(Foto: Inquam Photos / Cornel Putan)
„România înregistrează 80 de prostituate la 10.000 de locuitori”, titrează Adevărul, citându-l pe economistul Iancu Guda, care la rândul lui, face referire la Wikipedia. Ne scandalizăm. Ne oripilăm. Unii încep să calculeze: oare câte or fi în total, din câte femei întâlnite pe stradă una ar putea să fie o prostituată? Pe lângă faptul că lansarea unor astfel de afirmații într-o societate în care atitudinile misogine abundă, e păguboasă (să nu uităm că 55% dintre români cred că violul e justificat în anumite situații!) veridicitatea numerelor vehiculate în spațiul public ar trebui să ne preocupe în mod special din mai multe motive.
Datele legate de numărul și tipurile de infracțiuni comise și despre numărul victimelor sunt esențiale pentru a putea înțelege amploarea criminalității dintr-o țară și pentru a putea evalua activitățile sistemului de justiție. Datele acestea trebuie să fie cât mai exacte posibil, valide și disponibile în timp util (nu ne ajută să știm exact numărul victimelor la 10 ani după evenimente). Evident, pentru a putea înțelege un fenomen complex, este nevoie și de alte tipuri de date. Dar să ne concentrăm pe cifre, de această dată.
Datele sunt sumbre, dar în același timp pot fi înșelătoare. Nu din cauza faptului că guvernanții sau instituțiile vor să ne ascundă ceva. Poate fi și aceasta o variantă, din moment ce aceleași date pot fi prezentate în mai multe moduri, creând o imagine distorsionată a realității, dar fără dovezi reale, palpabile și verificabile discuția despre astfel de variante este una inutilă și păguboasă. Numerele pot fi înșelătoare mai ales datorită naturii datelor despre criminalitate. Activitățile ilicite sunt greu de depistat, să nu mai vorbim despre numărat și dezvoltat statistici bazate pe date corecte, din surse sigure și în timp real. Hoții, violatorii, criminalii sau corupții nu se înghesuie să răspundă la chestionare, să furnizeze date despre natura și volumul activităților ilegale. Așa că, în marea majoritate a timpului, ne rămân datele oficiale furnizate de organele abilitate ale statului, sau câteva date furnizate de organizații neguvernamentale sau entități internaționale. Pentru o înțelegere corectă a datelor și pentru a nu fi manipulați cu ușurință, trebuie să ne uităm mai atent la aceste cifre, la natura și sursa lor, la cel care ni le transmite, la interesele diferiților actori implicați.
De exemplu, analizând datele despre victimele traficului de persoane înregistrate prin Mecanismul Național de Identificare și Referire (MNIR), acestea par să indice pe 2017 o scădere a numărului de victime identificate (662) cu 12% față de cele identificate în 2016 (756). În 2018 în MNIR au fost înregistrate „doar” 497 de victime, majoritatea acestora fiind femei (73%), iar exploatarea sexuală a victimelor fiind pe departe cea mai frecventă metodă de exploatare (67,4%).
Dar ce ascund de fapt aceste numere? Este o scădere sau este altceva în spate? Dacă ne uităm doar la ce înseamnă de fapt numărul de victime identificate, ne dăm seama că e vorba despre numărul de victime descoperite în cursul activității de cercetare și investigare desfășurate de organele abilitate și raportate de către aceste organe. Adică numărul acestora poate fi cu puțin mai mare sau cu mult mai mare, numărul real al victimelor fiind imposibil de știut cu exactitate. De ce? Pentru că ceea ce raportează organele abilitate sunt cazurile descoperite – ori prin munca activă, ori prin denunțuri – care sunt doar vârful icebergului.
Mai mult decât atât! Există o diferență între numerele descoperite și cele raportate. Doar nu vă așteptați ca toate cazurile descoperite sunt în mod automat raportate! Din varii motive, unele dintre cazurile descoperite nu ajung niciodată în documentele oficiale. Oare câte victime au fost ignorate de organele de poliție (Lasă dragă, te bate pentru că te iubește! Întoarce-te acasă. Locul femeii e lângă bărbatul ei.), au fost omise din statistici oficiale pentru că infracțiunea a fost inclusă la altă categorie sau, deși a fost descoperită, a fost ignorată complet (neraportată)? În spațiul public este cunoscut obiceiul polițiștilor de a face presiune asupra victimei să își retragă denunțul.
Multe dintre cazurile de trafic de persoane rămân neidentificate, iar numărul acestora, deși poate fi aproximat, nu poate fi cunoscut cu exactitate. Aproximările sunt o practică frecventă în cazul multor tipuri de activități ilicite, dar aproximările sunt dificile și de cele mai multe ori nu sunt valide. Motivele pentru care aproximările numărului victimelor traficului de persoane sunt invalide au fost recent sumarizate de Saner, Yiu și Rush:
1. Doar pentru că numărul victimelor este în creștere sau în scădere nu înseamnă că va exista un număr mai mare sau mai mic de victime detectate de organele abilitate.
