sărăciei - nu vorbesc despre aceia. Educația la clasa de mijloc și mai sus este mama tuturor problemelor. Educație pentru toate vârstele și început cât mai devreme. M-aș bucura să existe o materie pentru asta, un curriculum național serios și chiar să se predea, nu așa că vine un ONG și rezolvă. În plus mai este ceva, pentru multă lume din țările dezvoltate și chiar la noi este la îndemână să poți mânca mult și ieftin în zilele noastre - hrana vine și pleacă, nu ne batem capul prea tare și risipim din neatenție și nepăsare pentru că e ieftină. Ceva care nu te trage de mânecă și nu arde la buzunar e ceva ce poți risipi cu ușurință.
Și ai speranță că se va schimba ceva? Avem o lege a risipei alimentare dar ea nu atinge partea cea mai risipitoare, adică comportamentul nostru, al consumatorilor.
Este foarte necesar ca acțiunile de jos să se întâlnească cu cele de sus, adică cele ale sectorului civic de educație cu cele ale administrației, mai ales centrale și să existe o strategie orientată spre reducerea risipei alimentare la nivel național, așa cum au deja unele țări. Legislația ajută foarte mult, legea risipei alimentare a fost grozavă la început, dar nu se aplică fiindcă a tot fost ajustată. Noi nu suntem încă pregătiți ca țară pentru asta nici cu educația, nici cu infrastructura, dar am fi putut face niște pași. Noi la Cluj cu Banca pentru Alimente reducem risipa alimentară în mod concret și încep să fie susținute de legislație prin stimularea donației care ar trebui să fie obligatorie. Este însă important să înțelegem că și dacă Banca pentru Alimente ar fi cea mai funcțională instituție din zona civică, aceasta nu ar putea să rezolve risipa - ea trebuie corelată cu strategia națională de reducere a risipei alimentare.
Ce îi spui unui tânăr de 14 ani ca să îl atragi spre subiectul ăsta fără să își dea ochii peste cap?
L-aș întreba dacă știe de unde vine hrana lui, din ce țară, dacă știe cum se cultivă? Ai văzut vreodată poze cu locurile sau oamenii care le produc? Apoi l-aș întreba cât de des se simte plin sau obosit după ce mănâncă?
Crezi că este important ca tinerii să știe să gătească?
Foarte important. Doar dacă știi de unde vine mâncarea sau gătind-o îți poți da seama de efortul pe care trebuie să îl depui ca să se transforme în ceva comestibil. Hrana aceea te menține în viață, dar și tu ai depus efort să o pregătești, deci are valoare, e greu să o arunci.
Am făcut un sondaj: oamenii care au avut obiceiuri sănătoase în familie și care gătesc sunt mult mai atenți la risipă. Aș face gătitul un obicei social super cool. Dacă combaterea risipei alimentare ar fi la fel de cool ca picioarele lui Taylor Swift, toată lumea ar vorbi despre asta și ar face ceva pentru asta.
Cum ți-a influențat viața munca pe care o faci?
Pentru mine implicarea în tematica risipei alimentare a însemnat o schimbare semnificativă. Mi-a îmbogățit preocuparea pentru hrană, m-a ajutat să înțeleg și să savurez mai mult viața, relațiile cu oamenii din jurul mâncării și al subiectului - toate astea mi-au îmbogățit enorm viața.
Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.