• Ce s-ar fi întâmplat dacă discursul programat al președintelui Zelensky ar fi fost rostit în Parlamentul României? Ar fi zbierat din bojoci Șoșoacă și gașca lui Simion, agitând telefoane și cartoane. Așa, și? Zelensky ar fi fost cel mult amuzat de maimuțoaica și mistreții lui Putin, când el trăiește de atâta vreme sub amenințarea de a fi ucis de Putin.
Adevăratul pericol ar fi fost altul: prin contrast cu Volodimir Zelensky, ar fi apărut mai clară imaginea de clănțăi mecanici a parlamentarilor români. O adunătură de actori cabotini care se cred buni, în vreme ce actorul Zelensky, deși i s-a dat un rol înspăimântător de greu, reușește să rămână om.
Nu am văzut niciodată un politician atât de suprapus cu sine, adică sincer, în relația cu jurnaliștii. Deși vizibil obosit, Zelensky a ascultat cu atenție reală fiecare întrebare, a vrut să înțeleagă exact înainte de a răspunde. N-a fost nicio clipă obstrucționist, să replice cu ceva despre ploaie când a fost întrebat despre grâne. Sau cu „no comment” și „altă întrebare”. N-a fost nici excesiv de amabil, nu s-a dat „popular”, dar n-a fost nici arogant. S-a dovedit mai direct decât jurnaliștii care l-au întrebat aiurea pe Iohannis de ce nu mai ține... Zelensky discursul în Parlament. Și Iohannis a răspuns la fel de stupid.
Mai sus de toate acestea însă, președintele Ucrainei a transmis tot timpul, lumii întregi, intens, indiferent ce spunea, că își sacrifică viața luptând pentru libertatea și demnitatea ucrainenilor. Că este cu adevărat, cum se numea serialul în care juca înainte de a candida la președinție, „În slujba poporului”.
Cu două concluzii am rămas după vizita lui Volodimir Zelensky: că fără el, Ucraina era probabil ocupată de hoarda rusă și că dacă un om ca el ar candida la președinția României, ar pierde.
•Altă întrebare: de ce n-a catadicsit Victor Orban să se întâlnească cu Klaus Iohannis?
Răspunsul mi se pare cât se poate de limpede, deși nu l-am văzut în media: pentru că Orban nu recunoaște suveranitatea statului român asupra Transilvaniei. „Noi nu am spus că Ardealul și Ținutul Secuiesc sunt unități teritoriale românești”, a declarat astă-vară la Tușnad purtătorul de cuvânt al lui Putin în Europa. Dacă s-ar întâlni cu președintele României, asta ar fi în contradicție cu declarația de mai sus, iar imaginea lui de militant pentru refacerea Ungariei imperiale ar fi diminuată.
Orban vrea să-și păstreze nealterată această atitudine, mizând că va veni momentul dominației Rusiei asupra întregului Est european, iar el va fi răsplătit cu anexarea, parțială sau totală, a Transilvaniei de către Ungaria, ca în 1867 și 1940.
• În Ucraina, mii de civili ucraineni au fost uciși cu sânge rece de hoarda rusă, pentru că erau ucraineni. Copiii care nu au fost omorâți, au fost răpiți și duși în Rusia, în colonii de „reeducare”, pentru că erau ucraineni.
În Israel, mii de civili evrei au fost mitraliați de la șold de măcelarii, pe cât de sadici, pe atât de lași, ai Hamas, pentru că erau evrei. Copii de evrei au fost decapitați pentru că erau copii de evrei.
Mulți dintre români sunt de părere că noi n-avem nicio treabă cu chestiile astea, fie la ei acolo, noi nu vrem să fim plătiți pe card, ci cu bani gheață, pe care să-i ținem la saltea, nu la bancă, urmând pilda crăișorului Simion. Și să se ieftenească beutura și carnea de mici.
Am, deci, o întrebare pentru cititori: puteți să vă imaginați, în contextul evoluțiilor din ultima vreme, că nu e imposibil să vorbim într-o zi despre civili români omorâți pentru că sunt români și copii de români cu gâtul tăiat pentru că sunt copii de români?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
