Într-o vineri seară, peste o sută de tineri asistau la un concert rock într-un club din Bucureşti. Un mic foc de artificii întregeşte spectacolul de pe scenă. Din nefericire, o scânteie răzleaţă ajunge unde nu trebuie.
Tavanul este cuprins de flăcări. Aproape instantaneu, locul este evacuat rapid prin ieşirile de urgenţă, sprinklerele pornesc, extinctoarele şi hidranţii sunt puşi în funcţiune, iar focul este stins. Tinerii reuşesc să iasă din club.Unii sunt în pragul şocului, alţii doar uşor speriaţi. Dar, cel mai important, toţi sunt în viaţă.
Aceasta este o realitate alternativă. Pe cea reală o cunoaştem cu toţii. Este de 55 de ori mai tragică. Deocamdată. Povestea de mai spus este doar un exerciţiu de imaginaţie care ilustrează un deziderat. Este o rezolvare ideală a unui astfel de accident. Dar, pentru astfel de scenarii cu soluţii funcţionale, e nevoie de instituţii funcţionale. De un sistem funcţional. De o Românie funcţională.
Modelul românesc
În realitatea la care am asistat (neputincioşi) cu toţii, situaţia a fost radical diferită. Situaţia legală a clubului care a luat foc ilustrează incapacitatea instituţiilor şi corupţia instaurată ca regulă de lucru.
Probleme de funcţionare ale Clubului Colectiv nu surprind dacă privim modul în care şi-a primit autorizaţiile. De exemplu, în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare, datată în 2014, patronii clubului declară, pe propria răspundere, că se angajează să respecte acordul de funcţionare eliberat de Primăria Sectorului 4.
Numai că, într-un real paradox al sistemului instituţional românesc, acordul a fost eliberat în ianuarie 2015.
Totodată, acest aviz de funcționare a fost emis fără a solicita autorizație PSI. Iată o serie de nereguli flagrante care, dacă ar fi fost accesibile ochiului public ar fi dus, poate, la evitarea uriaşei tragedii.
Soluţia este, aşadar, transparentizarea. Lipsa acesteia este întotdeauna nocivă pentru societate. La Colectiv însă s-a dovedit a fi şi criminală.
Accesul la documente publice este un capitol dureros pentru România. Statul, reprezentat de aparatul supradimensionat de funcţionari, este anchilozat, înecat în hârtii, lent şi desuet.
Un stat citizen-unfriendly, închis, care constituie un pericol viaţa propriilor cetăţeni.
Soluţiile pentru această situaţie nu vor trebui scoase din joben. Este nevoie doar de o dorinţă reală de preluare de bune practici. Iar un exemplu pentru România, în acest sens, îl reprezintă Cehia. Parlamentul de la Praga a făcut la rândul său un transfer de know-how de la Austria şi a promovat conceptul de “date deschise”.
Ce sunt aceste “date deschise” (“open data”)? Sunt date ce pot fi utilizate în mod liber, reutilizate și redistribuite de către oricine – supuse doar, cel mult, la necesitatea atribuirii în condiții identice. De asemenea, acestea ar trebui să fie de preferinţă postate pe internet, într-o formă modificabilă şi convenabilă, oferite sub termeni ce permit reutilizarea și redistribuirea inclusiv combinarea cu alte seturi de date. Conceptul de “date deschise” se bazează pe o participare universală – toţi cetăţenii trebuie să utilizeze şi distribuie datele.
Desigur, datele deschise nu vor fi date personale, ce conţin informaţii specifice despre indivizi, şi nici pentru date ce ţin de siguranţă naţională.
Cehia, condusă de o coaliţie formată în jurul partidul ANO, un partid liberal centrist care a câştigat alegerile datorită unui mesaj percutant anti-corupţie, are deja două ministere care au publicat toate datele pe care le au la dispoziţie – Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe. Astfel, cetăţenii cehi au acces la date precum deficitele bugetare, situaţiile contabile, date fiscale, scutiri de impozite, costurile de funcţionare ale instituţiei respective sau execuţia bugetară pe anul în curs. Parcursul banilor publici poate fi astfel urmărit şi monitorizat de societatea civilă.
Avantajele deschiderii datelor
O serie de ONG-uri (printre care Fundaţia pentru o Societate Deschisă, ActiveWatch, Funky Citizens, Fundaţia Tineri pentru Tineri sau Societatea Academică Română) i-au trimis deja Preşedintelui o scrisoare prin care cer ca viitorul prim-ministru să asigure o guvernare cât mai deschisă.
