Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Pâine și demnitate. Povestea brutăreselor sau cum au reușit câteva mame singure, aflate în situații dificile de viață, să-și găsească un rost și o meserie. Podcast de fapte bune

Nicoleta, Anca, Andreea, Luminița și Marilena. Sunt cinci femei din București pe care le-a unit pâinea și viața. La propriu, nu doar în sens biblic. Mai jos, povestea lor și a oamenilor care le ajută să își păstreze rostul, ca fiecare dintre ele să poată spună demn: „Sunt brutăreasă”.

„E special ca cineva să aibă o meserie în care poate pune zi de zi pâine pe masă oamenilor”, spune Irina Sorescu, președinta executivă a CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, o organizație pentru drepturile femeilor, care a înființat, în urmă cu șase ani, o brutărie cu maia la care lucrează mame cu mulți copii sau care își cresc singure copiii. Adică, o afacere socială, ceea ce, tradus în românește, înseamnă de două ori bine pentru comunitate. „La MamaPan facem mai mult decât pâine. Pe de-o parte, oferim locuri de muncă unor mame aflate în situații dificile de viață, iar pe de altă parte contribuim prin produsele noastre la crearea unei comunități care să trăiască mai sănătos și care să poată fi parte, prin ceea ce face, la binele celor din jur”, mai spune Irina Sorescu, la Podcastul de fapte bune, un proiect susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.ro.

Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de începutul acestui material.

Mai mult decât pâine

O misiune socială, asta și-a propus fundația condusă de Irina Sorescu să facă din MamaPan. Brutăria vinde pâine cu maia naturală, cu semințe, cu usturoi sau cu ceapă, cu făină albă, intermediară sau integrală, cu făină de secară sau cu făinuri fără gluten, dar și produse de patiserie: cu zahăr ori fără, cu unt, cu chimen, magiun ori merișoare – plăcinte, tarte, cornulețe, cozonac ori biscuiți.

Nu există un investitor în spatele brutăriei artizanale în care lucrează astăzi cinci femei vulnerabile: patru la dospit, frământat manual și copt bunătățile de mai sus și o alta, la livrare. „Puternice, femei deștepte”, își descrie Irina Sorescu colegele: „Au reușit să se descurce în viață pornind de la o copilărie cu multe greutăți. Multe dintre ele au mers foarte puțin la școală, dar toate fac eforturi ca copiii lor să învețe. I-au crescut singure și i-au avut în grijă știind că ei depind de ele”.

Parte dintre ele sunt de la începutul MamaPan, iar altele de 3-4 ani. „Cumva, brutăria a devenit un sens al vieții lor de zi cu zi. Și e important să știe că au un loc în care să, când se trezesc dimineața, au unde să vină. Se simt bine, e prietenos și, cumva, nu au grija zilei de mâine. Au încredere în ele când spun, mândre, Sunt brutăreasă. E special ca cineva să aibă o meserie în care poate pune zi de zi pâine pe masă oamenilor”, crede Sorescu.

„Mamele cu mâini pricepute”, așa cum li se spune brutăreselor, au învățat povestea pâinii la MamaPan. Tot aici au primit nu doar cursuri și salariu, ci și contract legal de muncă, plus respect. Au ajuns la CPE trimise de alte organizații, ori citind un afiș de angajare lipit într-o scară de bloc. Invariabil, le era frică. Niciuna nu frământase pâine și fiecare se temea de eșec. Dacă nu am să reușesc?

Dar au reușit, povestește Irina Sorescu pentru Republica. „Nu mi-e teamă să nu mă duc o zi acolo (n.r. la atelier) pentru că știu că lucrurile funcționează și fără mine. De ați ști cât de în serios iau aceste mame toate lucrurile pe care le fac”.

Telefonul unui necunoscute și visul Irinei

Până înainte de pandemie, personalul brutăriei cu maia își întâlnea clienții. Se întâmpla de patru ori pe an când brutăresele deschideau ușa atelierului, iar consumatorii MamaPan vedeau cum se prepară și modelează manual pâinile și dulciurile. Era Ziua Porților Deschise. Cu ele închise, legătura se păstrează online pentru că oamenii le scriu inițiatorelor proiectului și le mulțumesc pentru produse ori le solicită unele noi, atunci când urmează o anumită dietă. Lucrurile ar putea reintra într-un normal, dar normalul este deocamdată un vis al Irinei Sorescu. S-ar putea transforma în realitate dacă ar găsi un spațiu mai mare în care să poată muta atât producția cât și partea de desfacere. MamaPan nu are încă un magazin. „Să putem interacționa cu clienții noștri și noi și brutăresele, să facem produse speciale, produsul zilei, să creăm rețete noi.”

Cum ar fi spațiul ideal pentru dezvoltarea afacerii MamaPan? „Un parter de casă, cu o mică curticică, cu o zonă de cuptoare, cu mese de lucru, cu spațiu pentru vitrină și cu două-trei mese la care să stăm cu clienții și să povestim despre produsele noastre, despre maia, despre ce li se potrivește”.

Un astfel de spațiu ar menține binele în viața mai multor mame singure, dar l-ar aduce și-n comunitate, asemeni mesajului primit de Irina Sorescu la începutul pandemiei, de la o necunoscută: „Ne-a scris din propria inițiativă și ne-a zis: - Uite, eu vreau să vă propun să faceți un voucher pe care eu să îl achit acum, pentru că știu că voi aveți nevoie de bani, iar voi să îmi livrați produsele când vreți, când vă reveniți. Mi s-a părut extraordinară inițiativa asta, că s-a gândit că suntem într-o situație dificilă și a venit și cu o soluție ca să ne susțină să trecem prin perioada asta. Îi mulțumim”.

Cum se pot comanda produsele brutăriei artizanale, dacă e loc pentru ele în hipermarketuri și care sunt costurile lunare ale acestei întreprinderi sociale, aflați urmărind Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Gazdă: Diana Marcu Invitată: Irina Sorescu, președinta executivă a CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
sound-bars icon