Disputa din ultimele zile care a divizat politicienii și societatea civilă pe tema unor „banale motive administrative” are motive mai adânci decât pare la prima vedere. Președintele care tace atunci când ar trebui să intervină, de data aceasta a vorbit când era potrivit să tacă. Grupul alintat cu apelativul „Antenele” îi șantajează din nou pe politicieni cu masele sale de telespectatori isterizați, dar votanți cuminți. Premierul tehnocrat „a cotit-o” de parcă ar fi la al treilea mandat de senator ori deputat. Politicienii nu au pierdut ocazia să îi scurteze lațul premierului, dar să lovească din nou, prin ricoșeu, și în independența justiției...
Și în tot acest joc, au căzut la mijloc ANAF și angajații săi! Oricum ar da-o, ANAF este vinovată: fie pentru că a așteptat peste un an ca să pună în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă, fie pentru că a acționat „heirupist și nepotrivit”, sau mai sigur pentru amândouă motivele. Cât de mult se poate imputa în realitate agenților fiscali și ce se poate schimba în bine?
În primul rând, Codul Fiscal și legislația legată de acesta. Cât timp prevederile din domeniul fiscal vor fi ambigue, interpretabile, pline de excepții și mult prea complicate pentru plătitorul de taxe – companie ori persoană fizică – sentimentul contribuabililor va fi de neplăcere în relația cu ANAF. Faptul că nu știi niciodată cu precizie dacă ai completat bine un formular ori nu, dacă aplici corect legile și normele respective nu are cum să nu-ți provoace un sentiment de insatisfacție. Și cum nu poți fi supărat pe o instituție, pare normal să îți verși nervii – probabil nemeritat, în multe cazuri - pe angajații ANAF. O legislație ambiguă ne face pe toți să ne simțim „furați” de fisc, dacă nu în termeni nominali, cu siguranța în raport cu alți contribuabili. Tratamentul diferit de care au parte „anumite firme” față de contribuabilul obișnuit – individ dau companie – este ceea ce ne deranjează în primul rând. Iar lipsa de informație completă și cazurile – puține dar importante – prezentate în presă, au darul să creeze sentimentul că sistemul fiscal este profund inechitabil sau chiar corupt. Incoerența în legislația fiscală, desele modificări care încalcă legi anterioare sau principii statutate (de exemplu, cu cât timp înainte se anunța o modificare în Codul Fiscal, când se poate face și când nu) bulversează contribuabilul onest și îl transformă, uneori fără voia lui, în delincvent. Și astfel ajungem la a doua problemă, care este de fapt cea mai importantă.
Cât timp prevederile din domeniul fiscal vor fi ambigue, interpretabile, pline de excepții și mult prea complicate pentru plătitorul de taxe – companie ori persoană fizică – sentimentul contribuabililor va fi de neplăcere în relația cu ANAF. Faptul că nu știi niciodată cu precizie dacă ai completat bine un formular ori nu, dacă aplici corect legile și normele respective nu are cum să nu-ți provoace un sentiment de insatisfacție.
Lipsa informatizării și transparenței. Dacă simplificarea și stabilizarea legislației este dorită atât de angajații ANAF, cât și de contribuabili și din acest motiv pare cea mai importantă problemă a fiscalității, în realitate avansul major în ceea ce privește relația dintre cele două părți se va întâmpla doar odată cu transparentizarea – prin informatizare – a activității legate de înregistrarea și plata taxelor. Mai multe guverne și miniștri de Finanțe ne-au promis transparență și informatizare. Au fost cheltuite sume imense din banii publici și fonduri europene pentru crearea unor portaluri cu utilitate cel mult simbolică, dacă nu chiar derizorie. Fiecare renunțare la un tip de taxă a fost însoțită de apariția uneia noi (fiscală, para-fiscală sau cum doriți să fie botezată) iar urmărirea aplicării acesteia a fost un coșmar. Fără informatizare, exerciții simple precum calculul impactului reducerii TVA la pâine sau instituirii taxei pe stâlp au fost ratate grosolan. Este adevărat că informatizarea va aduce pe lângă simplificarea actului fiscal (tratată mai jos) și transparentizare. Astfel, ANAF va putea vedea rapid cine face evaziune și cât. Foarte bine, veți spune! Da, cu condiția ca autoritățile să își asume decizia politica de a lua aceste măsuri. Pentru ca un sistem automat, informatic poate fi mult mai greu influentat să nu se atingă de „prietenii politici” ai cuiva. Iar dacă acest sistem va fi legat direct și cu DNA sau alte autorități ale statului, unii beneficiari ai ambiguității fiscale vor avea de suferit.
Birocrația excesivă sau nevoia de simplificare. Automatizarea completării formularelor și declarațiilor, plățile online și arhivarea documentelor pe serverele ANAF sunt mijloace prin care se poate simplifica activitatea și reduce considerabil resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale. Formulare simplificate pentru firmele mici și eliminarea depunerii declarațiilor în „forma fizică” pot face ca gestionarea încasărilor și controlul fraudelor de către ANAF să fie mult mai ușoare și din nou, automate. Un raport mai simplu între contribuabil și autorități ar schimba și mentalitatea angajaților ANAF: acum, ei consideră orice contribuabil un potențial infractor. Documente clare și evidentă imediată a plăților efectuate pot face diferența imediat între contribuabilul cinstit și cel care fraudează. Astfel, efortul angajaților ANAF se poate concentra pe firmele și indivizii care nu plătesc taxele. Acum, firmele „vizitate” de Fisc știu că sunt amendate indiferent cât de corecte sunt – pentru simplul motiv că legislația este ambiguă, iar ofițerii respectivi au o „normă” de îndeplinit și nu se pot întoarce cu mâna goală – a se citi amenzi și penalități dictate – de la un control.