Principiile pe care reprezentanţii societăţii deschise le doresc aplicate sunt consecinţe fireşti ale deschiderii datelor şi se referă, de asemenea, la transparența activității administrației, stimularea implicării cetățenilor în luarea deciziilor, integritate în exercitarea funcției publice, utilizarea noilor tehnologii pentru a oferi servicii mai bune cetățenilor.
Avantajele deschiderii datelor sunt multiple şi esenţiale funcţionării optime a statului: prin transparentizarea bugetelor instituţiilor publice şi publicarea tuturor avizelor şi permiselor acordate firmelor s-ar preveni tragedii precum incendiul de la Colectiv şi s-ar reduce în mod semnificativ corupţia. Totodată, publicarea datelor privind sistemul de sănătate le va permite cetăţenilor să aibă acces la situaţia reală a sistemului medical şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.
ONG-urile şi-au pus, de asemenea, la dispoziţie expertiza necesară implementării acestor revendicări şi amintesc că România şi-a asumat participarea la Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă, iniţiativa internaţională care promovează deschiderea datelor.
Societatea civilă îi lansează, aşadar, o provocare majoră lui Dacian Cioloş. Există asumarea publică, există modelul de bune practici şi există disponibilitatea de cooperare. Mingea este, de acum, la viitorul premier.
Prin transparentizarea bugetelor instituţiilor publice şi publicarea tuturor avizelor şi permiselor acordate firmelor s-ar preveni tragedii precum incendiul de la Colectiv şi s-ar reduce în mod semnificativ corupţia.
Dacian Cioloş va fi prim-ministrul cu mandat luat direct din stradă. O stare de fapt care trădează vârsta fragedă a democraţiei româneşti, dar şi slăbiciunea instituţională a statului român, erodat de corupţie şi incompetenţă. Democraţia trebuie apărată în fiecare zi, dar nu numai.
Este nevoie de o luptă susţinută pentru întărirea ei. O serie de reprezentanţi ai societăţii civile i-au trasat deja condiţii fostului comisar european privind priorităţile Guvernului pe care-l va conduce.
Pe lângă transparentizare, acesta are de îndeplinit obiective care ţin de integritatea viitorilor miniştri, legile electorale sau susţinerea luptei împotriva corupţiei. Platforma noastră va face, în articolele viitoare, un inventar al revendicărilor din stradă şi va arăta care sunt, în continuare, marile provocări ale mandatului Cioloş.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nici nu imi pot imagina cum ar fi daca toate aceste informatii ar fi disponibile. Sunt aproape sigur ca cea mai mare parte din public nu ar sti ce sa faca cu datele. Dar exista destule persoane care ar putea sa le inteleaga, sa gaseasca neregulile devenite vizibile si sa le faca publice, pe intelesul publicului larg. De asa ceva se teme birocratia noastra in cea mai mare parte a ei si va face tot posibilul sa blocheze o asemenea initiativa. Instinctul de conservare este un instinct primar. Conceptul de date deschise poate deveni o amenintare cu disparitia si va fi tratat ca atare. Ma tem ca nu vom vedea prea curand implementat acest concept la noi. Daca cumva vom fi fortati sa o facem sub presiune externa, se vor gasi modalitati de a "adapta" normele la specificul local astfel incat sa nu mai prezinte pericol. Ca sa nu se teama de efectele unei asemenea masuri ar trebui ca cei care urmeaza sa fie atinsi de ea sa fie onesti si competenti, sa nu fi gresit moral sau profesional.
Ma tem ca este prea mult pentru mandatul domnului Dacian Ciolos. Ca sa se intample asa ceva, ar trebui ca odata prezentata aceasta idee ea sa fie preluata cu entuziasm de aparatul birocratic si sa se munceasca pe branci pentru implementarea ei. Crede cineva ca asa ceva este posibil cu aceiasi oameni in aceleasi posturi intr-un timp atat de scurt? Eu, nu. Si cat imi doresc sa nu am dreptate...
1. Nu era nevoie de sprinklere, era suficient ca focul să nu se întindă pe tot tavanul, cu niște banale paravane împotriva extinderii focului.
2. Birocrația este cea care i-a împins pe cei de acolo (și pe mulți alții) șă evite traseul unei autorizații de construire care ar fi inclus și un aviz de la pompieri, dar cel mai important un proiect pentru modificările aduse clădirii. Așa modificările au fost făcute de capul lor.
Și tot birocrația este cea care favorizează și chiar naște și corupția. Cu siguranță că ar fi util ca documentele publice chiar să fie publice, dar și acestea, dacă sunt mult, mult prea multe, este cam greu să se mai uite cineva în ele de o manieră eficientă.
Tot birocrația este cea care și disipă responsabilitățile. Culmea este că la #colectiv ocolirea birocrației a dat acum organelor o declarație pe proprie răspundere care chiar va atrage răspunderea.