2. Numărul de cazuri depistate poate varia din cauza schimbărilor în capacitatea de aplicare a legii a organelor abilitate (ex: scade numărul de agenți de poliție) sau a modificărilor legislative. Scăderea numărului de victime poate reprezenta de fapt inabilitatea poliției de a depista mai multe cazuri de exemplu, nu o scădere reală.
3. Organele abilitate ar putea fi mai capabile să depisteze victimele unui anumit tip de exploatare (ex: sexuală), dar asta nu înseamnă că există mai multe victime de acest tip, ci doar că sunt detectate mai ușor.
4. Nu există o metodă universal acceptată de estimare a numărului victimelor nedetectate ale traficului de persoane.
Aceste tipuri de probleme nu se rezumă doar la numărul victimelor traficului de persoane. Statisticile oficiale cu privire la orice tip de criminalitate sunt grav afectate de greutatea cu care se colectează date corecte și de faptul că activitățile ilicite nu se produc la vedere. Dar cine să oprească folosirea și proliferarea datelor incerte, prezentarea lor ca factuale, înrădăcinarea acestora în mentalul colectiv ca și certitudini inamovibile ce pot să modeleze atitudini, comportamente și politici publice? A cui este responsabilitatea? A generatorilor sau a furnizorilor de informații sau a consumatorilor?
Avem un apetit crescut pentru numere, vrem să știm cât de mare este o problemă pentru a o categorisi cu adevărat ca fiind o problemă. Indiferent din ce motiv ne interesează numerele, de fiecare dată când suntem confruntați cu statistici, ar trebui să ne intereseze ceea ce se ascunde în spatele acestora: de unde vin aceste date (dacă provin dintr-o sursă credibilă), cum s-a ajuns la aceste numere (metodologia prin care au fost colectate, compilate și analizate; dacă sunt estimări sau statistici bazate pe un recensământ complet, pe metode sociologice valide sau nu), cine are interese în legătură cu magnitudinea acestui număr (să fie mai mare sau mai mic, să fie exact sau aproximativ etc.) cum influențează natura fenomenului cuantificat veridicitatea și acuratețea datelor. Acest lucru este dificil. Mai ales în cazul unor evenimente cu încărcătură emoțională mare cum este cazul de la Caracal. Dar este important ca numerele să fie judecate la rece. De fiecare dată, mai ales de către furnizorii de informație, dar și de către consumatorii de informație.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Femeile nu sunt asuprite de bărbați, ci mai degrabă ele îi controlează pe bărbați în avantajul lor. Bărbații au fost instruiți și condiționați de către femei în același mod in care Pavlov îi condiționa pe câini. Băieții tineri sunt încurajați să își asocieze masculinitatea cu capacitatea lor sexuală asupra femeilor. Bărbațiilor, drept recompensă pentru munca lor, li se permite sa folosescă periodic vaginul unei femei.
Dacă o firmă dorește să pună mâna pe un specialist într-un domeniu, aceasta îl va flata și îl va convinge în fiecare mod posibil până când îl va câştiga. Odată semnat contractul, angajatorul se poate relaxa. Pârghia lui asupra angajatului va continua să crească. O nevastă se comportă cam la fel cu soțul. Ea îi oferă bărbatului doar suficientă „frânghie” pentru a-şi asigura suportul şi fără ca el să-și încalce contractul cu ea.
Definițiile și normele sociale, cum ar fi ideea că femeile sunt slabe, sunt construite de femei cu nevoile lor în minte. Funcționează în felul următor: dacă femeile sunt privite ca slabe, se așteaptă mai puțin de la ele; și, prin urmare, li se dă mai multă libertate în societate decât bărbaților. Multe femei acționează ca niște „căutători de aur” care încearcă să extragă bani și alte resurse materiale de la bărbați. Un mijloc prin care femeile îi controlează pe bărbați este sexul sau lauda. Femeile nu laudă bărbații decât atunci când nevoile lor sunt întrunite într-un fel sau altul.
Tot ce se intamplă te face să te gândești la conceptele de bază despre bine și rău. Moralitate. Sensul vieții. Dacă unele femei cunosc toate acestea și o fac conștient, atunci nu sunt ele imorale?
Dacă unele femei sunt imorale și folosesc șantajul sexual pentru a obține ceea ce vor de la bărbați știind că manipulează - asta nu le face condamnabile?
- avem țări în care este legală și reglementată;
- avem țări în care legală dar proxenetismul ilegal;
- avem țări în care le legal să vinzi sex, dar nu să cumperi;
- avem tări în care e ilegal totul.
Ghiciți unde este mai mare ciminalitatea...
