Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Răspuns pentru mine cea din tinerețe: până la urmă, la 44 de ani nu sunt „o babă”

Ana-Maria Masoud

Anul ăsta am împlinit 44 de ani. Aș putea spune că sunt la mijlocul vieții, sau chiar în a doua parte a ei, cel mai probabil.

Unii ar zice că sunt încă tânără, alții cred că mă consideră o babă, și dacă mă gândesc bine și eu la 20 îi consideram moși și babe pe toți cei cu vârsta mai mare de 40 de ani.

Am găsit niște pagini pe care le-am scris fix acum 16 ani, pe la începutul lui 2006, când aveam 27 de ani și cu certitudine atunci puteam fi considerată tânără. Sunt multe pagini, vreo 28, și țin minte că atunci când le-am scris nu mă simțeam prea grozav, însă scrisul m-a ajutat să trec peste sensibilitățile mele. Din 2006 până în 2020 nu prea am mai scris nimic, poate două-trei pagini, sporadic, iar în 2020 m-am apucat de scris tot într-un moment în care nu mă simțeam prea bine.

Că scrisul e terapeutic se știe, însă cred că un al doilea beneficiu al lui este că îți oferă o fereastră spre trecut.

Recitind acele pagini, mi-am dat seama că încă simt, încă vreau, încă visez și încă n-am murit și fix aceleași trăiri le aveam și acum 16 ani. Pare că nu m-am schimbat prea mult, deși e clar că nivelul meu de cinism a crescut odată cu vârsta. La fel și scepticismul și pragmatismul. Totuși încă mă simt vie. 

Nu același lucru l-aș putea spune despre mulți alți oameni trecuți de 40 de ani care mă înconjoară. Pare că această vârstă aduce cu ea o blazare, un sictir, o lipsă de motivație și o lipsă de chef de viață, în unele cazuri. Mai sunt și cazurile tinerilor (de ambele sexe) de 40+ care se pozează în prosop pe Insta și Facebook, dar cred că ăștia sunt o minoritate.

Că este o vârstă critică da, e clar că este vârsta la care nu ești nici tânăr, dar nici bătrân, că este vârsta la care nu-ți mai place să te duci în cluburi și să agăți fete sau băieți (asta dacă nu faci parte din categoria celor care se pozează în prosop), dar nici la Moaștele Sfintei Parascheva sau la pomeni nu te vezi și asta e foarte clar.

Totuși de ce să te blazezi? Până la urmă mai ai vreo 30, 40 de ani, în cel mai bun caz, de petrecut pe planeta Pământ. Să-i petreci blazat, plictisit, arțăgos, nefericit, nemulțumit că nu mai ai pielea la fel de întinsă ca la 20 de ani nu e prea distractiv și nici prea productiv.

Așa că vă îndemn, pe toți tinerii de 40+, cu prosop sau fără, să vă bucurați de viață, că doar una aveți, cu bune și cu rele!

Aici o poză din 2006, fix din perioada în care am scris cele 28 de pagini:

Și una de anul ăsta, cu mai multe riduri, mai mulți ani, doi copii care se strâmbă, însă cu aceeași freză :)


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult