Răstignirea microîntreprinderilor pentru păcatul de a face investiții și profit superior

Foto: Serhii Milekhin / Alamy / Alamy / Profimedia

Nu credeam vreodată să văd așa ceva … stânga acuză companiile care fac pierderi sau profit mic că mută profiturile în altă țară (unde impozitul este mai mare!) … iar acum dreapta acuză companiile care fac profit prea mare că fac „optimizare fiscală”. Într-o declarație profund antiliberală și anticapitalistă, ministrul Finanțelor a declarat zilele trecute că: “Se consideră că această rată de rentabilitate de 30% pentru IMM-uri ar fi indicatorul de referință de la care noi încolo socotim că se folosește microîntreprinderea ca zonă de optimizare fiscală”. 

Antreprenorii, prinși la mijloc între stânga și dreapta, nu mai știu ce să creadă: dacă obțin profit mic, nu e bine. Dacă obțin profit mare, nu e bine. Atunci, ce să facă? Răspunsul la unison este: Să plătească, pentru că avem cheltuieli mari la buget.

Microîntreprinderile cu venit între 60.000 și 500.000 euro și cu profit peste 30% din venituri vor trece de la un impozit de 1%-3% din venit la 16% dintr-un profit mediu de 60%, adică circa 9,6% … o creștere a impozitului cu 900%. De la un impozit de 519 milioane lei în 2022, aceste companii vor plăti un impozit estimat de 4.500 milioane lei. Ca reper, doar salariile din sectorul public au crescut (deci doar avansul) cu aproape 8 miliarde de lei în primele 8 luni din acest an, adică dublu față de cât vor să suprataxeze microîntreprinderile cu profit. Fix 55.000 de companii vor fi afectate, cu un număr total de 150.000 angajați.

Cum să fii liberal și să acuzi microîntreprinderile care obțin profit că fac “optimizare fiscală”, fără dovezi, fără o analiză transparentă? După aproape 20 de ani de experiență în analiza financiară a companiilor și sute de cărți citite, știu foarte clar unde este riscul de “optimizare fiscală”/ Am dedicat eu câteva ore pentru a demonstra că aceste “socoteli” nu sunt susținute de cifre. În general, o microîntreprindere care “optimizează fiscal” are zero sau un angajat, nu prea are active fixe (clădiri, terenuri, utilaje, echipamente, mașini), funcționează de puțin timp și au o cifră de afaceri relativ stabilă (facturează aceeași companie an de an, probabil un fost angajator mascat acum printr-un contract de colaborare). Am făcut o analiză a cifrelor financiare pentru cele 55.000 de microîntreprinderi care “fac profit prea mare” și maximum 10% pot fi considerate cu risc relevant de “optimizare fiscală”. Cifrele și graficele atașate aici vorbesc cât 1.000 de cuvinte:

- 80% au peste 8 ani de activitate, deci funcționează încă din perioada în care erau impozitate la profit (deci înainte de 2016, practic nu au legătură cu “optimizarea fiscală”).

- 80% au peste 2 angajați și nu funcționează în servicii prestate companiilor sau IT (unde riscul de optimizare este cel mai mare). Cum face “optimizare fiscală” un cabinet medical, fermier, transportator, broker, agent imobiliar, constructor, hotel sau restaurant, companie din industrie, sănătate și asistență socială, toate aceste companii având peste 2 angajați?

- 80% au o pondere a activelor fixe în total active mai mare de 20% și nu funcționează în IT sau servicii prestate companiilor (unde riscul de optimizare fiscală este mai mare). Sunt companii care au făcut investiții în echipamente, utilaje, mașini, au luat credite și au dezvoltat servicii calitative, inovatoare, de nișă, care aduc profituri superioare cu foarte multă muncă. De ce sunt acuzate că fac “optimizare fiscală”?

- 23% au o creștere mică a veniturilor (sub 10%, sub nivelul inflației), diferența de 16% înregistrează scădere de venituri și restul de 60% au raportat o creștere a veniturilor mai mare de 30%. De ce “optimizează fiscal” cineva care face investiții, obține o creștere mare a venitului și profit superior?

- Nivelul activelor fixe raportate de aceste companii a ajuns la 38 miliarde lei la finalul anului 2022, în creștere cu 220% față de nivelul din 2018, un avans de 3 ori mai mare decât media la nivel național. De acolo vine profitul superior, din investiții, credite, inovare și foarte multă muncă! De ce liberalii acuză astfel de antreprenori de “optimizare fiscală”?

Oricum am calculat, după mai multe ore de analiză, rezultă că maximum 20% dintre  microîntreprinderile cu profituri superioare sunt expuse riscului de “optimizare fiscală” (venituri stabile, active fixe mici, zero sau un angajat, lucrează în IT sau servicii prestate companiilor). Sunt circa 12.000 de companii, din care probabil la maximum jumătate se poate dovedi “optimizarea fiscală”, deci 6.000 de companii. De ce nu sunt analizate aceste firme punctual pentru aplicarea taxelor corespunzătoare, și sunt pedepsite restul de 90% dintre antreprenorii care muncesc cinstit? Ce semnal se dă mediului de afaceri? Cum se încurajează munca, progresul, antreprenoriatul inovator și creșterea păturii de mijloc?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp