Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Putin cere respect. E timpul ca Vestul să-l pună la respect

Vladimir Putin - 30 sept

Foto: Gavriil Grigorov / AFP / Profimedia

Nu sunt un specialist în analiza discursurilor lui Putin, am văzut că există și așa ceva. L-am ascultat rar și în general l-am identificat cu limba de lemn pe care o auzeam pe vremea lui Ceaușescu. Am văzut că au existat comentatori care l-au întors pe toate părțile căutând mesaje, substraturi, înțelesuri. Mărturisesc că eu am fost șocat să constat că mai există o asemenea retorică în zilele noastre. Un borș de legume nepotrivite și fără legătură între ele, aruncate-ntr-o oală rusească, ca să dea impresia unei festin național. Niște argumente aiuritoare, luate separat din diferite perioade ale istoriei, despre diferite popoare, amestecate cu ura pentru schimbare, pentru progres, pentru noutate, care să justifice un război împotriva vecinilor ucraineni. Mi s-a părut absolut absurd ca o planetă întreagă să aștepte discursul unui om care a vorbit exact așa cum vorbesc niște bețivi recalcitranți în cârciumă. Am înțeles, de pildă, de la Putin că rușii i-au atacat pe vecinii ucraineni pentru că americanii i-au exterminat pe indienii din continentul nord-american. O mostră de whataboutism demnă de perioada de glorie a retoricii sovietice.

Că dacă americanii au aruncat bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, de ce n-ar face și ei același lucru astăzi? E un fel de istorie selectivă, cursul la seral, pentru cadrele de nădejde scoase din producție și puse să coordoneze propaganda. Pe lângă toate bazaconiile astea rupte din contextul lor istoric, Putin ne-a mai spus o altă gogomănie ideologică - rușii sunt datori să demonstreze lumii întregi că trecutul poate fi readus în prezent. Ar fi fost frumos să poată să mă întinerească cu 30 de ani, dar nu poate, el se referea la trecutul sovietic. Iar asta e cu atât mai absurd. Toți naționaliștii din lumea asta își aleg o perioadă din trecutul cosmetizat al istoriei naționale, pe care o idealizează și pe care vor să o teleporteze în prezent. Este gândirea unor oameni fără imaginație, fără fantezie, fără viziune, care refuză viitorul. Este evident că istoria lumii este o înșiruire de evenimente, fapte, întâmplări care au reprezentat o evoluție, un progres, nu o întoarcere în timp. Numai niște frustrați se tot pot gândi la trecut ca la o soluție pentru viitor.

Am avut în liceu un profesor de economie politică. Îl chema tovarășul Dragu. Nouă nu prea ne era drag tovarășul profesor Dragu, era prea activist, prea încuiat, lipsit total de sare și piper. N-am să uit însă o ora de-a lui în care ne-a anunțat pe un ton serios și dramatic că vom asculta cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu. O înregistrase pe o bandă de magnetofon și toată ora respectivă ne-a pus să ascultăm redarea acesteia dintr-un Majak. Nu cred că am trăit vreodată un moment mai ridicol în toți anii de școală. Nu știu nici măcar cu ce ocazie a fost respectivul discurs, nu știu despre ce a vorbit, pentru că nici atunci n-am reținut nimic, era celebrul limbaj de lemn plin de clișee și sloganuri. Când l-am auzit pe Putin, parcă se-ntorsese tovarășul Dragu cu magnetofonul lui dintr-un trecut penibil și uitat.

După cuvântarea lui Putin a urmat o super-petrecere la Moscova în Piața Roșie. Oare ce gândeau toți cei care și-au pierdut copiii, soții, tații, în războiul din Ucraina? Bucurie pe mormintele fiilor sacrificați în floarea vârstei. Eu nu sunt sigur că acești ruși suferă după cei dragi pierduți într-o luptă fără sens. Până la urmă sunt reprezentanții unui popor educat cu mitul lui Pavlik Morozov, copilul care și-a denunțat tatăl că se opune colectivizării, tată care a fost în final executat. Rușii continuă să se bucure de cuceririle teritoriale făcute prin jaf și război. N-am văzut o mișcare de opoziție convingătoare. Încearcă unii să-și scape pielea, sunt aceiași care l-au susținut și votat pe Putin pentru doctrina lui de expansiune pravoslavnică euro-asiatică. Acum și-au dat seama că în demersul ăsta chiar ei sunt cei ce vor fi sacrificați, însă asta nu înseamnă că n-au fost de acord cu ideologia în ansamblul ei.

Adepții putinismului de la noi din țară justifică crimele, aruncând vina pe americani, exact așa cum a făcut Putin. Că și americani au făcut nu-știu-ce, nu-știu-unde, de parcă dacă cineva face o greșeală, toată lumea trebuie să repete greșeala respectivă ca o compensație. Se plâng rușii că nu sunt respectați, însă nu e vorba de respect, e vorba de frică, ei vor ca altor popoare să le fie frică de ei, asta înseamnă pentru ei respectul.

Ne-a fost bine și nu ne-am dat seama, continuăm să trăim în această paradigmă. În timp ce ne gândeam la cucerirea altor spații cosmice, la dezvoltarea tehnico-economică a planetei, la îmbunătățirea vieții oamenilor prin progres științific, ne-am bucurat de sfârșitul pandemiei, unii nu-și doreau decât întoarcerea trecutului de acum 50 sau 100 de ani. S-au urcat în tancuri și-au început un război pe care nimeni nu și l-a imaginat în Europa, alimentându-se cu o ideologie dezgropată din canalele de scurgere ale istoriei. Am mai auzit teorii de-astea fără suport printre nostalgicii de la noi, dar niciodată nu mi-am închipuit că se vor găsi atât de mulți oameni să ne împingă pe toți într-o prăpastie atât de mare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt cercetări care analizează comportamentul în istoria națională și internațională a unor bolnavi fizic și psihic precum și rolul nefast jucat de aceștia.Personal cred că cei mai mulți au fost paranoici și s-au comportat ca atare. Exemple sunt din toate timpurile și din toate țările. Problema gravă este acești paranoici au ajuns la un asemenea înalt nivel de conducere cu ajutor substanțial al mulțimii respective. Boala s-a răspândit și în societățile respective. Mai ales în totalitarism. Inclusiv noi am avut parte de o asemenea experiență. Putem deci să analizăm în cunoștință de cauză comportamentul unui Putin, și nu numai, precum și a mulțimii care le dau puterea.
    • Like 0
  • Eu cred că discursul la care faceți trimitere e mai studiat decât pare la prima vedere. Orice discurs se adresează cuiva, iar în cazul politicienilor (urât cuvânt…) direcția este marea masă de votanți. Eeei, acu’ luați Dvs și căutați subtilitate, înțelepciune, rafinament intelectual în marile mase de votanți….de oriunde, nu doar din Federație…. Care-i deosebirea față de discursuri de tipul “sunt italiancă, mamă, creștină”, ori “make X great again”?…
    Spiritul (infect) politicianist trebuie profund revizuit, iar asta presupune educație, știință de carte în societate, umanism și empatie, etc, etc…. Greu cu pianu’ pe scări!
    • Like 0
  • Cred ca e fascinatia raului. Fascinatia raului combinata cu prostia, cu lipsa de minte si cu invataturile comuniste care mor greu. Asa se ajunge la sustinatori, la cei care adora genul asta de viata, genul asta de "conducator". Este admirat unul care s-a declarat presedinte pe viata, fraudand alegeri, omorand opozantii, dand cu pumnul in masa.
    E ca in filme. Desigur, tinem cu personajul bun care e cool, destept, frumos, capabil, altruist, dar parca, parca mai fascinant este personajul rau. Cum izbuteste el sa fie puternic, despotic, sa aiba decizia absoluta, sa dicteze ce si cum celor din jur. E foarte atractiv. Sa faci ce vrei dispunand de cei din jur, Sa fii puternic la modul dictatorial. Sa fii foarte bogat si celorlalti din jur sa le fie frica de tine. Sa nu respecti nicio regula. Asta e in capul multor adoratori.
    Ce si-ar mai dori si ei asa o viata.
    Sa fii o sosoaca sau un simion, sa vorbesti din piata la megafon, visand la ziua in care nu o sa mai avem nici spoiala de democratie care mai exista acum.
    Desigur, personajul bun invinge la final. Dar pana la final se chinuie rau. Si nu toti prind finalul. Mai mor pe parcurs. Inclusiv personajul bun pierde, uneori pierde tot.
    • Like 5


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult