Rezultatele alegerilor prezidențiale, prin ochii unui IT-st român din Marea Britanie: România s-a rupt în trei: diaspora furioasă, elitele singuratice și majoritatea care a renunțat

foto: Inquam Photos / Alex Nicodim 

Acum șase luni, am scris un articol pentru Republica.ro în care explicam de ce George Simion și Călin Georgescu reprezintă viitorul politicii românești și cum alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 vor schimba pentru totdeauna modul în care se desfășoară campaniile politice în țara noastră.

Astăzi nu numai că sunt și mai convins de ce am afirmat atunci, dar îmi este clar încă un lucru: România în care am crescut în anii 90 a dispărut. Ea a fost înlocuită de o versiune mai întunecată, care a ieșit la iveală în timpul primului tur al alegerilor care tocmai s-au încheiat. Confruntarea dintre populistul George Simion și independentul tehnocrat Nicușor Dan este simptomul acut al unei divizări structurale mai profunde. Alegerile au fost definite de fragmentarea „votului de protest” din România, odată unit în dezamăgirea față de partidele politice consacrate (PSD, PNL, UDMR, etc.), dar care acum e împărțit în trei blocuri clare și absolut ireconciliabile.

Primul bloc e compus din migranții din forța de muncă ce părăsea România în masă la începutul anilor 2000 pentru a evita șomajul masiv și colapsul economic de la sfârșitul anilor 90. Stabiliți în principal în Spania, Italia, Franța și Germania, acest grup a reprezentat inițial o forță coezivă de nemulțumire față de corupția endemică și lipsa creșterii economice care a influențat alegerile din 2004 până în 2019. Totul s-a schimbat când a venit pandemia COVID-19 și criza inflaționistă ulterioară din Europa care au lovit disproporționat aceste comunități, distrugându-le fragila stabilitate economică. Brusc, s-au trezit în imposibilitatea de a-și plăti facturile în țările de reședință, rămânând și fără capacitatea de a trimite bani familiilor lor din România. Mulți au devenit astfel vulnerabili la mesajul populist al lui Simion, care le-a amplificat frustrările și a direcționat resentimentul către țapi ispășitori: migranții din Africa sau Asia, instituțiile Uniunii Europene și elitele liberale.

De cealaltă parte sunt profesioniștii din clasa mijlocie (“intelectualii”) care au emigrat după aderarea României la Uniunea Europeană, în căutarea unor slujbe mai bune. Acest grup a format un alt tip de nemulțumire, bazată pe exasperarea față de gestionarea defectuoasă a economiei din România, dorind soluții bazate pe transparență, competență și politicile tehnocrate pe care le vedeau în occident. Aceștia au găsit în Nicușor Dan și în partide mai mici, precum USR, Reper sau PLUS, candidați care au reprezentat idealurile lor reformiste. Acest grup însă uita mereu că numeric este mult mai mic și politic fragmentat și nu reușește să comunice cu emigranții din clasa muncitoare, care acum îi percep drept o clasă privilegiată, distantă și ruptă de realitate.

În cele din urmă, există cel mai mare și mai persistent bloc de votanți de tip protest din România: majoritatea care alege abstinența ca declarație politică. Acest grup, frustrat de decenii întregi de promisiuni nerespectate, corupție endemică și guvernare ineficientă, manifestă acum o apatie profundă, aproape de nihilism. Pentru ei, nici populismul reacționar al lui Simion, nici moderația intelectuală a lui Dan nu oferă răspunsuri semnificative. Absenteismul lor (care uneori reprezintă 60% din totalul electoratului) slăbește tocmai procesele democratice care ar putea salva România din impasul politic în care se află.

Aceste trei blocuri de protest, odată unite în nemulțumirea lor, s-au separat iremediabil. Tacticile de divizare ale unor politicieni precum Simion sau atitudinile elitiste ale conducerii USR au adâncit tensiunile, creând fracturi pe linii de clasă, economice și culturale. Optimismul integrării României în Europa a fost acaparat de ură, frustrare și disperare.

Mediul politic din România este profund fragmentat. Din punctul meu de vedere, nu există o cale către reconcilierea între aceste facțiuni protestatare, iar țara se confruntă acum cu un deceniu de volatilitate politică, stagnare economică și conflicte sociale, în timp ce instituțiile și serviciile publice (în special educația și sănătatea) se prăbușesc, creând un cerc vicios din care va fi imposibil să scăpăm.

Democrația și prosperitatea în România devin din ce în ce mai incerte, într-un moment în care regiunea are nevoie de stabilitate politică și creștere economică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp