Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Rasism "made in Germany". Un an de la atentatul extremist de la Hanau și câteva întrebări

Comemorarea atacului extremist de la Hanau

Foto: Ronald Wittek/ EPA/ Profimedia

Luna februarie este una dificilă pentru Germania. Ziua de 19 februarie este una de doliu național - se împlinește deja 1 an de la atentatul de la Hanau. Tobias R., radical de dreapta, a ucis atunci cu sânge rece 9 persoane, 9 imigranți, ce se aflau într-un shisha bar. După care s-a sinucis.

Printre victime se afla și un român, Viorel Păun, un tânăr de 23 de ani. Familiile tuturor victimelor așteaptă încă explicații din partea autorităților, care încă nu au reușit să clarifice unele aspecte ale masacrului. În întreaga țară s-au organizat manifestări comemorative.

Fusesem în micul orășel din apropierea metropolei Frankfurt am Main în toamna anului 2019. Este de necrezut că într-un loc atât de liniștit s-ar putea întâmpla o astfel de tragedie, în special pentru că a fi imigrant în landul Hessen nu este nicio noutate. Comunitatea de origine turcă și curdă a ajuns deja la a treia generație, est-europenii sunt integrați, Germania s-a declarat deja "Einwanderungsland" (o țară de imigrație), iar unul din 4 locuitori este de origine non-germană. Și totuși, rasismul persistă! Imediat după atentatul de la Hanau, dar și anul acesta, cancelarul Merkel a vorbit despre "otrava numită rasism" și a rostit numele celor 9 victime:

Gökhan Gültekin, 37,

Sedat Gürbüz, 30,

Said Nesar Hashemi, 21,

Mercedes Kierpacz, 35,

Hamza Kurtović, 22,

Vili Viorel Păun, 23,

Fatih Saraçoğlu, 34,

Ferhat Unvar, 22,

Kaloyan Velkov, 33

Rasismul este încă o problemă structurală în Germania și trebuie combătut în orice context. Guvernul adoptă în continuare măsuri pentru stârpirea fenomenului: înăsprirea regimului armelor, legi stricte împotriva discursului discriminatoriu, modificarea formulării clasice pentru desemnarea cetățenilor de altă origine, deci "mit Migrationshintergrund" (cu background migratoriu), ce a fost înlocuită cu termenul "Eingewanderte" ("imigranți"), considerat mai adecvat; iar de curând și eliminarea cuvântului "rasă" din Constituție.

Între timp, cât statul lucrează la șlefuirea limbajului "politically correct", familiile victimelor din Hanau se întreabă dacă atacul ar fi putut fi evitat. De ce nu s-a preluat la timp apelul de urgență? De ce era blocată ieșirea de urgență a barului? Pentru ca poliția să poată efectua razii fără probleme în barurile frecventate de "străini"? De ce s-au efectuat autopsiile fără acordul familiilor? Și de ce "străinii" mai sunt încă în pericol în Germania??

De reamintit este faptul că în perioada 2000-2006 gruparea teroristă de extremă dreapta NSU a ucis 10 persoane de origine non-germană, iar în octombrie 2019 a avut loc atentatul unui alt extremist de dreapta, cel de la Halle, pentru care ucigașul a fost deja condamnat la închisoare pe viață. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult