România a crescut mai rapid decât Grecia, Ungaria, Slovacia, Letonia și Croația în ultimii 10 ani. Nu toți românii au prins însă acest val

foto: Inquam Photos / Stefan Constantin

• România s-a dezvoltat accelerat în ultimii 10 ani. Venitul net al gospodăriilor calculat în termeni reali e mai mult decât dublu astăzi, ducând la o creștere semnificativă a standardului de viață în România. Am înjumătățit practic distanța față de media Uniunii Europene, asta în condițiile în care nici celelalte țări nu au stat pe loc. Trăim mai bine și mai mult (speranța de viață a crescut cu aproape 2 ani), cu un consum anual în continuă creștere, cu acces mai bun la infrastructură (rețeaua de drumuri de mare viteză s-a dublat în ultimii 10 ani, cu perspective similare pentru următoarea decadă).

• O altă față a creșterii este însă faptul că încă avem diferențe semnificative în ceea ce privește gradul de bunăstare între diferitele grupuri socio-demografice. Deși evoluția coeficientului GINI (care măsoară inegalitatea de venit din societate) pentru România s-a îmbunătățit, rămâne totuși o distanță semnificativă între cei peste medie și cei sub medie. Putem spune că (încă) avem două Românii – cea a celor care se bucură din plin de această dezvoltare, și cea a celor care riscă să fie lăsați în urmă.

•  Viitorul însă nu este deloc sumbru, chiar dimpotrivă. Este util să vorbim despre ce putem face să continuăm să ne dezvoltăm și să continuăm să reducem distanțele dintre noi, mai ales cele economico-sociale. Avem în față multe oportunități, proiecte ce pot susține aceste obiective, fie că vorbim de investiții publice în infrastructură (transport, utilități, sănătate, educație), fie că vorbim despre inițiativele private sau non-guvernamentale, esențiale pentru o dezvoltare sustenabilă.

România a reușit o dezvoltare economică accelerată în ultima decadă, dublându-și Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (ajustat cu puterea de cumpărare), depășind în această perioadă Grecia, Letonia, Slovacia, Ungaria și Croația... Față de creșterea României de 110% în 10 ani, Polonia a crescut cu 72%, iar Ungaria cu 64%. Chiar și Bulgaria, mai puțin dezvoltată decât România, a avut o creștere sub a României, de „doar” 104%.

Similar a crescut și venitul net al gospodăriilor, aproape înjumătățind decalajul față de media Uniunii Europene.

E important să conștientizăm această evoluție pozitivă, pentru a ne asigura că nu stricăm ce funcționează, ci doar ajustăm acolo unde sunt probleme.

Creșterea economică a venit și în contextul investițiilor în creștere, susținute și de fondurile europene, cu o absorbție de peste 10 miliarde de euro în fiecare din ultimii 3 ani, de până la 3–4 ori mai mult decât în anii anteriori, pe fondul maturizării atât a capacității de contractare, cât și de implementare, o capacitate care își va face simțit efectul pozitiv și în următoarea decadă.

Trăim mai bine din multe puncte de vedere și trăim mai mult față de acum 10 ani:

• Consumul anual a fost în continuă creștere, fiind cu 56% mai mare în 2024 decât în 2015 (a doua cea mai mare creștere din U.E. după Malta, în termeni reali), trend pozitiv ce va continua și în viitor, în ciuda contracției de la sfârșitul anului 2025.

• Rețeaua de apă și canalizare a crescut semnificativ, înjumătățind practic numărul cetățenilor fără acces la apă curentă, de la aproape 40% la aprox. 20% în prezent.

• Gradul de supraaglomerare al gospodăriilor a scăzut cu aproape 10 puncte procentuale.

• Rețeaua de drumuri de mare viteză s-a dublat, cu perspective similare pentru următoarea decadă.

• Speranța de viață a crescut cu 1 an și 8 luni, până la 76,6 ani.

Din păcate însă, această dezvoltare nu a adus cu ea și o creștere pe măsură a coeziunii sociale. Am experimentat în ultimii ani ce înseamnă convergența economică limitată din societate. Am întâmpinat probleme în a ajunge la consens, în a defini și implementa unele dintre marile proiecte de țară de care avem nevoie. Suntem în continuare în urmă în dezvoltarea de proiecte pentru domenii cheie, cum ar fi educația, sănătatea sau reforma administrativă. Aceasta din urmă este cheia unei dezvoltări accelerate și care ar amplifica efectul fondurilor investite. Singurele zone care s-au bucurat de investiții și dezvoltare certă au fost infrastructura de transport și utilități, unde ne-am bucurat de progres evident.

Peste jumătate din PIB-ul României este generat de București plus top 7 cele mai dezvoltate județe (Cluj, Timiș, Constanța, Prahova, Brașov, Ilfov și Iași), cu diferențe semnificative între salariile medii.

Avem în continuare o polarizare majoră a oportunităților salariale. Aproape jumătate din toate locurile de muncă în industrii cu venit peste media națională se află în București. O mare parte din restul sunt concentrate în câteva alte municipii. În marea majoritate a țării, locurile de muncă în industrii cu salariul peste medie reprezintă o raritate.

Putem spune, simplificând imaginea, că avem două Românii, sau mai exact două fețe ale țării noastre – cea a celor câteva municipii conectate puternic la economia modernă, digitalizată (printre care București, Cluj, Iași, Brașov, Timișoara) și restul țării, unde oportunitățile pentru un venit peste medie sunt limitate.