- atunci cand o persoana inca nu are o relatie stabila
- atunci cand o peroana nu mai are o relatie stabila
- atunci cand din motive obiective nevoile sexuale ale unei persoane nu mai pot fi satisfacute de partenerul stabil
- atunci cand o persoana are un apetit sexual mai mare decat poate fi satisfacut de un singur partener
- luati in condiserare numai cazul barbat-femeie, nu si cel femeie-barbat (da, exista si prostitutie masculina) sau chiar barbat-barbat ori femeie-femeie.
Mult mai simplu spus, avem 1. persoane cu dorinte sexuale mai mari decat isi pot satisface si 2. persoane dispuse sa ofere servicii sexuale contra unor avantaje materiale. Asta se intampla de cand lumea si probabil va continua sa se intample cat va exista lumea.
Daca prostitutia este de principiu o problema minora exacerbata de puritanismul societatii, avem probleme reale cum ar fi traficul de persoane si proxenetismul, Si ele nu pot fi combatute oar prin forta - vezi cazul abolitiei alcoolului din anii 1920 din SUA.
Traficul de carne vie precum și traficul de droguri sunt activități ilegale, atent „supravegheate” de autoritățile menite să le combată , tolerate și protejate în măsura în care „marfa” furnizată de rețelele specializate este cerută în „interes de stat”.
De aceea prostituția e o "meserie " ce trebuie practicată NUMAI din proprie inițiativă, în deplină cunoștință de cauză. De aceea e atât de abject să obligi/șantajezi pe cineva s-o facă.
Prostituția a existat și va exista, legal sau nu, ne place sau nu.
+Like
- Hoţul nu ajunge să fure din amuzament, ci el fură din nevoie.
- Cămătarul este un fel de „negustor” care operează neoficial şi pe cont propriu.
- Un patron care angajează „la negru”, el încearcă să economisească bani pentru a-şi menţine costurile scăzute cu producţia ca să rămână competitiv.
- Prostituata? ea deserveşte o nevoie a unor membrii din societate, iar fără existenţa unei astfel de nevoi prostituata nu ar mai exista.
- Cel care ajunge să abuzeze sexual, în majoritatea cazurilor a avut parte de o copilărie dificilă în care a fost expus la abuzuri sexuale, violență în familie sau neglijare emoțională. De obicei, el este produsul unei societăţi şi al unui mediu care l-au deprivat de ce avea nevoie, (inclusiv sex).
Hai sa luam de exemplu cifrele UE ca poate-s mai reale. Ei spun ca in vest au 140 000 de prostituate si ca 24% sunt din romania. Adica 33 600. Mai punem sa zicem 4 400 in tara rezulta 38 000. Adica 19 la 10 000.
Oare ce inseamna cele 38 000? Pai daca activeaza intre 18 si 35 de ani ar veni 18 ani de activitate. Unele scapa dupa un an, altele dupa doi si tot asa dam de o medie reala de activitate de jumatate din 18 adica media este 9 ani. Hai sa impartim cele 38 000 la 9 ani si avem cam 4 200 de fete racolate anual din generatia care s-a nascut cu 18 ani inainte.
Cam cate prostituate sunt in vest procentual? 140 000 la 400 000 000 da un 0,35% sau 140 000 impartit la 9 ani cam 15 500 fete devin anual prostituate din generatia... ... cam 1 din 180. De fapt cifra e mult mai mica pentru ca est-europencele le-au scos din piata, dar hai sa spunem ca intre 18 si 35 de ani 1 din 180 de fete se prostitueaza.
Acum sa revenim la noi si am gasit ca 4200 de fete sunt racolate anual. Ca unele au 18, altele 25 de ani, media nu conteaza ci facem calculul cate fete nascute cu 18 ani in urma devin prostituate. Media copiilor nascuti in ultimii 15-25 de ani este de 200 000 de copii pe an. Jumatate sunt fete si avem 4200 la 100 000. Adica una din 24 de fete ajunge sa fie violata si batuta fratilor!!! Hai ca vesticele 1 din 180 prefera sa-si vanda trupul, asta e. Hai sa spunem ca romancele sunt mai sarace si numarul fetelor care vor sa-si vanda trupul ar fi de 3 ori mai mare ca-n vest, deci 1 la 60. Dar restul?? Pai 3 din 100 de fete sunt ademenite, apoi batute, torturate psihic... imi vine sa urlu!!!
Si acum vin la autoritati. Oare astia de la SRI nu stiu cifrele astea? Oare traficantii n-au dosare? Si ce scrie in dosarele astora: ca vand banane si portocale? Sau poate ca pe langa exportul de sclavi cu bratele, UE ne aloca si sclave cu... ca asa fac astia aloca imigranti, subventii si alte cele. De ce n-ar face si asta? La urma-urmei fetele lor sunt bine-mersi.