Formulare simplificate pentru firmele mici și eliminarea depunerii declarațiilor în „forma fizică” pot face ca gestionarea încasărilor și controlul fraudelor de către ANAF să fie mult mai ușoare și din nou, automate. Un raport mai simplu între contribuabil și autorități ar schimba și mentalitatea angajaților ANAF: acum, ei consideră orice contribuabil un potențial infractor.
Transparența în cheltuirea banului public. Deși nu are legatură directă cu ANAF, transparența în cheltuirea banului public ar crea contribuabililor sentimentul că nu plătesc taxele doar ca să le fure alții. Dacă fiecare dintre noi ar vedea că din taxele pe care le plătim se îmbunătățeste sistemul sanitar, educația, că se construiesc autostrăzi la prețuri și de calitate comparabile cu cele din, să spunem, Germania sau măcar Grecia, gradul de conformare la plata taxelor ar fi mult mai ridicat. Nu 100%, nu este atât în nicio țară din lume, dar de aceea există ANAF, Garda Financiară și alte instituții ale statului.
Dar, pentru că toate sau măcar o parte dintre aceste schimbări să se producă, este nevoie de voința politică: din partea Parlamentului, a Ministerului de Finanțe, a guvernului. Altfel, vom vorbi și peste câțiva ani de o situatie la fel sau chiar mai proastă în relația dintre contribuabil și autoritățile fiscale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. Acolo unde legislatia fiscala nu distinge sau nu e suficiente de precisa in reglementarii, contribuabilului trebuie sa aiba intotdeauna dreptate.
3.Sa se instituie obligatia ANAF de avraspunde, in termen de 30 zile, la orice contestatie, cu detalierea obiectiilor la fiecare punct de vedere formulata de contribuabili
4. Stop birocratie. Eliminate totala declaratii la ghiseu si declaratiile redundant.Nu e nevoie sacanunt fiscul ca, in urma ordinele de ministru, mi se schimba situatia fiscala
5. Evidenta fiscala clara.Eliminati distributiile complicate. Softul si celebra fisa de platitor ( sute paginile PDF!!!!) trebuie sa fie inlocuite!!
6. Comunicare institutional. Nu trebuie sa dau : cazier, certificate constata toate, diverse documente deliberate de alte institutii .Vrem platforms comuna de comunicare institutional.
7.ANAF, termina cu abuzul de la inregistrarea TVA !
End of part 1 :)
O alta mare problema a Romaniei: sistemele informatice utilizate la ora actuala de toate institutiile publice au inghitit o groaza de bani (din care, dupa cum ne-a demonstrat DNA, s-au imbogatit "iubitii" nostri politicieni si familiile lor) fara ca functionarea lor sa imbunatateasca activitatea. Adica nu s-au obtinut:
- timpi de lucru mai mici care ar duce la rezolvarea mai multor repere in aceeasi zi de lucru si ar justifica numarul mic de personal angajat acum in sistemul public;
- depistarea rapida a erorilor;
- transparenta operatiunilor;
- functionarea la nivel national - sistemele au fost subdimensionate astfel incit, daca se depaseste un anume numar de utilizatori – ceea ce se intimpla des, la orele de virf! – sistemele “crapa” pentru intervale de timp de la 1/2 ora la ore si chiar zile;
- imbunatatirea conditiilor de munca ale personalului - personalul - sau, in unele cazuri chiar populatia insasi - nu a fost instruit (decit “pe hirtie”, cu instructori care stiu mai putin decit cei pe care trebuie sa-i invete) cu privire la functionarea sistemului – si, sigur, fiecare isi stabileste o metoda proprie de lucru, cu consecintele ei asupra functionarii intregului sistem si a timpului individual de lucru.
Nu mai departe SIUI/ CEAS/ PIAS din sistemul de sanatate (exemplul mi-e mai la indemina) cu care inca se bat in piept oficialitatile (argumentul este ca “informatizarea este un lucru bun, in principiu – bla, bla, bla”), desi toti “beneficiarii” (pacienti, doctori, farmacisti si functionarii din casele de asigurari) sint nemultumiti de cum functioneaza. Si sa nu uitam conflictele sociale declansate artificial: doctori – pacienti/; doctori – sistem de asigurari; pacienti – ministerul sanatatii; ministerul sanatatii – sistem de asigurari; doctori – ministerul sanatatii; doctori – presa (asta mi se pare cel mai urit).
Tehnicile de manipulare cu privire la “realizarili” informatizarii din toate domeniile, sint, in schimb, intens utilizate prin mijlocele de informare astfel incit, toata lumea este satisfacuta, doar “utilizatorii” sint rau intentionati, pentru ca bla, bla …
ps:” bla, bla “-urile le-am folosit tocmai pentru a nu deveni eu insami un factor de manipulare prin propagarea ineptiilor prin care se incearca inducerea in eroare a persoanelor care, in principiu, ar fi trebuit sa beneficieze de “marile” investitii-escrocherii.