Dacă însă mergem mai în profunzime, vedem că inclusiv în București, de departe cel mai prosper oraș, avem peste jumătate de milion de oameni care trăiesc cu un venit sub media națională, 200 de mii de angajați și aproximativ 300 de mii de pensionari. Dacă vorbim de cele mai puternice economic 7 județe (Cluj, Timiș, Constanța, Prahova, Brașov, Ilfov și Iași), deja două treimi dintre angajați lucrează în industrii cu media salarială sub cea națională.

Avem, așadar, în ciuda unei dezvoltări puternice în ultimii ani, probleme de decalaj între diversele categorii socio-demografice. Nu toți românii se bucură la fel de avansul economic incontestabil din ultimii ani, chiar dacă în statistici arătăm din ce în ce mai bine.

Aceste diferențe, acest decalaj economic contribuie și la scăderea coeziunii, a solidității parteneriatului social. Rezultatul nu este doar că dezvoltarea este inegală, ci și că abilitatea noastră ca popor în a coopera, a ne pune de acord și a susține proiecte majore de țară (educație, sănătate, reformă administrativă) este mai limitată.

Pentru a ne putea continua dezvoltarea și a ne asigura că tot mai mulți dintre noi se bucură de acest avans economic, avem nevoie nu doar de platforme de creștere economică națională, ci și de obiective legate de creșterea coeziunii și a dezvoltării fiecărei „Românii” în parte. Fie că vorbim de urbanul mare/dezvoltat, fie că vorbim de urbanul mic și rural.

Trebuie să creăm atât punți fizice, cât și sociale și economice, prin intermediul cărora să comunicăm, să învățăm unii de la alții, să colaborăm și să valorificăm oportunitățile economice împreună, indiferent de categoriile socio-demografice din care facem parte.

Deși în ultima vreme ni se poate părea că evoluția nu este pozitivă, există însă motive pentru optimism.

În materie de conectivitate fizică am reușit deja să avem un ritm de dezvoltare accelerat.

Avem deja Oltenia conectată la Autostrada A1 printr-un drum expres, având pentru viitor proiectul autostrăzii A6, ce va străbate sudul României.

Moldova va beneficia de autostrada A7, finalizată sperăm în curând (cu proiectele autostrăzilor A8 și A13, ce vor conecta Moldova de vestul și centrul țării), ceea ce va deschide și mai mult oportunitățile de investiții într-o zonă cu mare potențial a României.

În ceea ce privește infrastructura digitală, avem o rețea primară bine dezvoltată, cu acces foarte bun în mediul urban. Mai avem însă mult de lucru pentru a folosi această infrastructură în toate domeniile relevante, în special în administrația publică, unde gradul de digitalizare a serviciilor publice este încă la nivel scăzut.

Putem să ne gândim la o strategie de dezvoltare a României pe multiple planuri, ținând cont de nevoile și atuurile diferite ale fiecărei părți din țara noastră.

Un prim plan ar fi ca, geografic, să țintim, printr-un mix de programe centrale și zonale care să susțină inițiativa privată, replicarea succesului zonei Cluj (care s-a adăugat Bucureștiului în ultima decadă ca un al doilea pol major de creștere) și în alte regiuni din România. Putem să generăm astfel de poli la fel de puternici și în jurul județelor Iași, Constanța, Brașov, Dolj, Timiș, Bihor. Unele dintre aceste zone deja au intrat pe un trend pozitiv, însă trebuie sprijinite prin programe țintite.

Zona Moldovei în particular poate fi următorul pol de creștere major pentru România, beneficiind nu doar de investițiile majore din infrastructură, ci și de capitalul uman (încă) solid prezent în zonă. În plus, potențialul de creștere a cooperării economice cu Republica Moldova și cu Ucraina reprezintă arii de dezvoltare pe termen mediu și lung, de care pot beneficia enorm atât România, cât și vecinii noștri.

Investițiile publice însă doar deschid calea pentru inițiativa privată, descentralizată. Și aici sunt marile oportunități pentru economia românească – depolarizarea investițiilor. Investițiile publice au menirea de a accelera, a susține rolul cheie al inițiativei private.

Un al doilea plan critic al strategiei de dezvoltare trebuie să fie susținerea investițiilor la nivel local, care să interconecteze polii majori de creștere menționați mai sus.

Oportunitățile de investiții în zonele rămase în urmă trebuie susținute de strategii diferențiate, care să ia în considerare specificul zonal. Și aici vorbim de a susține investiții care să potențeze avantajele incontestabile pe care le avem în toate zonele țării noastre – vorbim de turism/servicii, agricultură; avem multiple zone de creștere pe care le putem accelera.

În 2023 și 2024, pentru prima dată în ultimii zeci de ani, am avut mai mulți oameni care să (re)vină în România decât au plecat. Parte din explicație sunt muncitorii străini, însă avem și mulți români care se întorc acasă. Se întorc cu dorința de a-și investi acasă efortul și experiența, cu energie și determinare. Atragerea și susținerea lor prin politici țintite este foarte importantă pentru o dezvoltare armonioasă a societății noastre. Vom putea transforma cercurile vicioase persistente în anumite zone ale României în cercuri virtuoase.

Abilitatea de a crea punți între diversele fețe ale României este una dintre cele mai bune metode de a ne asigura nu doar că menținem trendul de creștere, ci și că din ce în ce mai mulți dintre noi se bucură de avansul economic.

A contribuit Răzvan Dumitru, Principal in biroul Roland Berger Romania

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp